ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2009

HOTĂRÂRE
25.11.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Giurgiu

reclamantul M.P. a formulat contestație împotriva ordinului din 29 decembrie 2008

emis de pârâtul Ministerul Sănătății, prin care reclamantul a fost revocat din funcția

de manager al Spitalului Județean de Urgență Giurgiu și s-a dispus încetarea contractului

de management din 14 decembrie 2006.

Reclamantul a solicitat

anularea ordinului, reintegrarea sa în funcția avută, obligarea pârâtului la plata

drepturilor bănești de care a fost lipsit de la data revocării și până la efectiva

reîncadrare.

În motivarea contestației

se arată, în esență, că actele care au stat la baza emiterii ordinului, inclusiv

raportul de control, cât și ordinul sunt nelegale, având vicii de formă și de fond,

arătate pe larg în cuprinsul acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Sănătății a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului,

arătând că, potrivit art. 3 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența

materială în primă instanță în procesele și cererile în materie de contencios administrativ

privind actele autorităților și instituțiilor centrale se judecă de curțile de apel

– secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 52/CAF din 26 februarie 2009, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis excepția

de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

S-a reținut, în esență,

că ordinul contestat de reclamant este un act administrativ emis de o autoritate

publică centrală, contractul de management fiind un contract administrativ, astfel

că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 soluționarea contestației formulate împotriva

acestuia este de competența curții de apel.

Prin sentința civilă

nr. 2879 din 9 iulie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Giurgiu.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel București a reținut în esență, următoarele:

A apreciat că potrivit

art. 178 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, spitalul

public este condus de un manager, care nu este funcționar public în sensul Legii

nr. 188/1999.

A considerat că actul

prin care se constată neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor prevăzute în

contractul de management de către reclamant este un act de dreptul muncii supus

cenzurii instanțelor specializate pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.

A mai apreciat că litigiul

se poartă cu privire la un act de dreptul muncii, contractul de management nefiind

un contract administrativ, ci un contract prin care unui salariat i se încredințează

un anumit mandat, pe o anumită perioadă, cât timp contractul său individual de muncă

este suspendat.

Înalta Curte, observând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 din C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență, în raport cu obiectul

cauzei și cu dispozițiile legale incidente în materie.

Se constată că ordinul

din 29 decembrie 2008 a fost emis de Ministerul Sănătății în baza și în executarea

Legii nr. 95/2006, având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum este

definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

Managerul, persoană fizică

nu este angajat al spitalului, iar contractul de management nu este guvernat de

normele dreptului muncii, încetarea acestuia înainte de termen neputând fi asimilată

cu o decizie de concediere emisă de angajator, parte într-un contract de muncă.

Întrucât ordinul în discuție

este emis de o autoritate publică centrală și anume Ministerul Sănătății, potrivit

art. 10 din Legea nr. 554/2004, soluționarea contestației formulate de reclamant

este de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.P. și pârâtul Ministerul Sănătății

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2011
ce ar fi însemnat, potrivit art. 267 C. muncii, cercetare prealabilă. Or, aceste dispoziții nu au fost respectate, în condițiile în care practic controlul efectuat de pârât a început după comunicarea ordinului de revocare din funcție. Totod
ÎCCJ 2010-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios adminis
ÎCCJ 2009-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2009
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 7045/3/2008, reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa de A
ÎCCJ 2009-10-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4513/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2693 din 15 octombrie 2008 respingând excepțiile
ÎCCJ 2010-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4990/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.D. a chemat în jude
Sursă