ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5362/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Giurgiu reclamantul M.P. a formulat contestație împotriva ordinului din 29 decembrie 2008 emis de pârâtul Ministerul Sănătății, prin care reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Județean de Urgență Giurgiu și s-a dispus încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006. Reclamantul a solicitat anularea ordinului, reintegrarea sa în funcția avută, obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești de care a fost lipsit de la data revocării și până la efectiva reîncadrare. În motivarea contestației se arată, în esență, că actele care au stat la baza emiterii ordinului, inclusiv raportul de control, cât și ordinul sunt nelegale, având vicii de formă și de fond, arătate pe larg în cuprinsul acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, arătând că, potrivit art. 3 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială în primă instanță în procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale se judecă de curțile de apel – secțiile de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 52/CAF din 26 februarie 2009, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

S-a reținut, în esență, că ordinul contestat de reclamant este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, contractul de management fiind un contract administrativ, astfel că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 soluționarea contestației formulate împotriva acestuia este de competența curții de apel. Prin sentința civilă nr. 2879 din 9 iulie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut în esență, următoarele: A apreciat că potrivit art. 178 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, spitalul public este condus de un manager, care nu este funcționar public în sensul Legii nr. 188/1999. A considerat că actul prin care se constată neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor prevăzute în contractul de management de către reclamant este un act de dreptul muncii supus cenzurii instanțelor specializate pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. A mai apreciat că litigiul se poartă cu privire la un act de dreptul muncii, contractul de management nefiind un contract administrativ, ci un contract prin care unui salariat i se încredințează un anumit mandat, pe o anumită perioadă, cât timp contractul său individual de muncă este suspendat.

Înalta Curte, observând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență, în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente în materie. Se constată că ordinul din 29 decembrie 2008 a fost emis de Ministerul Sănătății în baza și în executarea Legii nr. 95/2006, având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, Managerul, persoană fizică nu este angajat al spitalului, iar contractul de management nu este guvernat de normele dreptului muncii, încetarea acestuia înainte de termen neputând fi asimilată cu o decizie de concediere emisă de angajator, parte într-un contract de muncă.

Întrucât ordinul în discuție este emis de o autoritate publică centrală și anume Ministerul Sănătății, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, soluționarea contestației formulate de reclamant este de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.P. și pârâtul Ministerul Sănătății în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.