ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 83 din 8 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Camera Medicilor Prahova în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Centrul de Diagnostic și Tratament Ploiești, Centrul de Sănătate Bălțești, Serviciul de Ambulanță Prahova, Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Ploiești, Spitalul de Pediatrie Ploiești, Spitalul Județean de Urgență Ploiești, Spitalul Municipal Câmpina, Spitalul Municipal Ploiești, Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte, Spitalul Orășenesc Sinaia, Spitalul Orășenesc Băicoi, Spitalul de Pneumoftiziologie Drajna și Direcția de Sănătate Publică Prahova.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin O.U.G. nr. 233/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare s-a suspendat ocuparea prin examen sau concurs până la 31 decembrie 2009 a posturilor vacante la data de 31 decembrie 2008. Efectele acestei dispoziții a condus la blocarea unui număr de 23.615 posturi din sistemul sanitar public, dintre care 5519 erau posturi de medici ceea ce reprezenta 28% din numărul total. În aceste condiții, ținând seama de deficitul de considerabil de medici din spitalele țării și cunoscut fiind că dreptul la sănătate este un drept constituțional recunoscut cetățenilor români, Ministerul Sănătății a inițiat Memorandumul pentru aprobarea organizării de concursuri/examene pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice de către medici specialiști și medici rezidenți, ultimul an.

Urmare a aprobării acestui Memorandum, Ministerul Sănătății a organizat la data de 29 iunie 2009, concurs național pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice, de către specialiști și rezidenți ultimul an.

În acest context, reține instanța de fond că reclamantul a solicitat în principal anularea Memorandumului aprobat în ședința Guvernului României din data de 18 februarie 2009 pentru deblocarea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice, cu motivarea că la decizia scoaterii la concurs a posturilor vacante reprezentații Camerei Medicilor Prahova, nu au fost invitați, astfel că pârâții au intrat în conflict cu prevederile Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008 – 2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea contractelor colective de munca nr. 130/1996, republicată, astfel că „acest contract colectiv este izvor de drept, art. 1 alin. (3) adică lege, conform DCC este „minim și obligatoriu pentru angajatori” art. 9 alin. (3) cât și art. 176 alin. (2), iar ceea ce-i dă rolul de nulitate absolută a acestui concurs național este îndeplinirea prevederilor art. 21 alin. (2). Prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de fond a apreciat că încheierea Memorandumului apare ca o situație de excepție și în favoarea cadrelor medicale, astfel că prin încheierea acestuia nu s-a produs o vătămare cadrelor medicale reprezentate de organismul social reclamant în prezenta cauză, așa încât a respins cererea reclamantei privind anularea Memorandumului.

Se mai reține că prin acțiunea formulată, la pct. 2-6 reclamanta Camera Medicilor Prahova a solicitat anularea formelor începute pentru concursul național pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice de către specialiști și rezidenți din ultimul an organizat de Ministerul Sănătății la data de 29 iunie 2009, anularea listei posturilor vacante de specialiști și rezidenți, de către Direcția de Sănătate Publică Prahova din unitățile sanitare publice din județul Prahova pentru concursul sus menționat organizat de Ministerul Sănătății, anularea aprobării listei posturilor vacante de medici specialiști de către directorii și managerii unităților sanitare din județul Prahova, pentru concursul național din data de 29 iunie 2009 organizat de Ministerul Sănătății, anularea listei comisiilor de evaluare pentru concursul național pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice de către specialiști și rezidenți, aprobate prin memorandum în ședința Guvernului României din data de 18 februarie 2009, sesiunea 29 iunie 2009 și anularea listelor care cuprind locul, data și ora de prezentare la examenul de ocupare post din sesiunea 29 iunie 2009. Reține instanța de fond că în cauză,

nici unul din actele a căror anulare se solicită prin capetele de cerere de la punctele 2-6 nu îndeplinește condițiile menționate în art. 2 alin. (1) lit. c) din LCA pentru a putea fi considerate acte administrative în sensul legii, ci reprezintă forme premergătoare organizării unui concurs. Cu privire la capătul de cerere de la pct. 7 prin care s-a solicitat anularea concursului național în integrum început în 29 iunie 2009, instanța de fond a reținut că acest concurs reprezintă un beneficiu adus sistemului medical și nu poate constitui o vătămare a cadrelor medicale reprezentate de reclamanta Camera Medicilor Prahova. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 83 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Camera Medicilor Prahova, în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Printr-o prima critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține recurenta că hotărârea recurată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii câtă vreme instanța de fond nu a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că organizarea concursului național aprobat prin Memorandum-ul din 18 februarie 2009 privind posturile din rețeaua sanitară este nelegal fiind rezultatul încălcării unor norme imperative, respectiv art. 21 alin. (2), art. 169 din Contractul Colectiv de Muncă, art. 30 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 și art. 8 din Ordinul M.P.S. nr. 665/2007.

În acest sens susține recurenta că în baza respectivului Memorandum, fără o consultare și o invitare a organelor sindicale la nivel național, Ministerul Sănătății, pe data de 05 martie 2009, ora 12:44 a solicitat Direcției de Sănătate Publică Prahova, prin adresa nr. 2280/2009 să comunice posturile vacante, care la rândul său a solicitat aceste date de la cele 14 unități spitalicești din județ, până la ora 16:00, fără o consultare a organelor sindicale din județ. Printr-o altă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susține recurenta că în fața instanței de fond, pârâta a invocat o multitudine de excepții, printre care și excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes, excepții ce nu au fost soluționate, deși au fost puse în discuția părților.

Mai arată recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere vătămarea dreptului organizației sindicale care se convertește într-o nulitate absolută ce rezidă din încălcarea unor norme imperative. 3. Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte analizând, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentă, actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurentă, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în considerarea celor ce urmează: Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta critică hotărârea instanței de fond doar în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind anularea Memorandumului aprobat în ședința Guvernului României în data de 18 februarie 2009, pentru deblocarea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice precum și a concursului organizat de Ministerul Sănătății în baza respectivului Memorandum și procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci își va limita analiza la criticile care se circumscriu unor reale motive de recurs.

Totodată, se impune a fi subliniat faptul că Legea nr. 554/2004 reglementează, prin art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, un contencios subiectiv de primă jurisdicție, în cadrul căruia instanța are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, cum solicită recurenta, ci și existența unei vătămări produse acesteia, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căruia nu poate fi aplicată sancțiunea anulării. În acest context, Înalta Curte constată că prin art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 223/2008 a fost reglementată o procedura specială privind exceptarea de la prevederile privind suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante la data de 31 decembrie 2008 din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare și de subordonare.

În temeiul acestor dispoziții de strictă aplicare și interpretare, Ministerul Sănătății a propus Guvernului aprobarea organizării de concursuri/examene pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare publice, de către specialiști și rezidenți ultimul an. Așadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 223/2008 s-a suspendat ocuparea prin examen sau concurs până la 31 decembrie 2008, a posturilor vacante la aceeași dată, încheierea Memorandumului, urmat de organizarea unui concurs finalizat cu ocuparea unor posturi vacante în sistemul sanitar, apare ca o situație de excepție și în favoarea cadrelor medicale, astfel că nu se poate reține că prin încheierea acestui act și scoaterea la concurs la nivel național a unui număr de posturi pentru medici, fără consultarea prealabilă a organizației sindicale, s-a produs o vătămare cadrelor medicale reprezentate sau organismului sindical recurent, în prezenta cauză.

Așa fiind, nu se poate reține că, prin încheierea Memorandumului și organizarea concursului contestat, interesele recurentei, ca și organizație sindicală, au fost vătămate prin omisiunea de a fi consultată în privința necesității și oportunității angajării de personal, în conformitate cu art. 21 alin. (2) din Contractul Colectiv de muncă pe ramura sanitară.

Câtă vreme recurenta și-a justificat acțiunea în contencios administrativ promovată, doar pe invocarea încălcării unor norme legale fără însă a indica în concret și în ce constă vătămarea în drepturile și interesele proprii sau ale membrilor săi în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 8 din LCA, pentru a dispune anularea Memorandumului aprobat în ședința Guvernului României din data de 18 februarie 2009 sau a concursului organizat de către Ministerul Sănătății la data de 29 iunie 2009. Totodată, se reține că deși prin întâmpinările depuse în primul ciclu procesual au fost invocate mai multe excepții, respective: excepția lipsei calității procesual active, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesual pasive, care, au fost respinse de instanța de fond în ședința din 18 noiembrie 2009, câtă vreme în fond, după casare nu au mai fost reiterate respectivele excepții, în mod nejustificat invocă recurenta nesoluționarea acestora în al doilea ciclu procesual, condiții în care urmează a fi respinse si criticile formulate pe acest aspect.

În raport cu cele expuse, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanta nu este vătămată într-un drept al său ori într-un interes al său, în sensul art. 2 lit. o) și p) din LCA, și a conchis asupra netemeiniciei acțiunii deduse judecății, prin prisma art. 8 alin. (1) din același act normativ. Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Camera Medicilor Prahova împotriva sentinței civile nr. 83 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.