ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2018

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03.07.2014, reclamanta Societatea B. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 113/17.04.2014 emisă de Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., anularea Deciziei de impunere nr. x/30.08.2011 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de A.N.A.F. - A.N.V. - Activitatea de inspecție fiscală, constând în accize în cuantum de 17.129.687 RON pentru perioada 01.01.2006-31.01.2011 și majorări de întârziere în cuantum de 2.882.099 RON pentru perioada 16.08.2006 - 22.07.2011, anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/29.08.2011-30.08.2011 (nr. x/30.08.2011) întocmit de A.N.V. - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale și a Procesului-verbal nr. x/SCEM/07.12.2010 încheiat de A.N.A.F. - A.N.V. - Direcția Autorizare și Supraveghere Produse Accizate și a măsurilor dispuse prin acestea, precum și exonerarea reclamantei de plata sumelor de 17.129.687 RON și 2.882.090 RON impuse suplimentar prin actele administrative contestate.

1.2. Soluția instanței de fond.

Prin sentința nr. 1642 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 113/17.04.2014, Decizia de impunere nr. x/30.08.2011, raportul de inspecție fiscală nr. x/29.08.2011-30.08.2011 și procesul-verbal nr. x//07.12.2010, în ceea ce privește sumele de 185.824 RON accize cu accesorii în valoare de 321.290 RON și 6.309.275 RON accize și a menținut celelalte dispoziții ale actelor atacate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Societatea B. S.R.L. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, care au formulat critici de nelegalitate.

1.3. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 382 din 5 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de reclamanta Societatea B. S.R.L. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței nr. 1642 din 9 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosar nr. x/2014, ca nefondate.

1.4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 382 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Societatea B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuienta susține în esență că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 2111/01.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Videle în dosar nr. x/2011 rămasă definitivă prin Decizia nr. 1/15.04.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Prin această hotărâre s-a reținut, în analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat că, "cantitatea de tutun tăiat de 30.756 kg care face obiectul confiscării conform procesului-verbal nr. x/12.05.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor - depozitată în depozitul 2, are acte de proveniență legală și nu a fost eliberat spre consum, așa cum prevede art. 206

6

alin. (1) și 206

7

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că: accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum .", concluzionându-se că Societatea B. S.R.L. nu s-a sustras de la plata accizei întrucât aceasta nu datorează această acciză.

Obiectul litigiului cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de anularea actelor administrativ fiscale prin care revizuienta a fost impusă suplimentar cu accize și accesorii calculate pentru aceeiași cantitate de tutun de 30.756 kg, care era deținută în depozitul 2 aflat în incinta antrepozitului fiscal autorizat legal al reclamantei, pentru care nu erau datorate accize, așa cum s-a reținut prin hotărârea Judecătoriei Videle.

Se apreciază în acest context că între cele două hotărâri, sentința civilă nr. 2111/01.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Videle în dosar nr. x/2011 și decizia a cărei revizuire se solicită există identitate de părți, obiect și cauză, așa încât se impune retractarea deciziei atacate care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri indicate.

Intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, apreciind, în esență, că avea cunoștință la soluționarea dosarului nr. x/2014 de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de existența sentinței civile nr. 2111/01.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Videle, însă nu a invocat în acest stadiu procesual autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

2.1. Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru consderentele ce vor fi expuse în continuare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege. Motivele prevăzute de art. 509 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate formula cerere de revizuire sunt limitativ determinate și de strictă interpretare neputând fi extinse prin analogie la alte situații similare.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, rezultând că activitatea instanței învestite cu această cale extrordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Așa cum s-a reținut constant în practica instanței supreme, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În cauză se observă că revizuienta prin recursul cu care a învestit instanța supremă în dosarul nr. x/2014 a invocat printre altele și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 din Legea nr. 134/2010, prvind încălcarea autorității de lucrului judecat ce derivă din sentința civilă nr. 2111/01.10.2014 a Judecătoriei Videle, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 01/15.04.2015 a Tribunalului Teleorman, secția de Conflicte de Munca, Asigurări Sociale, și de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2011, motiv de nelegalitate respins ca nefondat.

În aceste condiții, revizuienta nu se mai poate prevala de acest motiv de revizuire, invocarea și analiza acestuia având un caracter subsidiar, dacă nu a fost invocat prin recurs sau dacă a fost invocat nu a fost analizat și soluționat de instanța de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. B. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 382 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2018.