ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova reclamanta SC D.C.S. SRL a solicitat anularea deciziei

nr. 061 din 12 februarie 2009 emisă de A.N.A.F. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor

de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

În motivarea acțiunii

formulate, societatea comercială reclamantă a susținut că:

- prin decizia nr. 061

din 12 februarie 2009 a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 24

decembrie 2003 a reclamantei, fiind invocat ca temei legal art. 185 alin. (2)

lit. c) și art. 183 alin. (1) lit. i) C. fisc.;

- prin adresa din 16

martie 2009, reclamanta a solicitat A.N.A.F. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor

de Produse Supuse Accizelor Armonizate, revocarea deciziei, dar nu a primit niciun

răspuns, procedura prealabilă fiind astfel îndeplinită;

- raportat la această

stare de fapt s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 121 alin. (1) din

Normele de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004, măsura revocării

se dispune de către comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale în

baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat

încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.

Astfel, pentru a se dispune

revocarea este obligatorie întocmirea unui act de control, act care se supune regimului

prevăzut de C. proc. fisc., în special sub aspectul întocmirii și comunicării sale,

a contestării etc.

Mai mult, a argumentat

reclamanta că, potrivit art. 12 , alin. (5) din același act normativ, comunicarea

actului de control este obligatorie și există și posibilitatea remedierii deficiențelor

în termen de 10 zile de la comunicare cu consecința neluării măsurii de revocare.

Comunicarea se impunea

cu atât mai mult cu cât temeiul legal invocat respectiv art. 183 alin. (1) lit.

i) C. fisc. nu circumscrie cu precizie fapta, ci conține o normă de trimitere cu

caracter general, astfel că cerințele trebuiau cunoscute în concret de societate

pentru a le putea remedia.

S-a invocat și faptul

că reclamanta, pentru produsele obținute și comercializate are acciza zero, ca urmare,

deficiențele nu au consecințe fiscale și deci, putea beneficia de prevederile legale

mai sus citate.

Din informațiile furnizate

reclamantei de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Valutare măsura revocării

autorizației a fost luată pentru lipsa codurilor tarifare vamale la o serie de produse

finite (vin).

În raport de această susținere

reclamanta a arătat că a efectuat demersurile necesare obținerii acestor coduri

adresându-se laboratorului central pentru controlul calității și igienei vinului:

E. D., așa cum rezultă din adresa 152 din 02 martie 2009, pentru efectuarea analizelor

la sortimentele de vinuri produse, și a obținut aceste coduri.

În consecință, deficiențele

fiind remediate în totalitate se impunea anularea deciziei de revocare a autorizației

de antrepozit fiscal aparținând reclamantei.

Prin cererea adresată

instanței de fond, la data de 07 iulie 2009 Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor

a formulat întâmpinare prin care s-a învederat că, în cauză se impune conceptarea,

în calitate de pârâți, a următoarelor organe ale administrației centrale: Ministerul

Economiei și Finanțelor, A.N.A.F. și Autoritatea Națională a Vămilor.

Temeiul solicitării s-a

susținut că îl constituie prevederile Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor

nr. 1269/2008 privind aprobarea componenței Comisiei pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și a regulamentului de organizare

și funcționare a acesteia, Anexa nr. 1, pct. 1, în conformitate cu care din comisie

fac parte: vicepreședintele A.N.A.F. care coordonează activitatea de administrare

- președinte, vicepreședintele A.N.A.F. care coordonează activitatea de inspecție

fiscală - vicepreședinte, directorul general al Direcției generale juridice din

cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor - membru; directorul Direcției de legislație

în domeniul accizelor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor - membru;

directorul general al Direcției generale de planificare strategică și monitorizare

a realizării creanțelor bugetare din cadrul A.N.A.F. - membru; directorul general

al Direcției generale juridice din cadrul A.N.A.F. - membru; directorul Direcției

tehnice de vămuire și tarif vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - membru.

În consecință, având în

vedere faptul că în prezenta cauză, au fost atacate acte administrative emise de

Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate,

iar aceasta este o structură interdepartamentală care își desfășoară activitatea

în cadrul A.N.A.F. formată din reprezentanți ai Ministerului Economiei și Finanțelor,

ai A.N.A.F. și ai Autorității Naționale a Vămilor s-a susținut că se impune conceptarea

acestor instituții.

Ca urmare a acestei cereri

au fost conceptați și citați Ministerul Economiei și Finanțelor, A.N.A.F. și Autoritatea

Națională a Vămilor, pentru a li se da posibilitatea să formuleze concluzii asupra

cererii formulate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale.

La data de 11

septembrie 2009 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând și anularea deciziei

nr. 224 din 20 august 2009 prin care a fost soluționată contestația formulată de

reclamantă împotriva deciziei nr. 061 din 12 februarie 2009.

În motivarea precizării

la acțiune s-a arătat că prin adresa din 16 martie 2009 a solicitat A.N.A.F. - Comisia

pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, revocarea

deciziei nr. 061 din 12 februarie 2009, iar prin decizia nr. 224 din 20 august 2009

contestația a fost respinsă, reținându-se că temeiul de drept invocat în contestație,

respectiv art. 121 alin. (1), nu își are aplicabilitate în speță, întrucât este

vorba de o decădere de plin drept din drepturi, la îndeplinirea termenului prevăzut

de lege.

La data de 30 octombrie

2009, Direcția Regională Vamală Craiova, în numele și pentru Autoritatea Națională

a Vămilor, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării

s-a arătat că prin decizia nr. 061 din 12 februarie 2009 a fost revocată autorizația

de antrepozit fiscal din 24 decembrie 2003 emisă de A.N.A.F. - Comisia pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate emisă reclamantei pentru producție

de vinuri liniștite, băuturi spirtoase și rachiuri din fructe, ca urmare a constatării

nerespectării prevederilor punctului 67 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare

a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare,

aferente Titlului VII - Accize și alte taxe speciale, constând în aceea că până

la data de 31 ianuarie 2009, inclusiv, nu a depus la Autoritatea Națională a Vămilor,

documentația necesară în vederea obținerii clasificării tarifare.

Deoarece reclamanta avea

obligația de a depune documentele menționate la autoritatea vamală, în cadrul termenului

limită, pentru constatarea încălcării acestei obligații, deci a nerespectării dispozițiilor

legale imperative, era suficientă consultarea bazei de date proprii și emiterea

deciziei de revocare.

Prin sentința nr. 484

din 04 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC D.C.S. SRL, anulând

decizia nr. 224 din 20 august 2009 și decizia nr. 061 din 12 februarie 2009 emise

de A.N.A.F. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor

Armonizate și a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâte,

a Ministerului Economiei și Finanțelor, A.N.A.F. și Autorității Națională a Vămilor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 061

din 12 februarie 2009 A.N.A.F. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse

Supuse Accizelor Armonizate a revocat autorizația de antrepozit fiscal emisă anterior

reclamantei, reținându-se în sarcina acesteia nerespectarea art. 67 alin. (1) din

Normele metodologice de aplicare a C. fisc.

Prin decizia nr. 224 din

20 august 2009 contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei

mai sus precizate a fost respinsă reținându-se că ținând cont de caracterul imperativ

al normei de drept în baza căreia s-a dispus revocarea autorizației, prevederile

pct. 12 alin. (1) nu-și mai au aplicabilitatea în acest caz, fiind vorba de o decădere

de plin drept din drepturi, la împlinirea termenului prevăzut de lege;

Art. 183 alin. (1)

lit. i) și art. 185 alin. (2) lit. c) C. fisc., la care dispozițiile din Normele

de aplicare ale C. fisc. mai sus citate fac trimitere, arată că autoritatea fiscală

competentă poate revoca autorizația pentru un antrepozit fiscal când antrepozitarul

autorizat nu se conformează cerințe impuse prin norme.

Aceste dispoziții nu pot

fi aplicate cu nerespectarea mormelor de aplicare ale lor care la art. 121

alin. (1) arată că: „Măsura suspendării - cu excepția cazului de la alin. (4) -,

a revocării sau a anulării autorizațiilor se va dispune de către comisia instituită

în cadrul autorității fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele

de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care

atrag aplicarea acestor măsuri”.

Actul de control prevăzut

de dispozițiile legale mai sus citate nu este o simplă formalitate deoarece, potrivit

alin. (5) al art. 121 din Norme, urmare a acestuia, se dă posibilitatea persoanei

autorizate ca antrepozit fiscal, ca atunci când deficiențele care atrag măsura revocării

nu au consecințe fiscale, să le remedieze în termen de 10 zile lucrătoare de la

data comunicării acestuia, cu consecința de a nu se mai dispune măsura de revocare.

În speță, așa cum rezultă

din probatoriul administrat, dar și din susținerile părților, actul de control prevăzut

de art. 12

1

alin. (1) din Norme nu a fost întocmit, reținându-se că dispozițiile

art. 67 din Norme au un caracter imperativ, și prevăd o decădere de plin drept din

drepturi a persoanei autorizate ca antrepozit fiscal, astfel că acesta nu este necesar.

Nu poate fi primită nici

argumentarea în sensul că art. 5 alin. (2) din Anexa 2 a Ordinului nr. 1269/2008

privind aprobarea Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor

Armonizate ar constitui o normă specială, derogatorie de la dispozițiile Normelor

de aplicare a C. fisc. în materia analizată, deoarece, în primul rând, dat fiind

ierarhizarea actelor administrative cu caracter normativ nu poate fi concepută existența

unei norme derogatorii de la o dispoziție a unui act normativ cu forță juridică

superioară (în speță hotărâre de guvern prin care au fost adoptate Normele de aplicare

ale C. fisc.) cuprinse într-un act normativ cu forță juridică inferioară (în speță

ordin al ministrului).

Ca urmare, interpretarea

care se impune a se da dispozițiilor art. 5 alin. (2) din anexa 2 a Ordinului

nr. 1269/2008 coroborat cu art. 121 din Normele de aplicare ale C. fisc., este aceea

că notele în baza cărora se emit deciziile de revocare ale autorizațiilor de antrepozit

fiscal nu înlătură obligativitatea controlului prealabil prevăzut de art. 121 din

Norme ci, dimpotrivă impun existența unui control pe care să îl aibă ca temei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova

în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și A.N.A.F.

1.1. În recursul formulat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor au fost invocate motivele de recurs prevăzute

la art. 304 pct. 5 cu raportare la dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

și a susținut că, având în vedere că acțiunea formulată de societatea comercială

reclamantă a avut ca obiect cererea de anulare a deciziei nr. 061 din 12

februarie 2009 și a deciziei nr. 224 din 20 august 2009 emise de Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, instanța de fond

era obligată să admită cerea de introducere în cauză și de citare a Ministerului

Finanțelor Publice, A.N.A.F. și a Autorității Naționale a Vămilor, ca autorități

de la care provin membrii Comisiei, care nu are personalitate juridică.

În ceea ce privește fondul

cauzei, recurentele au invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304

1

C. proc. civ. și au susținut, în esență, că soluția instanței de fond este nelegală

și netemeinică.

Astfel, au argumentat

recurentele, potrivit pct. 67 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a C.

fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, introdus prin articol unic, lit. b) pct.

48 din H.G. nr. 1618/2008, antrepozitarii autorizați pentru producția de producție

accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 C. fisc., care dețin autorizații

valabile eliberate înainte de 1 ianuarie 2009 și care s-au încadrat în prevederile

pct. 66, aveau obligația de a depune până la data de 31 ianuarie 2009, inclusiv,

documentația necesară în vederea obținerii clasificării tarifare, lucru pe care

societatea comercială reclamantă nu l-a făcut.

Or, în această situație,

potrivit pct. 67 alin. (1) din Norme, antrepozitarii se sancționează cu anularea

autorizației în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. i) și art. 185

alin. (2) lit. c) C. fisc., astfel că actele administrative atacate sunt legale

și temeinice.

2.2. În recursul formulat

de A.N.A.F. a fost invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ., susținându-se

că instanța de fond a considerat, în mod greșit, că soluția trebuie pronunțată doar

în contradictoriu cu Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse

Accizelor Armonizate.

Astfel, a argumentat recurenta,

Comisia nu este autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004 și chiar din antetul

deciziilor atacate rezultă că această comisie este reprezentată de A.N.A.F., instituție

în cadrul căreia comisia își desfășoară activitatea ca structură interdepartamentală.

A mai argumentat că, potrivit

Ordinului nr. 1269/2008, în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate,

comisia este instituită în cadrul Ministerului Finanțelor Publice – A.N.A.F., iar

activitatea sa curentă se realizează prin intermediul Direcției de tehnici de vămuire

și tarif vamal, astfel că era necesară admiterea cererii de introducere în cauză

a Ministerului Finanțelor Publice, A.N.A.F. și Autorității Naționale a Vămilor.

Referitor la fondul cauzei,

recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile

pct. 67 alin. (1)-(3) din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate

prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Societatea comercială

reclamantă a depus concluzii scrise prin care, în esență, a susținut că soluția

instanței de fond este legală și temeinică.

Recurentele A.N.A.F. și

Autoritatea Națională a Vămilor au depus concluzii scrise prin care au susținut

că:

- nu era necesară efectuarea

unui control la sediul societății comerciale pentru a se constata încălcarea termenului

legal de depunere a documentației prevăzute la art. 67 alin. (1) din Normele metodologice;

- nerespectarea termenului

de 31 ianuarie 2009 atrage automat revocarea autorizației de antrepozit fiscal,

pct. 67 alin. (3) din Normele metodologice fiind imperativ în acest sens, astfel

că autoritatea competentă nu a avut un drept de apreciere cu privire la aplicarea

sau nu a sancțiunii.

recurs.

3.1. Recursul formulat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Valutare Craiova, în nume propriu

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor va fi respins pentru considerentele care

vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor

ordinului nr. 1269/2008 privind aprobarea componenței Comisiei pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și a Regulamentului de organizare

și funcționare a acesteia, în vigoare la data emiterii actelor administrative litigioase,

comisia este o structură interdepartamentală care nu are atribuții proprii, ci exercită

atribuțiile prevăzute în sarcina autorității fiscale centrale, adică A.N.A.F., în

cadrul căreia funcționează și Autoritatea Națională a Vămilor.

În cauza de față, decizia

nr. 061 din 12 februarie 2009 și decizia nr. 224 din 20 august 2009 au fost emise

de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor

Armonizate, ca structură interdepartamentală din cadrul A.N.A.F., așa cum rezultă,

de altfel, și din antetul acestor decizii, care sunt semnate de președintele acestei

comisii, care are și funcția de vicepreședinte al A.N.A.F.

Astfel fiind, instanța

de fond a reținut în mod judicios că nici Ministerul Finanțelor Publice și nici

Autoritatea Națională a Vămilor nu au calitate procesuală pasivă în cauză, iar faptul

că în componența comisiei se regăsesc și funcționari publici din cadrul celor două

autorități nu are semnificația juridică pretinsă în recursul formulat.

Calitatea procesuală a

comisiei, ca structură interdepartamentală delegată și a A.N.A.F., ca autoritate

fiscală centrală, titulară a competențelor delegate, își are temeiul în ordinul

nr. 1269/2008, așa cum s-a arătat mai sus.

Având în vedere că Autoritatea

Națională a Vămilor nu are calitate procesuală pasivă, iar Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Valutare Craiova Craiova nu a fost parte în fața Curții

de apel, cum a reținut și instanța de fond, ceea ce va atrage respingerea recursului,

cercetarea criticilor care vizează fondul cauzei a devenit inutilă.

3.2. Recursul formulat

de A.N.A.F. va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Având în vedere argumentele

prezentate mai sus, care au justificat soluția de respingere a primului recurs,

instanța de recurs reține că A.N.A.F. are calitate procesuală penală, ca autoritate

fiscală centrală care, potrivit art. 1 din ordinul nr. 1269/2008, în vigoare la

data emiterii deciziilor litigioase, este titulara competenței din componența căreia

au fost delegate atribuțiile realizate prin intermediul comisiei, ca structură interdepartamentală

delegată.

Astfel fiind, motivul

de recurs încadrat la art. 304 pct. 4 C. proc. civ. este întemeiat în sensul celor

arătate mai sus. De altfel, instanța de fond a citat această autoritate în cauză,

iar consilierul juridic al acesteia a pus concluzii inclusiv cu privire la fondul

cauzei, cu ocazia dezbaterilor.

De asemenea, A.N.A.F.,

prin recursul formulat, a criticat soluția și în ceea ce privește rezolvarea pe

fond dată cauzei, invocând motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. care va fi analizat în continuare.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor de la pct. 67 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a C.

fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2008, introduse prin articol unic lit. b) pct.

48 din H.G. nr. 1618/2008: „(1) Antrepozitarii autorizați pentru producția de produse

accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 C. fisc., care dețin autorizații

valabile, eliberate înainte de 01 ianuarie 2008, și care nu s-au încadrat în prevederile

pct. 66, au obligația de a depune la Autoritatea Națională a Vămilor, până la data

de 31 ianuarie 2009, inclusiv, în vederea obținerii clasificării tarifare, următoarele

documente:

a) lista tipurilor de

produse finite realizate în antrepozitul fiscal;

b) specificația tehnică

sau alte documente certificate pentru conformitate, din care să rezulte compoziția

cantitativă pentru fiecare produs, lista cantitativă completă a materiilor prime

utilizate, natura și compoziția fiecărei materii prime, procesul tehnologic de fabricație

a produsului;

c) certificate de analiză

emise conform prevederilor legale în vigoare, care să conțină determinările necesare

stabilirii clasificării tarifare, sau, până la obținerea acestor certificate de

analiză, dovada solicitării analizelor de laborator asupra probelor de produse.

(2) Antrepozitarii autorizați

au obligația de a depune rezultatele analizelor de laborator la Autoritatea Națională

a Vămilor, în termen de 15 zile de la data primirii acestora.

(3) Antrepozitarii autorizați

care nu respectă termenele prevăzute la alin. (1) și (2) se sancționează cu revocarea

autorizației, în conformitate cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. i) și art.

185 alin. (2) lit. c) C. fisc.

(4) Autoritățile vamale

teritoriale vor verifica informațiile privind încadrarea tarifară și nivelul accizelor

corespunzător produselor accizabile rezultate, în baza analizelor de laborator,

comparativ cu informațiile înscrise în autorizația de antrepozit fiscal.

(5) Atunci când în urma

verificării rezultă o altă încadrare tarifară și/sau un alt nivel de acciză. autoritatea

vamală va înștiința Comisia de autorizare pentru modificarea corespunzătoare a elementelor

din autorizația de antrepozit fiscal, respectiv cea de antrepozitar autorizat”.

În cauză este necontestat

că societatea comercială intimată a depus documentația respectivă după data de 31

ianuarie 2009, iar autoritatea fiscală competentă nu a probat și, de altfel, nici

nu a susținut că nedepunerea documentației respective în termenul legal ar fi produs

urmări fiscale (produsele în litigiu - diferite sortimente de vin, fiind cu acciză

zero) și nici că societatea comercială ar fi avut o conduită anterioară cu antecedente

fiscale.

În schimb, autoritatea

fiscală recurentă a susținut că, în raport cu dispozițiile pct. 67 alin. (3) din

normele citate mai sus, sancțiunea revocării autorizației este obligatorie pentru

comisie, aceasta neavând niciun drept să aprecieze dacă sancțiunea se va aplica

sau nu, susținere care este lipsită de temei legal.

Astfel, potrivit dispozițiilor

pct. 67 alin. (3) din Norme, antrepozitarii autorizați care nu respectă termenele

prevăzute la alin. (1) și (2) se sancționează cu revocarea autorizației în conformitate

cu prevederile art. 183 alin. (1) lit. i) și art. 185 alin. (2) lit. c) C. fisc.

Or, potrivit art. 185

alin. (2) C. fisc., „autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizația pentru

un antrepozit fiscal în situațiile (…)”, între care și situația de la lit. c), ceea

ce înseamnă că legiuitorul a conferit autorității dreptul să aprecieze dacă, în

raport cu urmările produse, antecedentele fiscale ale societății comerciale, pericolul

concret al faptei comise, etc., se impune sau nu aplicarea sancțiunii revocării

autorizației pentru antrepozit fiscal, care are ca urmare încetarea activității.

Într-adevăr, prin decizia

nr. 061/2009, menținută prin decizia nr. 244/2009, comisia a apreciat că se impune

revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 24 decembrie 2003 emisă în favoarea

societății comerciale intimate, sancțiune care este, însă, disproporționată, comisia

exercitându-și dreptul de apreciere cu încălcarea principiului proporționalității.

În concluzie, cu motivarea

de mai sus, soluția instanței de fond privind anularea actelor administrative atacate

este legală și temeinică și în raport cu recurenta-pârâtă A.N.A.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 484 din 4 decembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de A.N.A.F. împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta SC D.C.S. SRL și față de pârâta

A.N.A.F.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2010.