ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5 iunie 2008, reclamantul M.A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice, contestație împotriva Ordinului nr. 859 din 14 mai 2008 prin care s-a dispus încetarea contractului de management în baza căruia deținea funcția de manager a Spitalului Municipal Câmpina. solicitând anularea acestuia și a tuturor măsurilor derivate.

La data de 11 septembrie 2008, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat pe lângă anularea ordinului contestat, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea pârâților Ministerul Sănătății și Spitalul Municipal Câmpina la plata despăgubirilor egale drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la concediere și până la reintegrarea efectivă, precum și obligarea pârâtului Spitalul Câmpina să efectueze rectificările aferente în carnetul său de muncă. Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în considerarea împrejurării că.

în cauză nu ar exista un raport juridic de funcție publică, ci un raport juridic civil, persoanele care fac parte din conducerea spitalelor nefiind funcționari publici ci mandatari, aspect ce rezultă din art. 178 din Legea nr. 95/2007 privind reforma în domeniul sănătății potrivit căreia spitalul este condus de un manager în baza unui contract de administrare, care în mod evident este un contract de mandat; și excepția de necompetență materială față de dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., arătând că în situația în care instanța va considera că actul dedus judecății este unul de natură administrativă, curtea de apel este competentă să soluționeze cauza, deoarece ordinul ministrului sănătății nu poate fi calificat decât ca fiind un act al autorităților centrale, Ministerul Sănătății Publice fiind o autoritate centrală.

Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de prematuritate, față de neparcurgerea de către reclamant a procedurii prealabile obligatorii, excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului Municipal Câmpina și excepția lipsei de interes în privința cererii de anulare a Ordinului nr. 859/2008. Prin sentința civilă nr. 3673/2008 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, apreciind că actul contestat în cauză este un act administrativ emis de un organ al administrației centrale iar nu un act civil, a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței funcționale, a admis excepția necompentenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 27 ianuarie 2009. La data de 7 aprilie 2009 pârâtul Spitalul Municipal Câmpina a formulat întâmpinare,.

prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că obiectul cauzei îl constituie anularea unui act administrativ ce emană de la o altă autoritate. 2. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2302 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile prematurității formulării acțiunii și a lipsei de interes, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății Publice prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul Municipal Câmpina, respingând acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă și, pe fond a respins cererea reclamantului M.A., ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția prematurității formulării acțiunii, justificată de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Curtea a reținut că la fila 62 din dosarul cauzei se află dovada efectuării procedurii prealabile. respectiv adresa de răspuns la aceasta, cu nr. 29980 din 17 iunie 2008 emisă de Ministerul Sănătății Publice, acțiunea fiind introdusă în termenul prevăzut de lege. î n ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului Municipal Câmpina, instanța a reținut că aceasta este întemeiată față de faptul că actul atacat a fost emis de către o altă autoritate publică, respectiv Ministerul Sănătății Publice.

Asupra fondului cauzei, curtea de apel a reținut că prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 859 din 14 mai 2008 s-a dispus, începând cu data de 15 mai 2008, încetarea contractului de management nr. 238 din 14 decembrie 2006 încheiat între Ministerul Sănătății Publice și reclamant, cu motivarea încălcării dispozițiilor lit. b) din Capitolul VIII din contract. respectiv nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public. Instanța a reținut că ordinul a fost emis ca urmare a concluziilor Referatului întocmit de Comisia de Evaluare nr. EN 4720/2008 și că deși actul administrativ contestat în cauză este ordinul nr. 859 din 14 mai 2008, reclamantul a formulat de fapt critici privind temeinicia raportului de evaluare a performanței managerului, act juridic distinct ce poate fi contestat separat la Ministerul Sănătății Publice.

Susținerea reclamantului privind netemeinicia celor constatate pe parcursul evaluării - ca urmare a faptului că din componența comisiei de evaluare face parte o persoană (șef compartiment audit intern la Autoritatea de Sănătate Publică Prahova) persoană ce se află într-o situație de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor capitolului C pct. 532 din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 830/2003, privind normele metodologice de organizare și exercitare a auditului public intern în cadrul Ministerului Sănătății Publice, care prevăd că auditorilor interni nu trebuie să li se încredințeze, timp de trei ani.

misiuni de audit public intern din sectoarele de activitate în care aceștia au deținut funcții sau au fost implicați în alt mod - instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând în acest sens, faptul că persoana contestată de reclamant nu mai desfășura activitatea de audit în cadrul Spitalului Municipal Câmpina din luna februarie 2007 iar numirea acestei persoane ca membru în comisia de evaluare s-a efectuat printr-un ordin separat, ce nu a fost contestat de reclamant.

Instanța a mai reținut faptul că raportul de activitate pe anul 2007 a fost contestat de reclamant, contestația fiind respinsă prin Hotărârea nr. 269 din 24 aprilie 2008 a Comisiei Centrale de Evaluare a Managerilor Publici din rețeaua Ministerului Sănătății Publice, această autoritate reținând că punctajul acordat de către membrii comisiei de evaluare la criteriile generale de management nu indică un management performant, această concluzie fiind susținută, de altfel, și de constatările cuprinse în actele de control ale instituțiilor abilitate în acest sens. care au relevat numeroase deficiențe în actul managerial al reclamantului. Se mai arată că reclamantul avea posibilitatea ca până la data începerii evaluării în anul 2007 să solicite renegocierea indicatorilor de performanță ai managerului spitalului public, potrivit art. 5 din O.M.S.P.

nr. 112/2007 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, lucru nerealizat de reclamant, astfel încât la acest moment, acesta nu mai poate invoca existența unor probleme în privința indicatorilor de performanță asumați. Concluzionând, curtea de apel a arătat că, actul administrativ atacat în cauză, respectiv O.M.S.P. nr. 859 din 14 mai 2008 fiind întemeiat pe concluziile unui raport de evaluare necontestat în instanță, acesta a fost emis în condițiile legii și potrivit dispozițiilor contractului de management ce reglementează relația dintre părți. 3.Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, reclamantul M.A.

a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Recurentul nu și-a structurat criticile pe motivele de nelegalitate invocate. În motivele de recurs se arată, în esență, că în mod greșit, instanța de fond deși a respins acțiunea așa cum a fost precizată în cursul hotărârii nu face nici un fel de analiză a capetelor de cerere privind reintegrarea, plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale precum și rectificarea înscrisurilor din carnetul de muncă. Menționează că a formulat contestație la raportul de evaluare numai la Ministerul Sănătății, însă criticile sale din acțiune au vizat și acest act care a stat la baza ordinului a cărui anulare a solicitat-o în prezenta cauză.

Recurentul face referiri, în cererea de recurs, asupra procedurii de evaluare anuală a managerilor spitalelor publice din rețeaua Ministerului Sănătății Publice pentru activitatea desfășurată în anul 2008, insistând asupra faptului că din Comisia de evaluare a făcut parte o persoană individualizată prin cererea de chemare în judecată, persoana care se află într-o stare de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile cap. C pct. 532, O.M.S.P. nr. 830/2003 privind Normele metodologice de organizare și exercitare a auditului public interne în cadrul Ministerului Sănătății Publice, care prevăd că auditorilor interni nu trebuie să li se încredințeze misiuni de audit public intern din sectoarele de activitate în care aceștia au deținut funcții sau au fost implicați în alt mod.

4.Apărările formulate de Ministerul Sănătății Prin întâmpinarea formulată la data de 3 februarie 2010, intimatul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul arată că actul administrativ atacat – O.M.S.P. nr. 859 din 14 mai 2008 se întemeiază pe concluziile unui raport de evaluare necontestat în instanță, a fost emis în condițiile legii și potrivit dispozițiilor contractului de management ce reglementează relația dintre părți. Cât privește cererea formulată în recurs prin care s-a solicitat casarea sentinței instanței de fond și reintegrarea pe funcția deținută anterior, arată că la această dată contractul de management al recurentului a încetat de drept, acesta fiind încheiat conform art. III din contract (Contractul de management nr. 238/2006) pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie 2006. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută. 1. Argumente de fapt și de drept corespunzătoare motivelor de recurs formulate Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 859 din 14 mai 2008 emis de intimatul-pârât prin care începând cu data de 15 mai 2008, este revocat din funcția de manager al Spitalului municipal Câmpina, cu aceeași dată încetând și contractul de management nr. 238 din 14 decembrie 2006, încheiat între părți.

Actul administrativ individual atacat este motivat atât în fapt, cât și în drept. Astfel în preambul sunt indicate dispozițiile alin.(3) al art.178 și ale alin. (1), alin. (2), art. 200 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 112/2007 și Cap. VIII din contractul de management nr. 238 din 14 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Cât privește motivarea în fapt a măsurii administrative dispuse, aceasta s-a realizat prin trimiterea la Referatul Comisiei Centrale de evaluare nr. EN 4729/2008 . Spitalul Municipiului Câmpina prin cererea depusă la 1 februarie 2010 a susținut că începând cu data de 21 decembrie 2009, recurentul a fost numit ca manager interimar al Spitalului Câmpina.

Prin Ordinul contestat s-a desprins încetarea contractului de management pentru încălcarea dispozițiilor lit. b) din Cap. VIII din contractul respectiv nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public. Potrivit art. 183 3 , Legea nr. 95/2006, contractul de management încetează în situația prevăzută de lit. b), respectiv revocarea din funcție a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public, prevăzuți în ordinul ministrului sănătății timp de minimum 1 an din motive imputabile acestuia și/sau în situația existenței unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor managerului. Recurentul susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că instanța de fond respingând capătul de cerere principal privind anularea măsurii administrative, implicit a fost respins și celelalte capete de cerere subsecvente privind reintegrarea, despăgubirile bănești sau rectificarea carnetului de muncă. Mai mult, Înalta Curte constată că prin concluziile scrise, recurentul nu mai insistă asupra cererii privind reintegrarea în funcția avută anterior, dată fiind împlinirea termenului de 3 ani pentru care a fost încheiat contractul de management. În acest sens sunt și apărările intimatului-pârât prin întâmpinarea depusă în cauză, care a susținut că în conformitate cu art. III din contractul de management nr. 238/2006, convenția părților a fost încheiată pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie 2006 și în acest moment recurentul nu mai poate fi reintegrat, funcția devenind vacantă.

Prin motivele de recurs, se arată că deși raportul de evaluare care a stat la baza Ordinului nr. 859/2008, nu a fost contestat la instanța de judecată, acest act este nul atât prin forma sa cât și prin conținutul său. Susținerile recurentului-reclamant sunt generice și nefondate în condițiile în care nu se face vorbire în cererea recurentului de nici un motiv de nulitate a raportului de evaluare. Pretinsele neregularități din cadrul raportului de evaluare care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 859 din 14 mai 2008 puteau fi invoca pe cale contestației la Ministerului Sănătății Publice și, eventual dacă era cazul, ulterior la instanța de judecată. Recurentul-reclamant face referire asupra faptului că din Comisia de evaluare a făcut parte o anumită persoană, care ar fi modificat punctajul acordat și a atașat o anexă ce nu are legătură cu constatările comisiei.

Așa cum a motivat și intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a contestat componența comisiei de evaluare și nu a făcut dovada relei credințe a acestui membru al comisiei. Apărările recurentului referitoare la faptul că raportul de evaluare este nul, sunt lipsite de consistență, câtă vreme nu a invocat nici un motiv de nelegalitate și nu a contestat conform procedurilor legale acest act care a stat la baza Ordinului MPS nr. 859 din 14 mai 2008. Așa fiind, în lipsa unor motive întemeiate de nelegalitate a actului administrativ atacat în contencios administrativ, Înalta Curte își însușește concluzia primei instanțe în sensul că Ministerul Sănătății a procedat în mod legal la revocarea reclamantului-recurent din funcția de conducere de manager al Spitalului Municipial Câmpina, județul Prahova.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 alin.( 1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 2302 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie 2010.