ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2468/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe.

Prin sentința nr. 52 din 10 februarie 2011,

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

nefondată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC

A.B.V.I. SRL în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că motivele invocate de reclamantă

nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de

legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a

raportului juridic dedus judecății.

Cât privește

criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea, a constatat,

de asemenea, că argumentele invocate sunt nefondate, pentru că paguba iminentă

nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente,

iar reclamanta nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze

convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau

imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat,

astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării

executării actului administrativ.

exercitată în cauză.

Împotriva acestei

sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC

A.B.V.I. SRL a formulat recurs.

Recursul a fost

înregistrat la data de 23 martie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 71/45/2011, iar

recurenta-reclamantă SC A.B.V.I. SRL a fost citată cu mențiunea de a depune

dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbrul

judiciar în valoare de 0,15 lei (fila nr. 11 din dosarul de recurs).

de recurs.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte, constată că

aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

„La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare (fila nr. 11

în dosarul de recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora

instanța de control judiciar va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de SC A.B.V.I. SRL Holboca împotriva sentinței nr. 52 din 10 februarie

2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 mai 2011.