ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 12/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 685 din 8

februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamanta SC

R.V.C. SA în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală

– Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor

Armonizate din cadrul A.N.V. solicitând suspendarea executării Deciziilor nr.

340 din 13 noiembrie 2009 și 273 din 14 octombrie 2009 emise de către pârâtă.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, împrejurarea că reclamanta trebuie

să-și înceteze temporar activitatea nereprezentând un caz temeinic justificat

și neexistând indicii privind nelegalitatea actelor administrative contestate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC R.V.C. SA, solicitând modificarea acesteia în

sensul admiterii cererii sale, pentru motive pe care le-a încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta

a susținut că deciziile contestate au fost emise fără a fi incidente

dispozițiile art. 185 din Legea nr. 571/2003 și că prin menținerea efectelor

acestora până la pronunțarea instanței de fond se va găsi în imposibilitatea de

a-și achita obligațiile de orice natură.

Examinând cu prioritate, în temeiul

dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului,

invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și

urmează a o admite.

Art. 302¹ C. proc. civ. arată

că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor

art. 301 C. proc. civ.,

„termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel

”, iar, potrivit art.

303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs.”

Art. 303 alin. (3) arată

că „termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”

În speță, având în

vedere obiectul cererii reclamantei-recurentei, și anume

suspendarea executării Deciziilor

nr. 340 din 13 noiembrie 2009 și 273 din 14 octombrie 2009 emise de către

Agenția Națională de Administrare Fiscală – Comisia pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul A.N.V., Înalta

Curte constată

aplicabile dispozițiile cu caracter

special ale art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că hotărârea

prin care se instanța se pronunță asupra suspendării executării actului

administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare,

acesta fiind, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

și termenul în care recurenta era obligată să depună motivele de recurs.

Or, din examinarea înscrisurilor

depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a formulat

recurs la data de 10 februarie 2010, depunând motivele de recurs la 21 mai 2010,

în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 4

mai 2010 (fila 288 din dosarul de fond).

În raport de aceste dispoziții,

Înalta Curte reține că recurenta nu și-a îndeplinit obligația procesuală

instituită de dispozițiile legale menționate anterior.

În cauză nu s-a făcut dovada

existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.

302¹, Înalta Curte urmează a admite excepția nulității recursului,

invocată de această instanță din oficiu, și va constata nul recursul formulat

în cauză de recurenta-reclamantă SC R.V.C. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul formulat de SC R.V.C. SA

împotriva sentinței civile nr. 685 din data de 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie

2011.