ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4121/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4121/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 226 din 28 octombrie 2010,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și completată de

reclamanta D.M.C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Ploiești,

prin care a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat de reintegrare

în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești și a solicitat

reintegrarea în funcția respectivă, precum și plata drepturilor bănești cuvenite

acestei funcții, începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea

efectivă. Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a fost respinsă în consecință

acțiunea reclamantei față de acest pârât.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la

situația de fapt și de drept:

Prin Ordinul

Ministrului Sănătății nr. 1499 din 13 decembrie 2006, reclamanta D.M.C. a fost

numita manager al Spitalului Municipal Ploiești, între aceasta și Ministerul

Sănătății fiind încheiat contractul de management din 14 decembrie 2006, pentru

o perioadă de 3 ani.

Urmare alegerilor

locale din iunie 2008, reclamanta a fost aleasă consilier local, iar ulterior,

la data de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, a fost

aleasă viceprimar al Municipiului Ploiești.

Prin Ordinul

Ministrului Sănătății Publice nr. 1186 din 25 iulie 2008 s-a dispus eliberarea

reclamantei din funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești începând cu

data de 28 iulie 2008 pentru „nerespectarea termenului de înlăturare a

motivelor de incompatibilitate sau conflict de interese".

Prin sentința nr. 27 din

23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, irevocabilă prin decizia

nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și anulat Ordinul nr. 1186 din 25

iulie 2008 emis de Ministrul Sănătății, emis cu încălcarea dispozițiilor art. 28

Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Calitatea reclamantei

de viceprimar a încetat, iar Ministrul Sănătății a emis Ordinul nr. 2259 din 24

noiembrie 2009 prin care a fost repusă în funcția de manager al Spitalului Municipal

Ploiești.

Prin Ordinul nr. 2500

din 15 decembrie 2009 emis de Ministrul Sănătății, a fost numită M.F.M. începând

cu data de 15 decembrie 2009, în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal

Ploiești.

Urmare acțiunii formulată

de reclamantă, Ordinul nr. 2500 din 15 decembrie 2009 a fost anulat, prin sentința

nr. 73 din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 90/42/2010,

împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, aflat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin Ordinul nr. 1216

din 8 iunie 2010 M.F.M. a fost eliberată din funcția de manager interimar, iar prin

Ordinul nr. 1275 din 30 iunie 2010 al Ministrului Sănătății a fost numit manager

R.M..

Prin dispoziția din 06

iulie 2010 Primarul Municipiului Ploiești a numit pe R.M. în funcția de manager

interimar al Spitalului Municipal Ploiești, prin dispoziția din 2010 a Primarului

Municipiului Ploiești a fost revocată această dispoziție, iar prin dispoziția din

2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost numită M.F.M. în funcția de manager

interimar al Spitalului Municipal Ploiești.

Prin dispoziția din 09

septembrie 2010 a Primarului Municipiului Ploiești a fost numită M.F.M. în funcția

de manager al Spitalului Municipal Ploiești, începând cu data de 10 septembrie 2010,

urmare concursului pentru ocuparea postului de manager al acestui spital.

Reclamanta s-a adresat

Ministrului Sănătății la data de 10 iunie 2010 prin cererea din 10 iunie 2010 și

a solicitat repunerea în funcția de manager, conform Ordinului nr. 2259 din 24 noiembrie

2009.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății prin

întâmpinare:

Prin O.U.G. nr. 162/2008

privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul

Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale, modificată prin

O.U.G. nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul

sănătății în vederea descentralizării, a fost stabilit cadrul legal privind transferul

ansamblului de atribuții și competențe ale Ministerului Sănătății Publice către

autoritățile, administrației publice locale.

Prin H.G. nr. 529/2010,

publicată în M. Of. la 10 iunie 2010, a fost aprobată Lista unităților sanitare

publice cu paturi pentru care s-a transferat managementul asistenței medicale către

autoritățile administrației publice locale, la pct. 256 fiind menționat Spitalul

Municipal Ploiești, al cărui management este transferat Consiliului Local Ploiești.

Potrivit H.G. nr. 529/2010,

în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare, direcțiile de sănătate publică

urmau încheie cu autoritățile administrației publice locale protocoalele de predare

- preluare pentru spitalele publice al căror management al asistentei medicale s-a

transferat prin H.G. nr. 529/2010.

Prin Hotărârea Consiliului

Local Ploiești nr. 193 din 1 iulie 2010 s-a luat act de transferul managementului

asistenței medicale din cadrul Spitalului Municipal Ploiești către Consiliul Local

Ploiești, fiind încheiat ulterior Protocolul de predare-preluare în acest sens între

Direcția de Sănătate Publică și Consiliul Local Ploiești.

Urmare faptului că pentru

Spitalul Municipal Ploiești s-a transferat managementul asistenței medicale de către

Ministerul Sănătății către Consiliul Local Ploiești, astfel cum s-a arătat anterior,

începând cu data de 01 iulie 2010 competența numirii managerului spitalului revine

autorităților locale, respectiv primarului Municipiului Ploiești, în conformitate

cu prevederile art. 179 alin. (2) Legea nr. 95/2006, care prevăd că "Managerul

este numit prin ordin al ministrului: sănătății, al ministrului transporturilor

și infrastructurii sau, după caz, prin act administrativ al conducătorului instituției,

al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului

București sau al președintelui consiliului județean, după caz".

În baza acestor dispoziții

legale fiind transferat managementului asistentei medicale din cadrul Spitalului

Municipal Ploiești de la Ministerul Sănătății către autoritatea administrației publice

locale, cum calitatea procesuală pasivă, condiție de exercițiu a acțiunii, presupune

existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel obligat in cadrul

raportului juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă în acțiunea formulată

de reclamantă, de reintegrare în funcția de manager al spitalului, aparține autorității

administrației publice locale, căreia i s-a transferat managementul Spitalului Municipal

Ploiești, și care a preluat astfel toate atribuțiile de management, și nu Ministerului

Sănătății, care a transferat managementul său, conform prevederilor legale arătate

și protocolului de predare primire menționat.

Așa fiind, reține prima

instanță, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâtul Ministerul Sănătății, acțiunea formulată împotriva acestuia urmând a fi

respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

Cu privire la fondul cauzei:

Reclamanta a formulat

plângerea împotriva refuzului de soluționare a cererii de reintegrare în funcția

de manager și a solicitat reintegrarea în funcția de manager.

Conform dispozițiilor

art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate

adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un

drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri.

Conform art. 1 alin. (1)

Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.

Potrivit alin. (2) al

art. 2 Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim

ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Prima instanță a apreciat

că nesoluționarea cererii reclamantei de reintegrare în funcția de manager este

justificată.

Astfel, se arată în considerentele

sentinței atacate, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1499 din 13 decembrie

2006 reclamanta D.M.C. a fost numită manager al Spitalului Municipal Ploiești.

Între Ministerul Sănătății

și reclamantă s-a încheiat contractul de management din 14 decembrie 2006, pentru

o perioadă de 3 ani, în baza dispozițiilor art. 178 Legea nr. 95/2006, care prevedea

încheierea acestui contract de management.

Urmare a alegerilor locale

din iunie 2008, reclamanta a fost aleasă consilier focal, iar ulterior, la data

de 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, a fost aleasă viceprimar

al Municipiului Ploiești.

Prin Ordinul Ministrului

Sănătății Publice nr. 1186 din 25 iulie 2008 s-a dispus eliberarea reclamantei din

funcția de manager, Ordinul fiind anulat prin sentința nr. 27 din 23 februarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, irevocabilă prin decizia nr. 4852 din 4 noiembrie

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Calitatea reclamantei

de viceprimar a încetat, iar Ministrul Sănătății a emis Ordinul nr. 2259 din 24

noiembrie 2009 prin care a fost repusă în funcția de manager al Spitalului Municipal

Ploiești.

Prin Ordinul nr. 2500

din 15 decembrie 2009 emis de Ministrul Sănătății, a fost numită M.F.M. începând

cu data de 15 decembrie 2009, în funcția de manager interimar al Spitalului Municipal

Ploiești.

Reclamanta s-a adresat

Ministrului Sănătății la data de 10 iunie 2010 prin cererea din 10 iunie 2010 și

a solicitat repunerea în funcția de manager, conform Ordinului nr. 2259 din 24 noiembrie

2009.

Reclamanta a invocat faptul

că a fost încheiat contractul de management pentru o perioadă de 3 ani, a exercitat

19 luni și 14 zile în perioada 14 decembrie 2006-28 iulie 2008 și încă 21 zile în

perioada 24 noiembrie 2009-15 decembrie 2009 și mai are de exercitat din cei 3 ai

16 luni și 4 zile.

Apreciază instanța de

fond că cererea reclamantei este nelegală.

Reclamanta a fost numită

manager al Spitalului Municipal Ploiești prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.

1499 din 13 decembrie 2006, pentru o perioadă de 3 ani, între aceasta și Ministerul

Sănătății fiind încheiat contractul de management nr. 236 din 14 decembrie 2006,

pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie 2006, în baza dispozițiilor

art. 178 Legea nr. 95/2006, care prevedeau că „Managerul, persoană fizică sau juridică,

încheie contract de management cu Ministerul Sănătății Publice (...) pe o perioadă

de 3 ani".

La data de 30 iunie 2008,

prin Hotărârea Consiliului Local nr. 187/2008, reclamanta a fost aleasă viceprimar

al Municipiului Ploiești.

În conformitate cu dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali "Pe timpul

exercitării mandatului de (...) viceprimar, (...) se suspendă contractul de muncă

sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice,

respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori

majoritar de stat sau ale unităților administrativ-teritoriale", iar potrivit

art. 30 alin. (1), "la încetarea mandatului de (...) viceprimar, (...) persoanele

în cauză își reiau activitatea în executarea acelorași contracte de muncă sau acte

de numire."

Urmare faptului că a încetat

calitatea reclamantei de viceprimar, prin Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009

emis de Ministrul Sănătății reclamanta a fost repusă în funcția de manager al Spitalului

Municipal Ploiești.

La data de 14

decembrie 2009, termenul de 3 ani de numire a reclamantei în funcția de manager

a încetat, conform dispozițiilor art. 178 Legea nr. 95/2006, fiind numit prin Ordinul

nr. 2500 din 15 decembrie 2009 al Ministrului Sănătății un manager interimar.

Contractul de management

încheiat de reclamantă cu Ministrul Sănătății a încetat prin împlinirea perioadei

de 3 ani de la data încheierii, 14 decembrie 2006, dată la care efectele Ordinului

de numire nr. 1499 din 13 decembrie 2006, pentru perioada de 3 ani, au încetat de

asemenea.

Dispozițiile art. 28 Legea

nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali menționate prevăd că "pe timpul

exercitării mandatului de (...) viceprimar, (...) se suspendă contractul de muncă

sau actul de numire a acestora".

Rezultă, așadar, că pe

perioada exercitării mandatului de viceprimar a fost suspendat contractual de management,

iar la încheierea mandatului reclamanta și-a reluat activitatea în executarea aceluiași

contract de management, încheiat pe perioada de 3 ani.

În mod nelegal invocă

reclamanta faptul că exercitând 19 luni și 14 zile în perioada 14 decembrie 2006-28

iulie 2008 și încă 21 zile în perioada 24 noiembrie 2009-15 decembrie 2009, ar mai

avea de exercitat din cei 3 ai 16 luni și 4 zile și solicită reintegrarea.

Suspendarea contractului

de management are drept efect suspendarea efectelor acestuia, pe durata suspendării

drepturile și obligațiile părților nu sunt exercitate, și nu suspendarea perioadei

pentru care acesta a fost încheiat.

Dispozițiile legale menționate

prevăd suspendarea contractului de muncă sau actului de numire, iar la încetarea

mandatului, reluarea activității în executarea acelorași contracte de muncă sau

acte de numire.

Suspendarea nu înseamnă

suspendarea curgerii perioadei de încheiere a contractului de management, cu înlăturarea

intervalului de suspendare, întrucât dispozițiile legale și clauzele contractuale

prevăd încheierea contractului pe o perioadă de timp, perioada de timp încetează

la data la care, calendaristic, a încetat această perioadă.

Continuarea contractului

de management, ulterior încetării perioadei pentru care a fost încheiat, ar echivala

o prelungire a acestuia, cu încălcarea dispozițiilor legale sau a clauzelor contractuale.

Pentru toate aceste motive,

instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei de reintegrare în funcția de

manager este neîntemeiată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (2) și

art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, privind

refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Consideră prima instanță

că nesoluționarea cererii de reintegrare formulată de reclamantă este justificată,

pentru motivele expuse, perioada de 3 ani de numire a acesteia în funcția de manager

încetând, conform dispozițiilor art. 179 Legea nr. 95/2006, iar suspendarea contractului

de management, potrivit prevederilor art. 28 Legea nr. 393/2004 conducând la suspendarea

efectelor acestuia iar nu a perioadei pentru care a fost încheiat.

Pe cale de consecință,

reține instanța de fond, este neîntemeiată și cererea de plată a drepturilor bănești

cuvenite funcției de manager, începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea

efectivă.

Împotriva sentinței

nr. 226 din data de 28 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

reclamanta D.M.C., prin care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în

tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii completate, cu obligarea la

plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a apreciat că

în mod eronat prin sentința recurată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Sănătății, în condițiile în care Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie

2009 emis de ministrul sănătății prin care reclamanta a fost repusă în funcție nu

a fost revocat, fiind în ființă. Or, fiind numită printr-un act al autorității centrale

este firesc ca aceasta să o repună pe reclamantă în funcția avută, indiferent că,

în prezent, există un alt cadru legal referitor la descentralizarea unităților sanitare

cu paturi. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 362 Legea nr. 95/2006 așa cum a

fost modificată prin O.U.G. nr. 48/2010 pentru modificarea și completarea unor acte

normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării, Ministerul Sănătății

și ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie vor lua măsuri pentru înființarea

consiliilor de administrație din cadrul spitalelor. Consiliile de administrație,

înființate în conformitate cu prevederile alin. (1) sunt obligate ca, în termen

de 30 de zile de la înființare, să organizeze concurs pentru ocuparea funcției de

manager. Până la ocuparea prin concurs a funcției de manager, conducerea spitalelor

se realizează de către manageri interimari. Însă, după cum rezultă din același text

de lege, dispozițiile arătate nu se aplică funcțiilor de manager și funcțiilor de

conducere care fac parte din comitetul director, ocupate prin concurs sau licitație

publică la data intrării în vigoare a O.G. nr. 48/2010.

Întrucât reclamanta a

devenit manager înainte de intrarea în vigoare a actului normativ sus menționat

iar Ordinul nr. 2259 din 24 noiembrie 2009 emis de ministrul sănătății prin care

recurenta a fost repusă în funcție nu a fost revocat, s-a apreciat că repunerea

recurentei în funcție trebuie realizată tot de către autoritatea administrativă

centrală, în baza dispozițiilor legale în vigoare la data numirii în funcția arătată.

De aceea, s-a precizat de către recurentă că Ministerul Sănătății, prin ministrul

sănătății, are calitate procesuală pasivă în cauză. Mai mult, prin completarea cererii

de chemare în judecată reclamanta a solicitat, ca urmare a repunerii în funcția

de manager, plata drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 27 iunie 2007

și până la reintegrarea efectivă. Or, chiar dacă s-ar aprecia că Primarul municipiului

Ploiești este cel care are ca atribuție reintegrarea reclamantei în funcția avută,

până la data de 1 iulie 2010 când a intrat în vigoare O.G. nr. 48/2010 autoritatea

administrativă centrală este cea care suportă cheltuielile legate de remunerarea

reclamantei în calitate de manager. Astfel, și sub acest aspect Ministerul Sănătății

prin ministrul sănătății are calitate procesuală pasivă în cauză. De altfel, s-a

evocat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre contradictorie întrucât, pe de

o parte, a respins excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești

în soluționarea cauzei cu motivarea că a fost dedus controlului judiciar refuzul

Ministerului Sănătății, adică a unui organism central, și pe de altă parte, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a respins

acțiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsiși calității sale procesuale pasive.

În al doilea rând, reclamanta

a considerat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală care încalcă dispozițiile

legale incidente. Astfel, a apreciat recurenta că pârâții refuză, în mod nejustificat,

să-i recunoască un drept garantat de lege, motiv pentru care conduita lor abuzivă

trebuie cenzurată de către instanța de judecată. Aceasta deoarece Ordinul nr. 2259

din 24 noiembrie 2009 emis de ministrul sănătății prin care a fost repusă în funcție

reclamanta nu a fost revocat, iar conform art. 2 din acest act administrativ emis

în baza sentinței nr. 27 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești și a deciziei

nr. 4852 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contractul

de management al recurentei a reînceput să producă efecte juridice.

În cauză a formulat întâmpinare

pârâtul Ministerul Sănătății, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, cu motivarea, în esență, că în mod corect instanța de fond a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Sănătății și a respins cererea reclamantei

de reintegrare în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea în contencios

administrativ, astfel cum a fost completată, reclamanta D.M.C. a solicitat obligarea

pârâților Ministerul Sănătății, prin ministrul sănătății, și Primarul municipiului

Ploiești, la reintegrarea în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești,

obligarea pârâților ca, odată cu reintegrarea, să plătească aceleiași reclamante,

drepturile bănești cuvenite funcției de manager al Spitalului Municipal Ploiești

începând cu data de 27 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă în funcția arătată,

precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În mod nelegal, prin sentința

atacată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârâtul Ministerul Sănătății și a respins acțiunea formulată împotriva acestei

părți pentru lipsa calității procesual pasive, în condițiile în care autoritatea

publică centrală în discuție a transferat managementul asistenței medicale din cadrul

Spitalului Municipal Ploiești către autoritatea administrației publice locale numai

începând cu data de 1 iulie 2010, astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local

Ploiești nr. 193/2010 și din protocolul de predare primire încheiat între Direcția

de Sănătate Publică Prahova și Consiliul Local Ploiești. Prin urmare, pentru perioada

27 iunie 2008-1 iulie 2010, corespunzător căreia reclamanta solicită reintegrarea

în funcția de manager al Spitalului Municipal Ploiești și plata drepturilor bănești

aferente, Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă, existând astfel identitate

între persoana chemată în judecată și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus

judecății.

Așa fiind, cum în mod

eronat prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea în integralitate

a fondului litigiului, se impune, în cauză, în temeiul prevederilor art. 20

alin. (3) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și

art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamanta D.M.C., casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta D.M.C. împotriva sentinței nr. 226 din 28 octombrie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie

2011.