ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 14 iulie 2008, reclamanta

SC R. SRL, reprezentată legal prin administrator R.J., a depus pe rolul Curții

de Apel  Craiova o acțiune având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr.

102 din 26 iunie 2008, precum și a Deciziei nr. 558 din 17 decembrie 2007,

emise de către Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse

Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, decizii

pe care le-a considerat nelegale și netemeinice.

Prin încheierea de ședință din 20

noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a suspendat judecata acțiunii, potrivit

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 24 noiembrie 2009, în vederea discutării excepției de

perimare.

Prin sentința nr. 105 din 4 martie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat

perimată acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, actuală SC V.D.V. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, având ca

obiect anulare act de control taxe și impozite.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2008, Curtea de

Apel Craiova a suspendat judecata acțiunii, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților, iar de la această dată a

trecut mai mult de un an, timp în care acțiunea a fost lăsată în nelucrare,

fără ca partea interesată să fi făcut cerere de repunere pe rol, devenind

astfel incidente în cauză dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

cerere de recurs reclamanta SC V.D.V. SRL (fostă SC R. SRL).

Înalta Curte, verificând în

prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost legal

timbrat.

Astfel, din analiza actelor

dosarului rezultă că recurenta-reclamantă SC V.D.V. SRL (fostă SC R. SRL) nu

și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxelor de timbru până la termenul

de judecat stabilit, deși a fost citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare

de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Or, în conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (1) , coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997,

precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea

recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin

depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul

cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de

judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile

art. 302

1

alin. (2)  C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de

recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 20 alin. (3)  din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și

timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit

se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2)  C. proc. civ. și ale art.

20 alin. (3)  din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC V.D.V. SRL

(fostă SC R. SRL) împotriva sentinței nr. 105 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie

2011.