ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6815/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6815/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, reclamanta Camera Medicilor Prahova a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.S., M.A.I., M.F.P., Direcția de

Sănătate Publică Prahova, să se constate nelegalitatea art. 3, 4, 7 din H.G. nr.

212 din 11 martie 2011, art. 2 și Anexa II pct. 49 din H.G. nr. 345 din 31

martie 2011, art. 1 și Anexa II pct. 31 din Ordinul nr. 208 din 18 martie 2011,

urmând a se proceda la anularea acestora și a tuturor actelor subsecvente.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut, în esență, că măsurile luate de Guvernul României, în

colaborare cu M.S., M.M., M.F.P., M.A.I. și Direcția de Sănătate Publică

Prahova, prin dispozițiile criticate, în sensul desființării Centrului de

Sănătate de la Bălțești pentru a fi transformat în cămin de bătrâni, urmând a

fi preluat și personalul și patrimoniul, sunt ilegale și neconstituționale.

Prin încheierea din

de ședință din data de 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins

excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității de reprezentant a

reclamantei ca neîntemeiate, și a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive invocate de pârâții M.A.I., M.M.F.P.S., M.F.P.

instanțe

Prin

sentința nr. 236 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății; a respins acțiunea

precizată și cererea de intervenție forțată a Primarului Comunei Bălțești și a

Consiliului Local Bălțești, formulate de reclamanta Camera Medicilor Prahova,

ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că,

din examinarea

tuturor actelor administrative contestate reiese că acest centru de sănătate -

Centrul de sănătate Bălțești - a fost inclus în categoria unităților sanitare

cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate în

urma analizei situației sistemului românesc de asistență spitalicească, nu în

mod arbitrar, ci în baza unei metodologii de selecție și a unor criterii

obiective aprobate prin ordin al ministrului sănătății, de către comisia de

selecție numită în baza

dispozițiilor art. 245 alin.

(2) din Legea nr. 95/ 2006

, ordin care nu a fost

anulat sau revocat.

În

această situație nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale

ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 34 și 47 din Constituție,

invocate de reclamantă.

A

mai apreciat Curtea că hotărârile de guvern contestate au fost adoptate cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 24/2000

privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

proiectele acestora

fiind

însoțite de o expunere de motive, o notă de fundamentare

sau un referat de aprobare, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ,

fără a depăși

cadrul normativ fixat de actele normative cu forță

juridică superioară.

Instanța fondului a

mai arătat că nu se poate reține desființarea, prin actele contestate, a

Centrului de Sănătate Bălțești, întrucât acest centru a fost selectat în

categoria unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele

de asigurări de sănătate; or, finanțarea serviciilor furnizate în cadrul

asistenței medicale în unitățile sanitare cu paturi poate fi realizată nu numai

din fonduri publice, ci și din fonduri private, potrivit dispozițiilor Legii nr.

95/2006 și după cum se menționează și în Ordinul nr. 208/2011, autoritățile

administrației publice locale având inițiativa atât în desființarea unității sanitare,

cât și în transformarea acesteia în cămin pentru persoane vârstnice.

În

ceea ce privește condiția suspensivă invocată de reclamantă, de reabilitare a

centrului de sănătate din fonduri nerambursabile europene sub condiția funcționării

continue a unității sanitare, Curtea a reținut că, într-adevăr, din probele

administrate reiese că prin O.G. nr. 64/1997

privind ratificarea

Acordului de împrumut dintre România și Fondul de Dezvoltare Socială al

Consiliului Europei, semnat la Paris la 27 iunie 1997, a fost

ratificat

acordul de împrumut dintre România și Fondul de Dezvoltare Socială al

Consiliului Europei privind împrumutul în sumă de

219.765

dolari SUA, acordat pentru finanțarea parțială a Proiectului 1223 (1996),

referitor la reabilitarea Spitalului rural Bălțești din județul Prahova.

Conform

dispozițiilor art. 2 din acordul de împrumut, obligația împrumutatului era de a

utiliza

împrumutul pentru a finanța numai proiectul descris în anexa nr. 1 și de a

realiza acest proiect conform condițiilor detaliate în anexa menționată

anterior.

Or,

cât timp prin actele contestate nu a fost desființată unitatea sanitară, nu

poate fi reținută nici încălcarea unei astfel de condiții, care ar produce

consecințe în planul obligației asumate de Statul român.

Referitor

la cererea reclamantei de a fi obligată pârâta Direcția de Sănătate Publică să

propună, să organizeze și să avizeze existența centrului de sănătate

multifuncțională Bălțești, instanța fondului a apreciat că

nu

sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi stabilită această obligație în

sarcina pârâtei, reclamanta nedovedind inițiativa în acest sens și solicitarea

formulată de instituțiile implicate în managementul spitalicesc și acordul

autorității administrației publice locale, adresate pârâtei; instanța, pe calea

contenciosului administrativ, poate doar analiza și sancționa un refuz

nejustificat al autorității publice, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Excepția

inadmisibilității cererii a fost respinsă cu motivarea că reclamanta Camera

Medicilor Prahova este o organizație sindicală a medicilor din județul Prahova,

constituită în scopul apărării drepturilor

și promovării

intereselor profesionale, economice, sociale ale membrilor săi, potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, fiind înscrisă în

registrul special al organizațiilor sindicale ținut la Judecătoria Ploiești, este afiliată Confederației Naționale Sindicale “C.A.” - Uniunea Sindicală

Teritorială Filiala Prahova, din anul 2005, având obligația de a acționa în

interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acțiuni în justiție și deținând

legitimare procesuală în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ raportat la art. 2 alin. (1) lit. a)) din

aceeași lege.

exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 236 din 21 iunie 2012 a declarat recurs

reclamanta

Camera

Medicilor Prahova

, solicitând modificarea acesteia în

sensul admiterii cererii sale și anulării actelor administrative contestate.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a formulat în esență, următoarele critici:

3.1.

Hotărârea judecătorească este nelegală și vădit contradictorie, fiind

rezultatul aplicării greșite a legii, în cauză subzistând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ.

Recurenta arată că

schimbarea destinației unității și a echipamentelor sanitare fără acordul

Fondului de Dezvoltare Socială a Consiliului Europei, care în anul 1996 a

acordat un împrumut pentru reabilitarea Centrului de Sănătate Bălțești, în

condițiile în care fondurile sunt europene și au avut ca scop determinat

„îmbunătățirea condițiilor de sănătate a aproximativ 20000 cetățeni (Anexa I -

Acord de împrumut din 27 august 1997) reprezintă o încălcare a legislației, iar

încetarea arbitrară a funcționării atrage returnarea fondurilor europene.

Motivarea instanței

de fond este contradictorie, întrucât susține că „prin actele atacate nu a fost

desființată unitatea sanitară și nu poate fi reținută nici încălcarea unei

astfel de condiții care ar produce consecințe în planul obligației asumate de

Statul Român.

Sub acest aspect,

instanța de fond se contrazice deoarece împrumutul nerambursabil vizează

funcționarea continuă a unității spitalicești și utilizarea spațiului și a

aparaturii aferente, iar din actele dosarului rezultă cu certitudine că în

prezent Centrul de Sănătate Bălțești este desființat și nu există nici un cămin

de bătrâni.

3.2. Hotărârea

judecătorească este netemeinică, subzistând motivul de recurs prevăzute de art.

304 pct. 8, precum și de art. 304

1

C. proc. civ., instanța

interpretând greșit actul dedus judecății.

Trecerea Centrului de

Sănătate Balotești pe lista unităților care trebuie desființate este total

nemotivată, fiind rezultatul unei politici discriminatorii.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art.

304

1

Cod procedura civilă, Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

H.G. nr. 21/2011,

atacată în prezenta cauză, a aprobat Programul de interes național „Dezvoltarea

rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice” cu finanțare de la

bugetul de stat prin bugetul M.M.F.P.S.

Potrivit

dispozițiilor art. 3 din acest act normativ, autoritățile administrației

publice locale pot decide prin hotărâre a consiliului județean/ local,

înființarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unități

sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie a acestora, care se desființează

în condițiile legii.

Desființarea

unităților sanitare se realizează în conformitate cu prevederile art. 174 alin.

(3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prin hotărâre a

Guvernului, inițiată de consiliul județean sau instituția Prefectului, cu avizul

M.S.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 345/2011 (act administrativ atacat în

prezenta cauză) a fost aprobată lista unităților sanitare cu paturi care nu pot

încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, propusă de comisia de

selecție, listă cuprinsă în Anexa 2 a hotărârii de Guvern.

Prin Ordinul M.S. nr.

208 din 18 martie 2011 a fost aprobată detalierea pe județe a numărului total

de paturi din unitățile sanitare publice și private pentru care casele de

asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale

spitalicești în regim de spitalizare continuă.

Astfel, din analiza

actelor contestate rezultă că Centrul de sănătate Bălțești a fost inclus în

categoria unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele

de asigurări de sănătate, urmare a unei analize efectuate în baza unei

metodologii de selecție și a unor criterii aprobate prin ordin al ministrului

Sănătății de către comisia de selecție numită în baza dispozițiilor art. 245 alin.

(2) din Legea nr. 95/2006.

Însă, respectivul

centru de sănătate a făcut obiectul reabilitării din fonduri nerambursabile

europene sub condiția funcționării continue, conform O.G. nr. 64/1997 privind

ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Fondul de Dezvoltare

Socială a Consiliului Europei semnat la Paris în 27 iunie 1997 privind

împrumutul în sumă de 219.765 dolari SUA, acord pentru finanțarea parțială a

Proiectului 1223(1996) referitor la reabilitarea Spitalului rural Bălțești,

județul Prahova.

Judecătorul fondului

reține că atâta timp cât prin actele contestate nu a fost desființată unitatea

sanitară, nu poate fi reținută încălcarea condiției privind „funcționarea

continuă a unității sanitare”, încălcare ce ar produce consecințe în planul

obligațiilor asumate de statul român.

Or, în situația în

care Centrul de Sănătate Bălțești a fost inclus în categoria unităților

sanitare cu paturi, care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de

sănătate, se impunea lămurirea de către instanța de fond a împrejurării dacă în

cauză mai este respectată condiția privind funcționarea continuă a unității

sanitare.

Este adevărat că

respectiva unitate sanitară nu a fost desființată în mod fizic, însă în mod

evident desființarea vizează destinația acesteia.

În raport ce acest

aspect, Înalta Curte apreciază că hotărârea fondului cuprinde o motivare

contradictorie, pe de o parte recunoscând existența împrumutului acordat

Statului român în vederea reabilitării Centrului de Sănătate Bălțești, sub

condiția funcționării continue a unității sanitare, iar pe de altă parte,

apreciind că prin actele contestate nu a fost desființată respectiva unitate.

În aceste condiții se

impune analizarea dispozițiilor art. 2 din Acordul de împrumut din 27 iunie   1997

între România și Fondul de Dezvoltare Socială a Consiliului Europei (fila 399

dosar) ce vizează expres această unitate și în raport de condiția impusă prin

acest articol, verificarea oportunității desființării unității sanitare cu

paturi - Centrul de Sănătate Bălțești.

Limitându-se la

concluzia că prin actele contestate nu a fost desființată unitatea sanitară

(deși în cauză desființarea vizează destinația unității și nu aspectul fizic)

instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, astfel că în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va

casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Camera Medicilor Prahova împotriva sentinței civile nr. 236 din

data de 21 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată.

Trimite cauza spre

rejudecare către prima instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.