ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2010

HOTĂRÂRE
30.03.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

instanță

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 5 iunie 2008, reclamantul M.A. a

formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății

Publice, contestație împotriva Ordinului nr. 859 din 14 mai 2008 prin care

s-a dispus încetarea contractului de management în baza căruia deținea

funcția de manager a Spitalului Municipal Câmpina. solicitând anularea

acestuia și a tuturor măsurilor derivate.

La data de 11 septembrie 2008,

reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, în sensul

că a solicitat pe lângă anularea ordinului contestat, reintegrarea în

funcția deținută anterior, obligarea pârâților Ministerul

Sănătății și Spitalul Municipal Câmpina la plata

despăgubirilor egale drepturilor salariale indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la

concediere și până la reintegrarea efectivă, precum și

obligarea pârâtului Spitalul Câmpina să efectueze rectificările aferente

în carnetul său de muncă.

Pârâtul Ministerul

Sănătății Publice a formulat întâmpinare, prin intermediul

căreia a invocat excepția necompetenței funcționale a

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, în considerarea împrejurării că. în cauză nu ar

exista un raport juridic de funcție publică, ci un raport juridic

civil, persoanele care fac parte din conducerea spitalelor nefiind funcționari

publici ci mandatari, aspect ce rezultă din art. 178 din Legea nr. 95/2007

privind reforma în domeniul sănătății potrivit căreia

spitalul este condus de un manager în baza unui contract de administrare, care

în mod evident este un contract de mandat; și excepția de necompetență

materială față de dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., arătând că în situația în care instanța va considera

că actul dedus judecății este unul de natură

administrativă, curtea de apel este competentă să

soluționeze cauza, deoarece ordinul ministrului

sănătății nu poate fi calificat decât ca fiind un act al

autorităților centrale, Ministerul Sănătății

Publice fiind o autoritate centrală. Prin aceeași întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția de prematuritate, față de

neparcurgerea de către reclamant a procedurii prealabile obligatorii,

excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului

Municipal Câmpina și excepția lipsei de interes în privința

cererii de anulare a Ordinului nr. 859/2008.

Prin sentința civilă nr.

3673/2008 Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, apreciind că actul contestat în cauză

este un act administrativ emis de un organ al administrației centrale iar

nu un act civil, a respins ca neîntemeiată excepția

necompetenței funcționale, a admis excepția necompentenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 27

ianuarie 2009.

La data de 7 aprilie 2009 pârâtul

Spitalul Municipal Câmpina a formulat întâmpinare,. prin care a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față

de împrejurarea că

obiectul

cauzei îl

constituie

anularea unui

act administrativ ce emană de la o altă autoritate.

Prin sentința civilă nr.

2302 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile prematurității

formulării acțiunii și a lipsei de interes, invocate de pârâtul

Ministerul Sănătății Publice prin întâmpinare, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul

Municipal Câmpina, respingând acțiunea față de acest pârât ca

fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de

calitate procesuală pasivă și, pe fond a respins cererea

reclamantului M.A., ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea

de Apel București a reținut în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția prematurității formulării acțiunii,

justificată de neîndeplinirea procedurii

prealabile

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Curtea a reținut

că la fila 62 din dosarul cauzei se află dovada efectuării

procedurii prealabile. respectiv adresa de răspuns la aceasta, cu nr.

29980 din 17 iunie 2008 emisă de Ministerul Sănătății

Publice, acțiunea fiind introdusă în termenul prevăzut de lege.

î

n ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului

Municipal Câmpina, instanța a reținut că aceasta este

întemeiată față de faptul că actul atacat a fost emis de

către o altă autoritate publică, respectiv Ministerul

Sănătății Publice.

Asupra fondului cauzei, curtea de

apel a reținut că prin Ordinul ministrului

sănătății publice nr. 859 din 14 mai 2008 s-a dispus,

începând cu data de 15 mai 2008, încetarea contractului de management nr. 238

din 14 decembrie 2006 încheiat între Ministerul Sănătății

Publice și reclamant, cu motivarea încălcării dispozițiilor

lit. b) din Capitolul VIII din contract. respectiv nerealizarea indicatorilor

de performanță ai managementului spitalului public.

Instanța a reținut că

ordinul a fost emis ca urmare a concluziilor Referatului întocmit de Comisia de

Evaluare nr. EN 4720/2008 și că deși actul administrativ

contestat în cauză este ordinul nr. 859 din 14 mai 2008, reclamantul a formulat

de fapt critici privind temeinicia raportului de evaluare a performanței

managerului, act juridic distinct ce poate fi contestat separat la Ministerul Sănătății Publice.

Susținerea reclamantului

privind netemeinicia celor constatate pe parcursul evaluării - ca urmare a

faptului că din componența comisiei de evaluare face parte o

persoană (șef compartiment audit intern la Autoritatea de Sănătate Publică Prahova) persoană ce se află într-o

situație de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor capitolului C

pct. 532 din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.

830/2003, privind normele metodologice de organizare și exercitare a

auditului public intern în cadrul Ministerului

Sănătății Publice, care prevăd că

auditorilor interni nu trebuie să li se încredințeze, timp de trei

ani. misiuni de audit public intern din sectoarele de activitate în care

aceștia au deținut

funcții sau au fost implicați în

alt mod - instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând în

acest sens, faptul că persoana contestată de reclamant nu mai

desfășura activitatea de audit în cadrul Spitalului Municipal Câmpina

din luna februarie 2007 iar numirea acestei persoane ca membru în comisia de

evaluare s-a efectuat printr-un ordin separat, ce nu a fost contestat de

reclamant.

Instanța a

mai reținut faptul că raportul de activitate pe anul 2007 a fost contestat de

reclamant, contestația fiind respinsă prin Hotărârea nr.

269 din 24 aprilie 2008 a Comisiei Centrale

de Evaluare a Managerilor Publici

din rețeaua Ministerului Sănătății Publice,

această autoritate reținând că punctajul acordat de către

membrii comisiei de evaluare la criteriile generale de management nu

indică un management performant, această concluzie fiind

susținută, de altfel, și de constatările cuprinse în actele

de control ale instituțiilor abilitate în acest sens. care au relevat

numeroase deficiențe în actul managerial al reclamantului.

Se mai

arată că reclamantul avea posibilitatea ca până la data

începerii evaluării în

anul 2007 să solicite renegocierea indicatorilor de

performanță ai managerului spitalului public, potrivit art. 5 din O.M.S.P.

nr. 112/2007 privind criteriile de performanță în baza cărora

contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen,

lucru nerealizat de reclamant, astfel încât la acest moment, acesta nu mai

poate invoca existența unor probleme în privința indicatorilor de

performanță asumați.

Concluzionând, curtea de apel a

arătat că, actul administrativ atacat în cauză, respectiv O.M.S.P.

nr. 859 din 14 mai 2008 fiind întemeiat pe concluziile unui raport de evaluare

necontestat în instanță, acesta a fost emis în condițiile legii

și potrivit dispozițiilor contractului de management ce

reglementează relația dintre părți.

3.Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul M.A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ.

Recurentul nu și-a structurat

criticile pe motivele de nelegalitate invocate.

În motivele de recurs se arată,

în esență, că în mod greșit, instanța de fond

deși a respins acțiunea așa cum a fost precizată în cursul

hotărârii nu face nici un fel de analiză a capetelor de cerere

privind reintegrarea, plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale

precum și rectificarea înscrisurilor din carnetul de muncă.

Menționează că a

formulat contestație la raportul de evaluare numai la Ministerul Sănătății, însă criticile sale din acțiune au vizat

și acest act care a stat la baza ordinului a cărui anulare a

solicitat-o în prezenta cauză.

Recurentul face referiri, în cererea

de recurs, asupra procedurii de evaluare anuală a managerilor spitalelor publice

din rețeaua Ministerului Sănătății Publice pentru

activitatea desfășurată în anul 2008, insistând asupra faptului

că din Comisia de evaluare a făcut parte o persoană

individualizată prin cererea de chemare în judecată, persoana care se

află într-o stare de incompatibilitate prevăzută de

dispozițiile cap. C pct. 532, O.M.S.P. nr. 830/2003 privind Normele

metodologice de organizare și exercitare a auditului public interne în

cadrul Ministerului Sănătății Publice, care prevăd

că auditorilor interni nu trebuie să li se încredințeze misiuni

de audit public intern din sectoarele de activitate în care aceștia au

deținut funcții sau au fost implicați în alt mod.

4.Apărările formulate de Ministerul

Sănătății

Prin întâmpinarea formulată la

data de 3 februarie 2010, intimatul Ministerul Sănătății a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul arată că actul

administrativ atacat – O.M.S.P. nr. 859 din 14 mai 2008 se întemeiază pe

concluziile unui raport de evaluare necontestat în instanță, a fost

emis în condițiile legii și potrivit dispozițiilor contractului

de management ce reglementează relația dintre părți.

Cât privește cererea formulată

în recurs prin care s-a solicitat casarea sentinței instanței de fond

și reintegrarea pe funcția deținută anterior, arată

că la această dată contractul de management al recurentului a

încetat de drept, acesta fiind încheiat conform art. III din contract

(Contractul de management nr. 238/2006) pe o perioadă de 3 ani, începând

cu data de 14 decembrie 2006.

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, cât și sub toate aspectele în temeiul art. 304

1

încât va fi menținută.

drept corespunzătoare motivelor de recurs formulate

Recurentul-reclamant a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Ordinul nr. 859 din 14 mai 2008 emis de intimatul-pârât prin care

începând cu data de 15 mai 2008, este revocat din funcția de manager al Spitalului

municipal Câmpina, cu aceeași dată încetând și contractul de

management nr. 238 din 14 decembrie 2006, încheiat între părți.

Actul administrativ individual

atacat este motivat atât în fapt, cât și în drept.

Astfel în preambul sunt indicate

dispozițiile alin.(3) al art.178 și ale alin. (1), alin. (2), art. 200

din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul

sănătății, cu modificările și completările

ulterioare, ale Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr.

112/2007 și Cap. VIII din contractul de management nr. 238 din 14

decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește motivarea în fapt

a măsurii administrative dispuse, aceasta s-a realizat prin trimiterea la Referatul Comisiei Centrale de evaluare nr. EN 4729/2008 .

Spitalul Municipiului Câmpina prin

cererea depusă la 1 februarie 2010 a susținut că începând cu data de 21 decembrie 2009, recurentul a fost numit ca manager interimar al

Spitalului Câmpina.

Prin Ordinul contestat s-a desprins

încetarea contractului de management pentru încălcarea dispozițiilor

lit. b) din Cap. VIII din contractul respectiv nerealizarea indicatorilor de

performanță ai managementului spitalului public.

Potrivit art. 183

3

, Legea

nr. 95/2006, contractul de management încetează în situația

prevăzută de lit. b), respectiv revocarea din funcție a

managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanță

ai managementului spitalului public, prevăzuți în ordinul ministrului

sănătății timp de minimum 1 an din motive imputabile

acestuia și/sau în situația existenței unei culpe grave ca

urmare a neîndeplinirii obligațiilor managerului.

Recurentul susține că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere

cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.

Contrar susținerilor

recurentului, Înalta Curte constată că instanța de fond respingând

capătul de cerere principal privind anularea măsurii administrative,

implicit a fost respins și celelalte capete de cerere subsecvente privind

reintegrarea, despăgubirile bănești sau rectificarea carnetului

de muncă.

Mai mult, Înalta Curte constată

că prin concluziile scrise, recurentul nu mai insistă asupra cererii

privind reintegrarea în funcția avută anterior, dată fiind

împlinirea termenului de 3 ani pentru care a fost încheiat contractul de

management.

În acest sens sunt și

apărările intimatului-pârât prin întâmpinarea depusă în

cauză, care a susținut că în conformitate cu art. III din

contractul de management nr. 238/2006, convenția părților a fost

încheiată pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie

2006 și în acest moment recurentul nu mai poate fi reintegrat,

funcția devenind vacantă.

Prin motivele de recurs, se

arată că deși raportul de evaluare care a stat la baza Ordinului

nr. 859/2008, nu a fost contestat la instanța de judecată, acest act

este nul atât prin forma sa cât și prin conținutul său.

Susținerile recurentului-reclamant

sunt generice și nefondate în condițiile în care nu se face vorbire

în cererea recurentului de nici un motiv de nulitate a raportului de evaluare.

Pretinsele neregularități

din cadrul raportului de evaluare care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 859

din 14 mai 2008 puteau fi invoca pe cale contestației la Ministerului

Sănătății Publice și, eventual dacă era cazul,

ulterior la instanța de judecată.

Recurentul-reclamant face referire

asupra faptului că din Comisia de evaluare a făcut parte o

anumită persoană, care ar fi modificat punctajul acordat și a

atașat o anexă ce nu are legătură cu constatările

comisiei.

Așa cum a motivat și

intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că

recurentul-reclamant nu a contestat componența comisiei de evaluare

și nu a făcut dovada relei credințe a acestui membru al

comisiei.

Apărările recurentului

referitoare la faptul că raportul de evaluare este nul, sunt lipsite de

consistență, câtă vreme nu a invocat nici un motiv de

nelegalitate și nu a contestat conform procedurilor legale acest act care

a stat la baza Ordinului MPS nr. 859 din 14 mai 2008.

Așa fiind, în lipsa unor motive

întemeiate de nelegalitate a actului administrativ atacat în contencios

administrativ, Înalta Curte își însușește concluzia primei

instanțe în sensul că Ministerul Sănătății a

procedat în mod legal la revocarea reclamantului-recurent din funcția de

conducere de manager al Spitalului Municipial Câmpina, județul Prahova.

adoptate

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 alin.( 1) din

Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de M.A.

împotriva sentinței civile nr. 2302 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2009
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Giurgiu reclamantul M.P. a formulat contestație împotriva ordinului din 29 decembrie 2008
ÎCCJ 2010-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4990/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.D. a chemat în jude
ÎCCJ 2009-10-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2693 din 15 octombrie 2008 respingând excepțiile
ÎCCJ 2010-11-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5177/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Săn
ÎCCJ 2009-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1661 din 3 iunie 2008, a admis cererea formulată de
Sursă