ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2737/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2737/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 868 din data de 15 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate recursurile declarate de către A.N.A.O.V. București și A.N.A.F. împotriva Sentinței nr. 2270 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar, analizând dispozițiile art. 201 alin. (1) lit. b) din C. fisc. și ale art. 23 alin. (1) din Normele metodologice, a reținut, în esență, că intimata-reclamantă SC A.T.R. SA a beneficiat de scutire directă de la plata accizelor acordată pe baza documentelor depuse, inclusiv pe baza autorizațiilor de utilizator final, conform dispozițiilor Titlului VI pct. 23 alin. (5) din H.G.
nr. 44/2004, aceasta neavând obligația de a solicita clienților interni autorizația de utilizatori finali pentru a beneficia de regimul de scutire directă, nefiind aplicabile nici dispozițiile cuprinse în anexa nr. 2 a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 67 din 26 ianuarie 2005, întrucât, în speță, scutirea s-a acordat direct. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta A.N.V. prin D.R.A.O.V. București, solicitând reluarea judecății și admiterea recursurilor formulate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis să analizeze cauza sub toate aspectele întrucât sentința civilă recurată conține o serie de date inexacte, referitoare la numărul deciziei de impunere contestate, menționat fie ca Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2008, Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2009 sau Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2010. Prin întâmpinarea depusă, intimata SC A.T.R. SA a invocat excepția inadmisibilității contestației, arătând că argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., în materia îndreptării erorilor materiale fiind prevăzută o procedură specială. Examinând actele și înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor procedurale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare." Aceste prevederi se referă la greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Or, în speță, se constată că, în argumentele contestației în anulare, se invocă erori conținute de către sentința recurată, în sensul menționării greșite a datei deciziei de impunere fiscală ce face obiectul prezentei cauze.
Aceste argumente, însă, nu pot fi încadrate în ipoteza normei juridice invocate și menționate anterior, referindu-se la elemente neesențiale pentru considerentele instanței de control judiciar și a pentru a căror rectificare partea are deschisă calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., neputând constitui motive de retractare a hotărârii judecătorești contestate. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de către A.N.V. prin D.R.A.O.V. București împotriva Deciziei civile nr. 868 din data de 15 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.