ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2737/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 868 din data de 15

februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondate recursurile declarate de către

A.N.A.O.V. București și A.N.A.F. împotriva Sentinței nr. 2270 din 12 mai 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar, analizând dispozițiile art. 201 alin. (1)

lit. b) din C. fisc. și ale art. 23 alin. (1) din Normele metodologice, a

reținut, în esență, că intimata-reclamantă SC A.T.R. SA a beneficiat de scutire

directă de la plata accizelor acordată pe baza documentelor depuse, inclusiv pe

baza autorizațiilor de utilizator final, conform dispozițiilor Titlului VI pct.

23 alin. (5) din H.G. nr. 44/2004, aceasta neavând obligația de a solicita

clienților interni autorizația de utilizatori finali pentru a beneficia de

regimul de scutire directă, nefiind aplicabile nici dispozițiile cuprinse în

anexa nr. 2 a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 67 din 26 ianuarie

2005, întrucât, în speță, scutirea s-a acordat direct.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare recurenta A.N.V. prin D.R.A.O.V.

București, solicitând reluarea judecății și admiterea recursurilor formulate,

pentru motive încadrate în dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis să analizeze cauza

sub toate aspectele întrucât sentința civilă recurată conține o serie de date

inexacte, referitoare la numărul deciziei de impunere contestate, menționat fie

ca Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2008, Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2009 sau

Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2010.

Prin întâmpinarea

depusă, intimata SC A.T.R. SA a invocat excepția inadmisibilității

contestației, arătând că argumentele contestatoarei nu se încadrează în

motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., în

materia îndreptării erorilor materiale fiind prevăzută o procedură specială.

Examinând actele și

înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor

procedurale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge

contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare."

Aceste prevederi se

referă la greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea

unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor

elemente importante sau a unor date materiale.

Or, în speță, se

constată că, în argumentele contestației în anulare, se invocă erori conținute

de către sentința recurată, în sensul menționării greșite a datei deciziei de

impunere fiscală ce face obiectul prezentei cauze.

Aceste argumente,

însă, nu pot fi încadrate în ipoteza normei juridice invocate și menționate

anterior, referindu-se la elemente neesențiale pentru considerentele instanței

de control judiciar și a pentru a căror rectificare partea are deschisă calea

prevăzută de art. 281 C. proc. civ., neputând constitui motive de retractare a

hotărârii judecătorești contestate.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de către A.N.V. prin D.R.A.O.V. București împotriva

Deciziei civile nr. 868 din data de 15 februarie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.