ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 382/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03 iulie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București: anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 113 din 17 aprilie 2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; anularea Deciziei de impunere nr. C-B1 din 30 august 2011 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de A.N.A.F. - A.N.V. - Activitatea de inspecție fiscală, constând în accize în cuantum de 17.129.687 lei pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 31 ianuarie 2011 și majorări de întârziere în cuantum de 2.882.099 lei pentru perioada 16 august 2006 - 22 iulie 2011; anularea Raportului de inspecție fiscală nr. C-B1 din 29 august 2011 - 30 august 2011 (nr. 50299 din 30 august 2011) întocmit de A.N.V. - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale și a Procesului-verbal nr. 37338/SCEM din 07 decembrie 2010 încheiat de A.N.A.F. - A.N.V. - Direcția Autorizare și Supraveghere Produse Accizate și a măsurilor dispuse prin acestea; exonerarea reclamantei de plata sumelor de 17.129.687 lei și 2.882.090 lei.

Prin Sentința nr. 1642 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 113 din 17 aprilie 2014, Decizia de impunere nr. C-B1 din 30 august 2011, Raportul de inspecție fiscală nr. C-B1 din 29 august 2011 - 30 august 2011 și Procesul-verbal nr. 37338/SCEM din 07 decembrie 2010, în ceea ce privește sumele de 185.824 lei accize cu accesorii în valoare de 321.290 lei și 6.309.275 lei accize și a menținut celelalte dispoziții ale actelor atacate.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta SC A. SRL, dar și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, criticând-o pentru nelegalitate.

3.1. Recursul declarat de reclamanta SC A. SRL

3.1.1. În motivarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă, s-au arătat următoarele:

Motivul nr. 1 de recurs -întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a invocat faptul că sentința recurată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 163 lit. c), art. 178 alin. (2) și art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003; pct. 91 din Normele metodologice privind C. fisc. ; art. 2067 alin. (1) lit. a) și b),

art. 20621

alin. (7),

art. 20623

din C. fisc. în vigoare la 30 august 2011).

Ca și consecință, se arată că în mod eronat recurenta nu a fost exonerată de plata sumei totale de 13.195.397 lei (accize în cuantum de 10.634.588 lei, dobânzi aferente accizelor în suma de 965.621 lei și penalități de întârziere aferente accizelor în suma de 1.595.188 lei) și nu au fost anulate în totalitate actele atacate.

Recurenta a redat în cuprinsul cererii de recurs considerentele primei instanțe pe acest capăt de cerere, precum și conținutul textelor de lege invocate mai sus, după care a arătat că este autorizata ca antrepozit fiscal începând cu anul 2005, la adresa situată în jud. Teleorman, loc. Videle, conform autorizației din 20 aprilie 2005 și a cărei valabilitate a fost prelungită de mai multe ori până în anul 2010, când a avut loc acest control.

Atât în dosarul de autorizare cât și în dosarele ulterioare de reautorizare (ca urmare a modificării legislației în materie), au fost depuse documente care atesta dreptul de proprietate, precum și cel de folosință ale proprietarului și ale recurentei, în calitate de comodatar; de asemenea, a fost depusă și documentația cadastrală, planurile de amplasare în zonă și planul detaliat al halei de producție. Întrucât, inițial, în anul 2005, activitatea societății era în faza incipientă, recurenta a procedat la încheierea unui contract de comodat cu privire la spațiul de producție propriu-zis, iar la acea dată, potrivit celor înscrise în autorizația de antrepozitar autorizat, produse accizabile erau doar țigaretele.

La cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal înregistrată la Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Generală a Vămilor Serviciul Autorizări sub nr. 17689 din 26 martie 2009, a fost depus ca act anexa Actul Adițional la contractul de comodat încheiat în data de 01 august 2004, ce a fost înregistrat și poartă parafa rotundă a Direcției Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale. Antrepozitul fiscal al SC A. SRL din localitatea Videle, județul Teleorman, este împrejmuit și reprezentat prin culoare vernil, culoarea "Gardului împrejmuitor" conform prevederilor pct. 18 lit. a) din Normele Metodologice și a alin. (3) lit. a) din

art. 20622

din C. fisc. în vigoare la 30 august 2011. Toate aceste înscrisuri au fost depuse în dosarul cauzei și se găsesc la Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului de Finanțe Publice, așa cum rezultă din adresa din 19 mai 2014, respectiv nr. 1018271/SA/NR din 22 mai 2014 a A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor - Serviciul Autorizări.

Recurenta a arătat că, așa după cum este înscris în cuprinsul actului adițional amintit, SC B. SRL și-a păstrat pentru folosința proprie și exclusiva o încăpere de 30 mp în incinta corpului de clădire în care se găsește hala de producție, deoarece în anul 2006 a solicitat anularea autorizației proprii de antrepozit fiscal și și-a întrerupt orice activitate la adresa din strada Depozitelor, păstrând dreptul exclusiv de folosința asupra acestui spațiu cât timp pe stocul societății se mai aflau materii prime și materiale.

Așa cum reiese din procesele-verbale de control pe care societatea le-a avut în perioada 2005 - 2011, acest fapt a fost opozabil terților, constituind o realitate pentru fiecare echipă de control și nu a fost reținut ca o încălcare a vreunei norme legale de către recurentă.

În privința condițiilor de autorizare legale, spațiul autorizat ca antrepozit fiscal pentru recurentă prin autorizația din 20 aprilie 2005 și a cărei valabilitate a fost prelungită îndeplinește întocmai prevederile din C. fisc. și normele de aplicare (

art. 20623

C. fisc. și pct. 85 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare), și anume locul este îngrădit, accesul este propriu și unic, deține și sistem video de supraveghere (deși pentru antrepozitarii producători de țigarete aceasta nu este o obligație legală, aceasta reținându-se exclusiv în sarcina producătorilor de alcool).

La controlul din 30 octombrie 2010, recurenta a informat inspectorii cu privire la faptul că societatea se află în procedura de reautorizare conform O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010, care a intrat în vigoare 23 iunie 2010,

art. 20624

pct. 1 din C. fisc. (versiune consolidată la data 23 octombrie 2010) și conform Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal la pct. 86, subpct. 12 și 13. Astfel, recurenta a depus Cererea pentru acordarea autorizației de antrepozit fiscal cu numărul 13849 din 31 august 2010 și înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice cu nr. 119794 din 31 august 2010.

Conform cu legislația arătată mai sus, societatea se afla în procedura de reautorizare pe o perioada de 60 de zile, perioada în care Autoritatea Vamală Teritorială poate să ceară acte și informații dacă consideră că exista neconcordanțe cu datele și informațiile prezentate conform pct. 17 din Normele Metodologice ale Codului Fiscal. Datele și informațiile pot fi solicitate și de către Comisie -Autoritatea Fiscală Centrală conform pct. 18 din Normele Metodologice ale Codului Fiscal. În concluzie, atâta timp cât societatea se află în procedura de reautorizare, nu puteau fi luate măsuri împotriva societății de către Serviciul de Coordonare Echipe Mobile.

Acest control de verificare a condițiilor de autorizare a avut loc. în data de 21 decembrie 2010 și a fost întocmită Nota de Constatare nr. 340 din 21 decembrie 2010 la antrepozitul fiscal din str. (...), orașul Videle, de către inspectorii Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman. În aceasta Notă de Constatare, se menționează faptul că sunt îndeplinite condițiile de autorizare impuse de Titlul VII, secțiunea VII din C. fisc. și Normele de Aplicare.

În perioada 30 octombrie 2010 - 01 noiembrie 2010, reprezentanții Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale și Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale București au efectuat un control inopinat la antrepozitul fiscal de producție al recurentei, care a avut ca obiect verificarea respectării condițiilor de autorizare și îndeplinirea obligațiilor antrepozitarului autorizat, în urma căruia a fost încheiat Procesul-verbal nr. 37338 din 07 decembrie 2010 ale cărui constatări au fost preluate în Raportul de inspecție fiscală nr. 50299 din 30 august 2011 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală nr. C-B 1 din 30 august 2011, contestată.

Recurenta a probat cu procesele-verbale de control pe care societatea le-a avut în perioada 2005 - 2011 faptul că modul de constituire și funcționare a antrepozitului fiscal a fost cunoscut tuturor organelor de control, inclusiv Direcției de autorizare din Ministerul Finanțelor, a fost opozabil terților, a constituit o realitate pentru fiecare echipă de control și nu s-a reținut că ar fi existat o încălcare a vreunei norme legale de către această societate.

Adresa înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 136028 din 04 octombrie 2010 - deci după 31 august 2010, conform prevederilor O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 atesta ca recurenta a înregistrat la D.M.B.A.O.V. sub nr. 13849 din 31 august 2010 și la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 19994 din 31 august 2010 o cerere privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal de producție în vederea reautorizării, împreună cu documentația completată conform prevederilor art. IV alin. (5) din O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 coroborat cu prevederile stipulate de Art. III alin. (11) din H.G. României nr. 768 din 23 iulie 2010. În aceeași adresă se precizează că antrepozitul fiscal de producție propus pentru reautorizare este situat la adresa Jud. Teleorman, Oraș Videle, și cod acciza antrepozit, iar dosarul conține 61 file.

În Referatul în atenția Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate întocmit de Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale se precizează că Direcția amintită a formulat un punct de vedere, potrivit căruia este oportuna reautorizarea antrepozitului fiscal de producție deținut de recurentă, iar acest înscris se afla la dosarul de autorizare depus la M.F.P. - Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific.

Instanța a încălcat principiul de drept "unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem" deoarece, fără temei legal, a apreciat că este evident ca la momentul controlului doar hala de producție făcea parte din antrepozitul fiscal, clădirea adiacenta, chiar situată la aceeași adresa poștală neîntrunind aceasta condiție.

Probele administrate în dosar dovedesc respectarea întocmai de către recurentă a dispozițiilor legale, dar aceste probe au fost complet ignorate de către instanța de fond:

- Procesul-verbal din 13 aprilie 2007 încheiat de A.N.A.F.- Direcția Antifraudă Fiscală, în care se reține (pag. 2 alin. (1): "Referitor la modul de respectare a condițiilor de autorizare ca antrepozit fiscal, nu au fost constatate deficiente. Astfel, din verificări s-a constatat ca locul amplasării antrepozitului este strict delimitat, este împrejmuit, iar singura activitate desfășurată este cea de producție țigarete ";

- Nota de constatare din 21 decembrie 2010, ora 17,00 încheiată de A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Serviciul Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri Accizabile cu nr. 340 din 21 decembrie 2010, pagina 2, în care se consemnează: "De asemenea s-a constatat îndeplinirea condițiilor de autorizare impuse de Titlul VII, Secțiunea a 7-a din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și a prevederilor H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, cu modificările și actualizările ulterioare fapt rezultat din verificările efectuate la fața locului precum și din documentele prezentate și anexate la prezenta Nota de constatare ";

- Nota de Constatare din 30 iunie 2010 încheiată de M.F.P. - Garda Financiară - Secția Teleorman seria TR nr. 0012833 din 30 iunie 2010, pag. 1 verso alin. (3), care precizează: "Din inventarierea parțial și din cele declarate de dl. C., la data controlului, pe stoc se mai afla o cantitate aproximativă de 45.233 kg tutun".

- Nota de constatare MFP - Garda Financiară, secția Teleorman nr. 0012995 din 01 iulie 2010, în care se constata (pagina 1): "S-a procedat la inventarierea faptica a stocurilor de materie prima, produse finite, timbre de marcare, ambalaje de țigarete, (blanchete) și la compararea datelor obținute cu cele scriptice, fiind constatate următoarele: 1- tutun aromat și sosat: stoc scriptic 42555,5 kg, stoc faptic 42525."

- Procesul-verbal de prelevare întocmit de către Garda Financiară - Comisariatul General Secția Teleorman, la 01 iulie 2010, pct. F, unde se consemnează: "Probele au fost prelevate din Depozitul Nr. 1 și Nr. 2 situate la pct. de lucru din Videle aparținând SC A. SRL".

Acest ultim înscris demonstrează ca cele doua depozite sunt situate în incinta antrepozitului fiscal autorizat, fapt consemnat de către toate autoritățile ce au controlat acest antrepozit, dar în mod subiectiv, controlul inopinat din 30 octombrie 2010 - 01 noiembrie 2010 realizat de către Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale - Serviciul Coordonare Echipe Mobile, consideră că Depozitul nr. 2, în suprafața de 213 mp ar fi situat în afara antrepozitului fiscal autorizat prin încălcarea dispozițiilor art. 2066, art. 2067,

art. 20621

alin. (7) și

art. 20623

din C. fisc.

Nelegalitatea masurilor dispuse decurge din vădita încălcare a dispozițiilor art. 206 din C. fisc. în vigoare la 30 august 2011, în condițiile în care recurenta a deținut în baza actului adițional, încheiat la 01 august 2006 întreaga suprafața construita situata în Videle, județul Teleorman. Pe acea suprafața construita se situează Depozitul nr. 1 și Depozitul nr. 2, ambele fiind folosite pentru producerea, transformarea, deținerea, primirea și/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize.

"Locul", în sensul definiției legale data de

art. 20623

lit. a) din C. fisc. în vigoare la 30 august 2011 include ca antrepozit fiscal Depozitul nr. 1 și Depozitul nr. 2, iar textul legal menționat nu distinge și nu introduce alte criterii artificial suplimentare cum procedează organul de inspecție fiscala menționat și instanța de fond, de unde rezultă că urmează a se aplica principiul de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus", deci suprafața de 213 mp în care funcționează Depozitul nr. 2 nu poate fi exclusă din antrepozitul fiscal autorizat la adresa menționata. Nicio cantitate de tutun ca produs accizabil nu a fost deținută în afara antrepozitului fiscal autorizat, astfel ca acesta nu a fost eliberat pentru consum, iar sumele calculate de organul de control în cuantum total de 13.195.397 lei sunt calculate abuziv și discreționar, cu încălcarea legislației în vigoare.

Chiar și în Decizia nr. 113 din 17 aprilie 2014 se recunoaște că în referatul de reautorizare întocmit de Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale se precizează ca "după verificarea realității și exactității informațiilor conținute de cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal depusă în vederea reautorizării și de documentația anexată se formulează pct. de vedere potrivit căruia este oportună reautorizarea antrepozitului fiscal de producție deținut de SC A. SRL fără a se face referire dacă au fost efectuate verificări la locația antrepozitului fiscal".

Așadar, spațiul îndeplinește condițiile de autorizare; societatea are constituită în favoarea statului garanție bancară pentru plata accizelor datorate statului român, în valoare de 238.806,08 lei; societatea este autorizată ca și antrepozit fiscal la imobilul situat în jud. Teleorman, localitatea Videle; există constatări ale organelor de control și autorizare în sensul celor de mai sus, ultima dintre ele datând din 21 decembrie 2010, deci, ulterior controlului desfășurat între 30 octombrie 2010 și 01 noiembrie 2010 (procese-verbale depuse în dosarul instanței de fond).

În "locul" situării antrepozitului fiscal nu funcționa nici la data controlului inopinat și nici la o alta dată o altă unitate de producție, astfel ca nu se poate susține faptul ca 30.756 kg tutun tăiat ar fi fost depozitat în afara antrepozitului fiscal de producție, așa cum în mod eronat se susține în procesul-verbal din 07 decembrie 2010 privind controlul inopinat efectuat de lucrători, din cadrul ANV-DSAOV- Serviciul Coordonare Echipe Mobile și DRAOV București.

Recurenta a depus la dosarul de reautorizare din anul 2009 actul adițional din care rezulta fără tăgada faptul ca spațiul destinat antrepozitului fiscal a fost extins la toate proprietățile deținute de proprietarul SC D. SRL, precum și la o construcție de 213 mp deținută de E., pe care SC D. SRL avea dreptul să o cesioneze în baza unui contract de comodat încheiat în data de 15 octombrie 2004.

La data controlului 30 octombrie 2010 - 07 decembrie 2010, spațiul de 213 mp în care se găsea depozitată cantitatea de 30.756 kg tutun tăiat făcea parte din incinta antrepozitului fiscal autorizat, iar aceasta situație este dovedita tocmai prin Actul adițional la contractul de comodat, act adițional încheiat la 01 august 2006 și aflat în dosarul antrepozitarului din arhiva DMBAOV. Acest înscris a fost ignorat de către echipa de inspecție fiscala, deoarece dovedea faptul ca întreaga cantitate de 30756 kg tutun tăiat se afla în incinta antrepozitului fiscal la data efectuării controlului inopinat din 30 octombrie 2010 - 07 decembrie 2010 și era situat în "locul" antrepozitului fiscal, astfel cum acesta este definit de prevederile art. 163 lit. c) din C. fisc.

Nota de constatare din 21 decembrie 2010 încheiată de A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Serviciul Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri Accizabile cu nr. 340 din 21 decembrie 2010 în vederea verificării condițiilor de autorizare, s-a soldat cu o nota de constatare din care reiese faptul ca sunt respectate condițiile de autorizare.

Autorizația prevede ca antrepozitul fiscal este situat la adresa jud. Teleorman, localitatea Videle, fără să existe nicio condiționare privind halele de producție, mărimea suprafețelor acestora sau poziționarea lor, aceste criterii abuzive și în afara legii fiind introduse de către organul de inspecție fiscală cu încălcarea prevederilor art. 180 și ale art. 178 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cât și cu încălcarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Memoriu întocmit de expertul topo-cadastral F., precizează "Spațiul de 213,00 mp în discuție, se află în incinta delimitată cu gard a antrepozitului fiscal și este identificat pe Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate cu numărul cadastral x/2, pornind de la latura 33-34 spre sud până la punctele x/1 și x/1, cu mențiunea ca aceasta suprafața de 213 mp nu poate fi identificată decât în C5 - hala croitorie haine. Toate planurile de amplasament și delimitare a corpului de proprietate au fost întocmite, corpurile de proprietate având aceeași adresă și anume Strada (...), oraș Videle, Județul Teleorman. Pata neagră din Planul de încadrare în zona cu nr. 108 din 26 august 2005 reprezintă amplasament imobil" și este marcat de multe ori cu marcher de culori diferite, pentru a identifica construcția CI (care făcea obiectul contractului de vânzare-cumpărare) la momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare nr. 1288/2004, în copie Xerox, ieșind de cele mai multe ori o pată neagră. Acest marcaj se face de către persoana autorizată, o dată cu întocmirea documentației".

Prin Procesul-verbal de custodie încheiat de ANV nr. 30260 din 24 mai 2011 s-a dispus lăsarea în custodia recurentei în "depozitul pct. de lucru - antrepozit fiscal de producție țigarete situate în localitatea Videle, jud. Teleorman a cantităților de tutun tocat - 380 colete = 30400 kg; + 4 cotețe = 356 kg, total 384 colete = 30756 kg, în clădirea 2 vizavi de AF, precum și a 15 colete = 1100 kg aparținând SC D. SRL". Organul de inspecție fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor au avut tot timpul reprezentarea ca întreg antrepozitul fiscal al recurentei din Videle, funcționează legal, că toate construcțiile de la acea adresa, atât Depozitul nr. 1, cât și Depozitul nr. 2, în suprafața de 213 mp, fac parte din Antrepozitul fiscal legal autorizat și de aceea au lăsat aceste materiale în acest antrepozit fiscal; în caz contrar, trebuiau ca odată cu indisponibilizarea acestor materii prime să procedeze conform prevederii Codului fiscal și să le mute într-un alt antrepozit fiscal autorizat.

Prin argumentul reducerii la absurd, ar însemna că produsele circulând prin terenul "curtea imobilului" între cele două depozite, cât timp produsele supuse unui regim accizabil se află între cele două depozite, se află în "afara antrepozitului fiscal", să fie supuse accizelor; normele de drept material mai sus evocate nu folosesc noțiunea de depozit, ci noțiunea de loc. al antrepozitului fiscal, loc împrejmuit, definit de

art. 20623

din C. fisc. în vigoare la 30 august 2011.

Susținerea eronată în cuprinsul raportului de inspecție fiscala din 30 august 2011, în sensul ca o cantitate de 30.756 kg tutun tăiat ambalat în 384 cutii era deținută în afara antrepozitului fiscal de producție, este infirmată de actul adițional la contractual de comodat și de referatul D.M.B.A.O.V. favorabil, referitor la reautorizarea societății urmare a adresei din 31 august 2010 depusa la M.F.P. cât și a D.M.B.A.O.V.

Deoarece cantitatea de tutun nu a fost deținută în afara unui regim suspensiv de accize și ca atare, nu există îndeplinită condiția exigibilității accizelor, întreg calculul pentru stabilirea accizei la suma de 10.634.588 lei, cât și calculul dobânzilor și penalităților de întârziere este fără baza legală.

Motivul nr. 2 de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Recurenta a invocat faptul că a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 488 pct. 7 din Legea nr. 134/2010, prin încălcarea autorității de lucrului judecat ce deriva din Sentința civilă nr. 2111 din 01 octombrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Videle, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 01 din 15 aprilie 2015 a Tribunalului Teleorman, secția de conflicte de munca, asigurări sociale, și de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/300/2011*.

Prin sentința amintită pronunțată de către Judecătoria Videle, rămasă irevocabilă prin decizia menționată anterior, s-a reținut astfel: "Cantitatea de tutun tăiat de 30756 kg care face obiectul confiscării conform procesului-verbal din 12 mai 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor - depozitată în depozitul 2, are acte de proveniență legală și nu a fost eliberată spre consum, așa cum prevede art. 2066 alin. (1) și 2067 alin. (1), ambele din C. fisc. - Legea nr. 571/2003, în sensul ca: accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum".

De asemenea, se mai reține că societatea nu s-a sustras de la plata accizei întrucât aceasta nu datorează acciza și faptul că:

"Urmare a unor controale efectuate la antrepozitul fiscal de Garda Financiară, secția Teleorman, în 01 iulie 2010, conform Notei de constatare seria TR, nr. 0012995 și procesului de prelevare, s-a consemnat existența celor doua depozite 1 și 2.

În nota de constatare nr. 340 din 21 decembrie 2010 întocmită de A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor, urmare a controlului efectuat, s-a consemnat îndeplinirea condițiilor de antrepozit impuse de Titlul VII, Secțiunea a 7-a din Legea nr. 571/2003 - C. fisc. și a prevederilor H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal".

Prin Decizia civilă nr. 01 din 15 aprilie 2015, Tribunalul Teleorman, secția de conflicte de muncă, asigurări sociale, și de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/300/2011*, irevocabilă, a menținut considerentele decizorii din Sentința civilă nr. 211 din 01 octombrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Videle, a modificat în parte Sentința nr. 2111 din 01 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Videle, a admis în parte plângerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale București, a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 01 din 12 mai 2011 pentru contravenția prevăzuta la art. 220 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din C. proc. fisc. și a exonerat petenta SC A. SRL de plata amenzii în sumă de 100.000 lei, măsura confiscării cantității de tutun de 31.856 kg tutun.

Așadar, a intrat în puterea autorității de lucru judecat faptul că întreaga cantitate de 30.756 kg tutun tăiat depozitată în depozitul 2, are acte de proveniență legală și nu a fost eliberată spre consum, așa cum prevăd art. 2066 alin. (1) și 2067 alin. (1) din C. fisc. , în sensul că accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, astfel că pct. 2 din acțiune trebuia soluționat prin prisma autorității de lucru judecat și admisa acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2014 al C.A.B.

Motivul nr. 3 de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a invocat faptul că sentința recurată cuprinde motive contradictorii. Astfel, pe de o parte se reține că "reclamanta a vândut din antrepozitul fiscal cu factura fiscala din 18 august 2006 o cantitate de 1.125,5 kg tutun tăiat către un operator economic". Pe de altă parte, se reține că "este evident ca la momentul controlului doar hala de producție făcea parte din antrepozitul fiscal, clădirea adiacentă, chiar situata la aceiași adresa poștală neîntrunind aceasta condiție".

În susținerea recursului, recurenta a solicitat administrarea probei cu următoarele înscrisuri: depoziția dată sub prestare de jurământ în Dosarul nr. x/300/2011 al Judecătoriei Videle, în ședința publică din 11 decembrie 2013, de către inspectorul vamal G.; depoziția data sub prestare de jurământ în Dosarul nr. x/300/2011 al Judecătoriei Videle, în ședința publică din 11 decembrie 2013, de către inspectorul vamal H.; Actul adițional la contractul de comodat încheiat la 01 august 2004, înregistrat la Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale -Vama Română; Referatul în atenția Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate", întocmit de Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale - Biroul Autorizări; Adresa înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 136028 din 04 octombrie 2010; Sentința civilă nr. 2111 din 01 octombrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Videle, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 01 din 15 aprilie 2015 a Tribunalului Teleorman, secția de conflicte de muncă, asigurări sociale, și de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/300/2011*.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

3.1.2. Întâmpinarea

Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-reclamantă SC A. SRL, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de petenta prin care arata ca nu datorează la bugetul de stat acciza pentru cantitatea de tutun identificată în afara antrepozitului fiscal, se arată că susținerea recurentei este contrazisă de dispozițiile art. 192 din C. fisc. , aplicabil speței de față pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 01 aprilie 2010, ulterior pentru perioada supusă verificării fiind aplicabil art. 2077 alin. (6), (7) și (11) din C. fisc. Așadar, din verificările efectuate precum și din documentația depusă la dosarul cauzei, rezultă că societatea a prelucrat cantități mult mai mari de tutun decât cele declarate și din care a utilizat în procesul de producție a țigaretelor pentru care era autorizata numai o parte din tutunul prelucrat, respectiv cantitatea de 12.784 Kg, iar cantitatea de 30.756 Kg identificată în 384 de cutii depozitată de societate în vecinătatea halei de producție, fiind scoasă din regimul de antrepozitare, respectiv accizare.

În aceste condiții, rezultă fără putere de tăgada că în mod corect instanța de fond a reținut ca pentru cantitatea de tutun prelucrat scoasă în afara spațiului de producție, petenta datorează plata accizei; petenta nu a putut face dovada regimului produsului accizabil identificat de organul de control vamal în afara antrepozitului fiscal de producție.

În ceea ce privește motivul invocat de recurentă cu privire la faptul că acciza reprezintă o taxă indirectă suportată de consumatori, categoriile de plătitori fiind diferențiați în funcție de produs și de momentul eliberării pentru consum a produsului accizabil conform prevederilor art. 162 și art. 174 C. fisc. , dispoziții în baza cărora în opinia petentei "nu se datorează accize armonizate pentru produsele din tutun tăiat, destinat rulării în țigarete", se arată că este nefondat.

Se arată că se ignora pe lângă dispozițiile în materie cu privire la regimul produselor accizabile, și dispoziția în materia antrepozitului fiscal de producție, care reprezintă locul aflat sub controlul autorității fiscale și unde se desfășoară efectiv gestiunea administrativă și activitatea de producție, orice modificare fiind sancționată din cauza regimului special al produselor accizabile, conform dispozițiilor legale.

Prin domiciliu fiscal al antrepozitului de producție, se înțelege, așadar, domiciliul reglementat potrivit Codului fiscal și dreptului comun aplicabil în materie, care se supune unor condiții speciale care trebuie îndeplinite la momentul autorizării și care sunt absolut necesare pentru desfășurarea activității de producție, precum și de documentația necesară pe care trebuie să o dețină un antrepozit fiscal, atât la momentul autorizării cât și pe parcursul desfășurării activității de producție.

Se mai arată că, pentru orice situație în care se constată o pierdere sau scutire de la plata accizei, aceasta se face numai cu acordul organului fiscal competent teritorial, și numai după dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de norma de drept fiscal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 - 208 din C. proc. civ.

3.1.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de aceasta.

Recurenta-reclamantă a arătat că în legislație nu exista noțiunea de "antrepozit fiscal de producție", ci numai noțiunea juridică fiscală de "antrepozit fiscal". Așadar, "locul" antrepozitului fiscal cuprinde toate clădirile ce se află pe acea suprafață, iar susținerea D.G.R.F.P.B. este contrazisă de textele legale mai sus citate, deoarece distincția introdusă este inadmisibilă. Recurenta-reclamantă este autorizată ca antrepozit fiscal începând cu anul 2005, la adresa situată în jud. Teleorman, loc. Videle, conform Autorizației nr. 722 din 20 aprilie 2005 și a cărei valabilitate a fost prelungita de mai multe ori conform legislației până în anul 2010 când a avut loc. acest control.

La cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal înregistrată la Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Generală a Vămilor Serviciul Autorizări sub nr. 17689 din 26 martie 2009, a fost depus ca act anexă Actul Adițional la contractul de comodat încheiat în data de 01 august 2004 între SC D. SRL și SC A. SRL. Acest contract - din 01 august 2004 - a fost completat de Actul Adițional din 01 august 2006 la contractul de comodat încheiat în data de 01 august 2004, acesta fiind depus odată cu Cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal cu nr. de înregistrare - intrare 17689 din 26 martie 2009 - la A.N.A.F. - Autoritatea Naționala a Vămilor, act ce a fost înregistrat și poartă parafa rotundă a Direcției Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale.

Antrepozitul fiscal al SC A. SRL din localitatea Videle, județul Teleorman, este împrejmuit și reprezentat prin culoare vernil, culoarea "Gardului împrejmuitor" conform prevederilor pct. 18 lit. a) din Normele Metodologice de punere în aplicare a

art. 20622

din C. fisc. în vigoare la 30 august 2011 și a alin. (3) lit. a) din

art. 20622

din C. fisc. în vigoare la 30 august 2011, iar pretinsa clădire care nu era autorizată ca antrepozit fiscal era și este situat în incinta antrepozitului fiscal - care este tot locul situat în localitatea Videle, județul Teleorman.

Acest aspect a fost stabilit în urma controlului de verificare a condițiilor de autorizare ce a avut loc. în data de 21 decembrie 2010, când a fost întocmită Nota de Constatare nr. 340 din 21 decembrie 2010 la antrepozitul fiscal din orașul Videle, de către inspectorii Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman; Nota Preliminară nr. 37338/4 din 03 noiembrie 2010 întocmită de Direcția Autorizare și Supraveghere Produse Accizate din A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor (în care se constată de către inspectorii vamali care au executat controlul: "Astfel, după pătrunderea pe o poartă metalică de culoare gri așezată pe drumul de acces din stradă către antrepozitul fiscal, s-a intrat în incinta antrepozitului fiscal, (delimitat prin gard despărțitor de restul proprietăților/activităților desfășurate în zona) și apoi în interiorul fabricii").

Toate aceste înscrisuri au fost depuse în dosarul cauzei și se găsesc la Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului de Finanțe Publice așa cum rezultă din adresa din 19 mai 2014, respectiv din 22 mai 2014 a A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor - Serviciul Autorizări.

Prin adresa din 19 mai 2014 a SC A. SRL, înregistrată la Direcția Generală a Vămilor sub nr. intrare 1018271 din 19 mai 2014, reclamanta a solicitat aprobarea pentru studierea dosarului înregistrat prin Cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 17689 din 20 martie 2009.

A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor - Serviciul Autorizări a răspuns prin adresa 1018271/SA/NR din 22 mai 2014, în sensul că nu deține acest dosar, deoarece a fost predat Direcției Generale Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

La data de 03 iunie 2014, reclamanta a solicitat M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor (cererea nr. 1019860 din 03 iunie 2014) să comunice numărul procesului-verbal de predare sau al altui document de transfer către Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generala a Vămilor - prin adresa nr. 1019860/SA/NR din 05 iunie 2014 a răspuns că numărul și data documentului de predare-primire a fost comunicat Direcției Generale Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care a fost informată în legătură cu solicitarea sa.

Reclamanta a revenit cu adresa din 03 martie 2015, înregistrată la M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor, (cererea s-a înregistrat sub nr. 6954 din 10 martie 2015), prin care a solicitat comunicarea numărului și a datei procesului-verbal de predare sau al documentului de predare-primire, iar M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor prin adresa cu nr. 6954, 6955/SA/NR din 12 martie 2015 a arătat că a comunicat deja punctual de vedere prin adresele nr. 101827l/SA/NR din 22 mai 2015 și nr. 1019860/SA/NR din 05 iunie 2014 și să se adreseze Direcției Generale Management al Domeniilor Reglementate Specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Reclamanta a susținut că răspunsul la solicitarea sa trebuia dat de către M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generala a Vămilor, deoarece la aceasta instituție a fost depus dosarul prin Cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal care a fost înregistrată cu nr. 17689 din 20 martie 2009.

Reclamanta a arătat că a probat cu procesele-verbale de control pe care societatea le-a avut în perioada 2005 - 2011, ca modul de constituire și funcționare a antrepozitului fiscal din localitatea Videle a fost cunoscut tuturor organelor de control, inclusiv Direcției de autorizare din Ministerul Finanțelor, a fost opozabil terților, a constituit o realitate pentru fiecare echipă de control și nu s-a reținut ca ar fi existat o încălcare a vreunei norme legale de către această societate.

Adresa înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 136028 din 04 octombrie 2010 - deci după 31 august 2010, conform prevederilor O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 - atestă că reclamanta a înregistrat la D.M.B.A.O.V. sub nr. 13849 din 31 august 2010 și la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 19994 din 31 august 2010. Cerere privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal de producție vederea reautorizării, împreună cu documentația completata conform prevederilor art. IV alin. (5) din O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 coroborat cu prevederile stipulate de art. III alin. (11) din H.G. României nr. 768 din 23 iulie 2010. În aceeași adresă se precizează că antrepozitul fiscal de producție propus pentru reautorizare este situat la adresa din Jud. Teleorman, Oraș Videle.

Locul antrepozitului fiscal din Videle era sub supraveghere vamală, iar Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Teleorman avea competența de a verifica respectarea dispozițiilor legale privind autorizarea și funcționarea antrepozitului fiscal. Procesul-verbal de prelevare întocmit de către Garda Financiară - Comisariatul General Secția Teleorman, la 01 iulie 2010 consemnează faptul că probele au fost prelevate din Depozitul Nr. 1 și Nr. 2 situate la pct. de lucru din Videle aparținând SC A. SRL, înscris ce demonstrează că cele două depozite sunt situate în incinta antrepozitului fiscal autorizat. Aceeași susținere rezultă din depozițiile celor doi inspectori vamali din cadrul Direcției Județene pentru Accize Teleorman, G. și H., date în fața Judecătoriei Videle în Dosarul nr. x/300/2011.

Susținerile D.G.R.F.P.B. sunt contrazise de trei hotărâri judecătorești intrate în autoritate de lucrului judecat - respectiv Sentința civilă nr. 14879 din 06 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, Sentința civilă nr. 2111 din 01 octombrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Videle, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 01 din 15 aprilie 2015 a Tribunalului Teleorman, secția de conflicte de munca, asigurări sociale, și de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/300/2011*.

Recurenta-reclamantă a solicitat administrarea probei cu următoarele înscrisuri: cererea privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal din 20 martie 2009 înregistrata la A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor; adresa nr. 02 din 19 mai 2014 a SC A. SRL înregistrată la Direcția Generală a Vămilor sub nr. intrare 1018271 din 19 mai 2014; adresa 1018271/SA/NR din 22 mai 2014 a A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor - Serviciul Autorizări; adresa nr. 03 din 03 iunie 2014 a SC A. SRL către M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor; adresa 1019860/SA/NR din 05 iunie 2014 a M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generala Vămilor; adresa nr. 09 din 03 martie 2015 a SC A. SRL, înregistrată la M.F.P. - A.N.A.F Direcția Generală a Vămilor, sub nr. 6954 din 10 martie 2015; adresa cu nr. 6954, 6955/SA/NR din 12 martie 2015 - M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală a Vămilor.

3.2. Recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurenta a invocat faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea fiind data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Recurenta-pârâtă a invocat faptul că în cauza sunt incidente dispozițiile art. 163 lit. c) și ale art. 183 alin. (1) lit. i) din C. fisc. , care prevăd că "antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme".

Soluția instanței de fond nu are o fundamentare legală și nu ține cont de principiile procedurale privitoare la întinderea efectelor produselor accizabile care au un regim special și care obligau în mod incontestabil instanța de fond la o atare distincție, precum și la o aplicare corectă a legii.

În ceea ce privește reținerile instanței de fond cu privire la tutunul prelucrat, se invocă dispozițiile Titlului VII, art. 174 din C. fisc. cu privire la "obiectul sau materia impozabilă a produselor accizabile", care stabilesc ca în cazul accizelor armonizate, produsele accizabile supuse acestei categorii de impozit sunt, berea, vinurile, băuturile fermentate, produsele intermediare, alcoolul etilic și tutunul prelucrat, reprezentând: a) țigarete; b) țigări și țigări de foi; c) tutun de fumat. Se considera tutun de fumat: a) tutunul tăiat sau fărâmițat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăți, și care poate fi fumat fără prelucrare industriala; b) deșeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul; c) orice produs care conține parțial alte substanțe decât tutunul, daca produsul respecta criteriile de la lit. a) sau b).

Așadar, legiuitorul a prevăzut inclusiv deșeurile ca fiind produse din categoria celor supuse impozitării, or în speța de față se pune în discuție un tutun tăiat, care a fost comercializat către altă fabrică de tutun și cantitatea de tutun lipsă care datorează acciza la momentul constatării situației de fapt.

Aceeași situație se impune și asupra cantității de 18.261 Kg tutun prelucrat, constatată lipsa de către organul de control vamal, în caz contrar însemnând să se anuleze calitatea de "antrepozit fiscal" care înseamnă locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv, de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, precum și activitatea de "autorizare ca antrepozit fiscal" care obligă persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat să depună o cerere care să conțină informații și să fie însoțită de documente cu privire la amplasarea și natura locului; tipurile și cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse și/sau depozitate în decursul unui an; identitatea și alte informații cu privire la persoana care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozit fiscal.

Or, în perioada sus-menționată, reclamanta era autorizată ca antrepozit fiscal de producție și își desfășura activitatea în baza autorizațiilor de antrepozit fiscal, care îi permitea ca în regim suspensiv de la plata accizelor să primească, să producă, să transforme și să expedieze produse accizabile (T2 - Țigarete), dar nu era autorizată să desfășoare activitate de distribuire și comercializare angro a produselor din tutun, obligația de a declara această activitate fiind prevăzută la pct. 73 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a art. 2441 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În ceea ce privește activitatea de depozitare și implicit de comercializare a tutunului tăiat, a încălcat și dispozițiile art. 178 și art. 183 din C. fisc. care prevede "că această activitate se desfășoară independent de alte activități", întrucât reclamanta nu a deținut autorizație pentru activitatea de depozitare și comercializare a tutunului.

Totodată, procedând în acest mod, reclamanta a încălcat și dispozițiile art. 138 C. fisc. care reglementează ajustarea bazei de impozitare, disp. art. 159 din același act normativ, precum și art. 183 art. (1) lit. c) C. fisc. , conform cărora antrepozitul autorizat are obligația să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și să prezinte evidentele corespunzătoare la cererea autorității fiscale.

Recurenta-pârâtă a invocat și dispozițiile art. 166 alin. (1) lit. a) C. fisc. potrivit cărora "eliberarea pentru consum reprezintă orice ieșire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile în regim suspensiv, iar potrivit disp. art. 189 alin. (1) C. fisc. " în cazul oricărei abateri de la cerințele prevăzute de art. 186 - 188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil".

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa recurentei-pârâte.

3.3. Recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.)

3.3.1. În motivarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă ANAF, s-au arătat următoarele:

I. În ceea ce privește acciza în valoare de 6.309.275 lei, instanța de fond a reținut ca organele fiscale au concluzionat fără suport probator în sensul existentei unei diferențe dintre cantitatea de tutun achiziționată și cea utilizata de 18.261 kg, fapt care face ca acciza calculată pentru această cantitate de tutun să fie nelegală.

În ceea ce privește suma de 185.824 lei accize cu accesorii în valoare de 321.290 lei, se arată că, așa cum au constatat organele de control vamal, reclamanta a vândut din antrepozitul fiscal, cu factura fiscală nr. 9689767 din 18 august 2006, o cantitate de 1.125,5 kg tutun tăiat, către un alt operator economic, SC I. SRL, fără să evidențieze și să plătească accizele. Organele vamale au constatat că deplasarea cantității de 1.125,5 kg tutun tăiat nu s-a realizat în regim suspensiv de accize, întrucât nu a fost însoțită de documentul administrativ de însoțire și au stabilit că pentru acest produs a intervenit exigibilitatea accizelor la data eliberării în consum, respectiv la momentul livrării, conform dispozițiilor art. 165 coroborate cu prevederile art. 192 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. Prin urmare, pentru cantitatea de 1.125,5 kg tutun tăiat vândut cu factura fiscală din 18 august 2006 organele vamale au calculat accize în valoare de 185.824 lei și accesorii aferente accizelor în sumă de 321.290 lei.

Se invocă dispozițiile art. 162 lit. f) și ale art. 174 alin. (1), alin. (4)-(6) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , în vigoare la data de 18 august 2006 care reglementează faptul ca accizele sunt taxe de consum care se datorează pentru produsele din tutun, printre care se regăsesc și "alte tutunuri de fumat". De asemenea, din prevederile legale mai sus enunțate, rezulta ca reprezintă orice tutun de fumat, tutunul care nu este tutun de fumat fin tăiat, legiuitorul cuprinzând în categoria produselor pentru care se datorează accize toate produsele din tutun în condițiile în care acestea constituie materie primă pentru producția de țigări, țigarete și țigări foi, produse accizabile cu grad ridicat de risc în ceea ce privește evaziunea fiscală și care necesită o atentă monitorizare a operatorilor economici din domeniu precum și a mișcării produselor de acest gen.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 186 și art. 195 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, produsele accizabile se pot deplasa în regim suspensiv dacă deplasarea are loc. între două antrepozite fiscale și produsele sunt însoțite de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoțire.

Potrivit prevederilor art. 166 alin. (1) lit. a) și art. 192 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003, în vigoare la data de 18 august 2006, pentru orice produs accizabil exigibilitatea accizei intervine la momentul eliberării în consum.

Recurenta-pârâtă a arătat că reclamanta a vândut din antrepozitul fiscal, la prețuri fără accize, cu factura fiscală din 18 august 2006 o cantitate de 1.125,5 kg "tutun tăiat", către un alt operator economic, SC I. SRL, deși potrivit prevederilor legale în vigoare la data emiterii facturii produsele din tutun erau supuse accizelor, iar destinatarul era un operator economic care nu deținea calitatea de antrepozitar, astfel că livrarea trebuia efectuată după plata accizei corespunzătoare de către reclamanta. Având în vedere faptul ca exigibilitatea accizei intervine la momentul eliberării în consum, în cazul de față în momentul livrării tutunului tăiat din antrepozitul fiscal, în mod temeinic și legal organele vamale au calculat în sarcina reclamantei accize în suma de 185.824 lei și accesorii aferente în suma de 321.290 lei.

Având în vedere că livrarea de tutun de fumat din antrepozitul fiscal nu a fost efectuată în regim suspensiv de accize sub acoperirea unui document administrativ de însoțire, destinatarul fiind un operator economic care nu deține calitatea de antrepozitar, operațiunea în speță reprezintă eliberare în consum, în sarcina societății luând naștere obligația de plată a accizei aferente tutunului livrat, momentul exigibilității ac