ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Judecata în primă
instanță
Prin cererea înregistrată
inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, la data de 5 iunie 2008, reclamantul M.A. a
formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății
Publice, contestație împotriva Ordinului nr. 859 din 14 mai 2008 prin care
s-a dispus încetarea contractului de management în baza căruia deținea
funcția de manager a Spitalului Municipal Câmpina. solicitând anularea
acestuia și a tuturor măsurilor derivate.
La data de 11 septembrie 2008,
reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, în sensul
că a solicitat pe lângă anularea ordinului contestat, reintegrarea în
funcția deținută anterior, obligarea pârâților Ministerul
Sănătății și Spitalul Municipal Câmpina la plata
despăgubirilor egale drepturilor salariale indexate, majorate și
reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la
concediere și până la reintegrarea efectivă, precum și
obligarea pârâtului Spitalul Câmpina să efectueze rectificările aferente
în carnetul său de muncă.
Pârâtul Ministerul
Sănătății Publice a formulat întâmpinare, prin intermediul
căreia a invocat excepția necompetenței funcționale a
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ
și fiscal, în considerarea împrejurării că. în cauză nu ar
exista un raport juridic de funcție publică, ci un raport juridic
civil, persoanele care fac parte din conducerea spitalelor nefiind funcționari
publici ci mandatari, aspect ce rezultă din art. 178 din Legea nr. 95/2007
privind reforma în domeniul sănătății potrivit căreia
spitalul este condus de un manager în baza unui contract de administrare, care
în mod evident este un contract de mandat; și excepția de necompetență
materială față de dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc.
civ., arătând că în situația în care instanța va considera
că actul dedus judecății este unul de natură
administrativă, curtea de apel este competentă să
soluționeze cauza, deoarece ordinul ministrului
sănătății nu poate fi calificat decât ca fiind un act al
autorităților centrale, Ministerul Sănătății
Publice fiind o autoritate centrală. Prin aceeași întâmpinare,
pârâtul a invocat excepția de prematuritate, față de
neparcurgerea de către reclamant a procedurii prealabile obligatorii,
excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului
Municipal Câmpina și excepția lipsei de interes în privința
cererii de anulare a Ordinului nr. 859/2008.
Prin sentința civilă nr.
3673/2008 Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, apreciind că actul contestat în cauză
este un act administrativ emis de un organ al administrației centrale iar
nu un act civil, a respins ca neîntemeiată excepția
necompetenței funcționale, a admis excepția necompentenței
materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 27
ianuarie 2009.
La data de 7 aprilie 2009 pârâtul
Spitalul Municipal Câmpina a formulat întâmpinare,. prin care a invocat
excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față
de împrejurarea că
obiectul
cauzei îl
constituie
anularea unui
act administrativ ce emană de la o altă autoritate.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr.
2302 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepțiile prematurității
formulării acțiunii și a lipsei de interes, invocate de pârâtul
Ministerul Sănătății Publice prin întâmpinare, a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul
Municipal Câmpina, respingând acțiunea față de acest pârât ca
fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de
calitate procesuală pasivă și, pe fond a respins cererea
reclamantului M.A., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea
de Apel București a reținut în esență, următoarele:
În ceea ce privește
excepția prematurității formulării acțiunii,
justificată de neîndeplinirea procedurii
prealabile
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Curtea a reținut
că la fila 62 din dosarul cauzei se află dovada efectuării
procedurii prealabile. respectiv adresa de răspuns la aceasta, cu nr.
29980 din 17 iunie 2008 emisă de Ministerul Sănătății
Publice, acțiunea fiind introdusă în termenul prevăzut de lege.
î
n ceea ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului
Municipal Câmpina, instanța a reținut că aceasta este
întemeiată față de faptul că actul atacat a fost emis de
către o altă autoritate publică, respectiv Ministerul
Sănătății Publice.
Asupra fondului cauzei, curtea de
apel a reținut că prin Ordinul ministrului
sănătății publice nr. 859 din 14 mai 2008 s-a dispus,
începând cu data de 15 mai 2008, încetarea contractului de management nr. 238
din 14 decembrie 2006 încheiat între Ministerul Sănătății
Publice și reclamant, cu motivarea încălcării dispozițiilor
lit. b) din Capitolul VIII din contract. respectiv nerealizarea indicatorilor
de performanță ai managementului spitalului public.
Instanța a reținut că
ordinul a fost emis ca urmare a concluziilor Referatului întocmit de Comisia de
Evaluare nr. EN 4720/2008 și că deși actul administrativ
contestat în cauză este ordinul nr. 859 din 14 mai 2008, reclamantul a formulat
de fapt critici privind temeinicia raportului de evaluare a performanței
managerului, act juridic distinct ce poate fi contestat separat la Ministerul Sănătății Publice.
Susținerea reclamantului
privind netemeinicia celor constatate pe parcursul evaluării - ca urmare a
faptului că din componența comisiei de evaluare face parte o
persoană (șef compartiment audit intern la Autoritatea de Sănătate Publică Prahova) persoană ce se află într-o
situație de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor capitolului C
pct. 532 din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr.
830/2003, privind normele metodologice de organizare și exercitare a
auditului public intern în cadrul Ministerului
Sănătății Publice, care prevăd că
auditorilor interni nu trebuie să li se încredințeze, timp de trei
ani. misiuni de audit public intern din sectoarele de activitate în care
aceștia au deținut
funcții sau au fost implicați în
alt mod - instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând în
acest sens, faptul că persoana contestată de reclamant nu mai
desfășura activitatea de audit în cadrul Spitalului Municipal Câmpina
din luna februarie 2007 iar numirea acestei persoane ca membru în comisia de
evaluare s-a efectuat printr-un ordin separat, ce nu a fost contestat de
reclamant.
Instanța a
mai reținut faptul că raportul de activitate pe anul 2007 a fost contestat de
reclamant, contestația fiind respinsă prin Hotărârea nr.
269 din 24 aprilie 2008 a Comisiei Centrale
de Evaluare a Managerilor Publici
din rețeaua Ministerului Sănătății Publice,
această autoritate reținând că punctajul acordat de către
membrii comisiei de evaluare la criteriile generale de management nu
indică un management performant, această concluzie fiind
susținută, de altfel, și de constatările cuprinse în actele
de control ale instituțiilor abilitate în acest sens. care au relevat
numeroase deficiențe în actul managerial al reclamantului.
Se mai
arată că reclamantul avea posibilitatea ca până la data
începerii evaluării în
anul 2007 să solicite renegocierea indicatorilor de
performanță ai managerului spitalului public, potrivit art. 5 din O.M.S.P.
nr. 112/2007 privind criteriile de performanță în baza cărora
contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen,
lucru nerealizat de reclamant, astfel încât la acest moment, acesta nu mai
poate invoca existența unor probleme în privința indicatorilor de
performanță asumați.
Concluzionând, curtea de apel a
arătat că, actul administrativ atacat în cauză, respectiv O.M.S.P.
nr. 859 din 14 mai 2008 fiind întemeiat pe concluziile unui raport de evaluare
necontestat în instanță, acesta a fost emis în condițiile legii
și potrivit dispozițiilor contractului de management ce
reglementează relația dintre părți.
3.Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe,
reclamantul M.A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.
proc. civ.
Recurentul nu și-a structurat
criticile pe motivele de nelegalitate invocate.
În motivele de recurs se arată,
în esență, că în mod greșit, instanța de fond
deși a respins acțiunea așa cum a fost precizată în cursul
hotărârii nu face nici un fel de analiză a capetelor de cerere
privind reintegrarea, plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale
precum și rectificarea înscrisurilor din carnetul de muncă.
Menționează că a
formulat contestație la raportul de evaluare numai la Ministerul Sănătății, însă criticile sale din acțiune au vizat
și acest act care a stat la baza ordinului a cărui anulare a
solicitat-o în prezenta cauză.
Recurentul face referiri, în cererea
de recurs, asupra procedurii de evaluare anuală a managerilor spitalelor publice
din rețeaua Ministerului Sănătății Publice pentru
activitatea desfășurată în anul 2008, insistând asupra faptului
că din Comisia de evaluare a făcut parte o persoană
individualizată prin cererea de chemare în judecată, persoana care se
află într-o stare de incompatibilitate prevăzută de
dispozițiile cap. C pct. 532, O.M.S.P. nr. 830/2003 privind Normele
metodologice de organizare și exercitare a auditului public interne în
cadrul Ministerului Sănătății Publice, care prevăd
că auditorilor interni nu trebuie să li se încredințeze misiuni
de audit public intern din sectoarele de activitate în care aceștia au
deținut funcții sau au fost implicați în alt mod.
4.Apărările formulate de Ministerul
Sănătății
Prin întâmpinarea formulată la
data de 3 februarie 2010, intimatul Ministerul Sănătății a
solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul arată că actul
administrativ atacat – O.M.S.P. nr. 859 din 14 mai 2008 se întemeiază pe
concluziile unui raport de evaluare necontestat în instanță, a fost
emis în condițiile legii și potrivit dispozițiilor contractului
de management ce reglementează relația dintre părți.
Cât privește cererea formulată
în recurs prin care s-a solicitat casarea sentinței instanței de fond
și reintegrarea pe funcția deținută anterior, arată
că la această dată contractul de management al recurentului a
încetat de drept, acesta fiind încheiat conform art. III din contract
(Contractul de management nr. 238/2006) pe o perioadă de 3 ani, începând
cu data de 14 decembrie 2006.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse
în întâmpinare, cât și sub toate aspectele în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa
încât va fi menținută.
Argumente de fapt și de
drept corespunzătoare motivelor de recurs formulate
Recurentul-reclamant a supus
controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios
administrativ Ordinul nr. 859 din 14 mai 2008 emis de intimatul-pârât prin care
începând cu data de 15 mai 2008, este revocat din funcția de manager al Spitalului
municipal Câmpina, cu aceeași dată încetând și contractul de
management nr. 238 din 14 decembrie 2006, încheiat între părți.
Actul administrativ individual
atacat este motivat atât în fapt, cât și în drept.
Astfel în preambul sunt indicate
dispozițiile alin.(3) al art.178 și ale alin. (1), alin. (2), art. 200
din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul
sănătății, cu modificările și completările
ulterioare, ale Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr.
112/2007 și Cap. VIII din contractul de management nr. 238 din 14
decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare.
Cât privește motivarea în fapt
a măsurii administrative dispuse, aceasta s-a realizat prin trimiterea la Referatul Comisiei Centrale de evaluare nr. EN 4729/2008 .
Spitalul Municipiului Câmpina prin
cererea depusă la 1 februarie 2010 a susținut că începând cu data de 21 decembrie 2009, recurentul a fost numit ca manager interimar al
Spitalului Câmpina.
Prin Ordinul contestat s-a desprins
încetarea contractului de management pentru încălcarea dispozițiilor
lit. b) din Cap. VIII din contractul respectiv nerealizarea indicatorilor de
performanță ai managementului spitalului public.
Potrivit art. 183
3
, Legea
nr. 95/2006, contractul de management încetează în situația
prevăzută de lit. b), respectiv revocarea din funcție a
managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanță
ai managementului spitalului public, prevăzuți în ordinul ministrului
sănătății timp de minimum 1 an din motive imputabile
acestuia și/sau în situația existenței unei culpe grave ca
urmare a neîndeplinirii obligațiilor managerului.
Recurentul susține că
instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere
cu care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.
Contrar susținerilor
recurentului, Înalta Curte constată că instanța de fond respingând
capătul de cerere principal privind anularea măsurii administrative,
implicit a fost respins și celelalte capete de cerere subsecvente privind
reintegrarea, despăgubirile bănești sau rectificarea carnetului
de muncă.
Mai mult, Înalta Curte constată
că prin concluziile scrise, recurentul nu mai insistă asupra cererii
privind reintegrarea în funcția avută anterior, dată fiind
împlinirea termenului de 3 ani pentru care a fost încheiat contractul de
management.
În acest sens sunt și
apărările intimatului-pârât prin întâmpinarea depusă în
cauză, care a susținut că în conformitate cu art. III din
contractul de management nr. 238/2006, convenția părților a fost
încheiată pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 14 decembrie
2006 și în acest moment recurentul nu mai poate fi reintegrat,
funcția devenind vacantă.
Prin motivele de recurs, se
arată că deși raportul de evaluare care a stat la baza Ordinului
nr. 859/2008, nu a fost contestat la instanța de judecată, acest act
este nul atât prin forma sa cât și prin conținutul său.
Susținerile recurentului-reclamant
sunt generice și nefondate în condițiile în care nu se face vorbire
în cererea recurentului de nici un motiv de nulitate a raportului de evaluare.
Pretinsele neregularități
din cadrul raportului de evaluare care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 859
din 14 mai 2008 puteau fi invoca pe cale contestației la Ministerului
Sănătății Publice și, eventual dacă era cazul,
ulterior la instanța de judecată.
Recurentul-reclamant face referire
asupra faptului că din Comisia de evaluare a făcut parte o
anumită persoană, care ar fi modificat punctajul acordat și a
atașat o anexă ce nu are legătură cu constatările
comisiei.
Așa cum a motivat și
intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că
recurentul-reclamant nu a contestat componența comisiei de evaluare
și nu a făcut dovada relei credințe a acestui membru al
comisiei.
Apărările recurentului
referitoare la faptul că raportul de evaluare este nul, sunt lipsite de
consistență, câtă vreme nu a invocat nici un motiv de
nelegalitate și nu a contestat conform procedurilor legale acest act care
a stat la baza Ordinului MPS nr. 859 din 14 mai 2008.
Așa fiind, în lipsa unor motive
întemeiate de nelegalitate a actului administrativ atacat în contencios
administrativ, Înalta Curte își însușește concluzia primei
instanțe în sensul că Ministerul Sănătății a
procedat în mod legal la revocarea reclamantului-recurent din funcția de
conducere de manager al Spitalului Municipial Câmpina, județul Prahova.
Temeiul legal al soluției
adoptate
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 alin.( 1) din
Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A.
împotriva sentinței civile nr. 2302 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 30 martie 2010.