ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2731/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4369 din data de 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Puiești în contradictoriu cu pârâta C.C.R. în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea de față, reclamanta Primăria Comunei Puiești a contestat în procedura administrativă un act de control emis de o formațiune județeană din cadrul pârâtei C.C.R., respectiv Decizia nr. 35 emisă de Camera de Conturi Buzău la data de 23 decembrie 2009. Curtea a arătat că, potrivit dispozițiilor pct. 108 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, în vigoare până la data de 31 decembrie 2010, astfel cum a fost rectificat prin rectificarea publicată în M. Of.

nr. 140/6.03.2009, "în cazul încheierilor formulate pentru deciziile emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanței se depune la Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor județene.", reglementare ce transpune corespunzător normele de competență materială cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Primăria Comunei Puiești, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că cererea de chemare în judecată a vizat anularea Încheierii din 22 martie 2010, emisă de C.C.R. în soluționarea plângerii prealabile formulate de către recurentă împotriva Deciziei nr. 35 din 23 decembrie 2009 a C.C.R. - C.C. Buzău. În aceste condiții, a susținut recurenta, în speță sunt incidente dispozițiile art. 107 din Regulament, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența de soluționare a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, și nu dispozițiile art. 108 din Regulament, evocând și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în acest sens. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Situația de fapt supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susținerilor recurentei-reclamante și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel: 1. În perioada 02 noiembrie 2009 - 30 noiembrie 2009 auditori publici externi din cadrul C.C. Buzău au efectuat auditul financiar asupra contului de execuție bugetară pentru exercițiul financiar 2008 la Primăria Comunei Puiești, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992; 2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare din 30 noiembrie 2009, iar ulterior, în baza acestui proces-verbal, C.C.R. - C.C.

Buzău a emis Decizia nr. 35 din data de 23 decembrie 2009, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina Primăriei Comunei Puiești, o serie de măsuri; 3. Împotriva Deciziei nr. 35 din 23 decembrie 2009, Primăria Comunei Puiești a formulat plângere prealabilă în data de 06 ianuarie 2010, pe care a adresat-o C.C.R., în calitate de autoritate ierarhic superioară emitentului deciziei; 4. Prin Încheierea nr. VI/84 din 22 martie 2010, C.C.R. a respins contestația formulată de către Primăria Comunei Puiești împotriva Deciziei nr. 35 din 23 decembrie 2009 emisă de către C.C. Buzău.

Dispozițiile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C.C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, incidente în speță, prevăd că: Art. 106. Împotriva hotărârilor înscrise în încheiere, entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Art. 107. Sesizarea instanței se depune la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, pentru încheierile emise de către structurile centrale ale Curții de Conturi. Art. 108. În cazul încheierilor formulate pentru deciziile emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanței se depune la Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor județene.

Aceste dispoziții, examinate și interpretate și prin prisma art. 86 - 105 din același act normativ, îndreptățesc concluzia că obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă, în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 35 din 23 decembrie 2009 emisă de către C.C. Buzău, nu actul prin care se soluționează contestația, recursul grațios împotriva acesteia. Această interpretare nu poate avea efectul, așa cum susține recurenta, de a lipsi de eficiență dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme rațiunea acestor dispoziții este de a oferi autorității emitente, sau celei ierarhic superioare, posibilitatea de a reveni asupra deciziei adoptate, aceasta având însă opțiunea, iar nu obligația de a da sau nu curs cererii persoanei vătămate, în caz contrar acesteia fiindu-i deschisă calea contestării în justiție, procedură urmată, în speță, de către recurenta-reclamantă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că, față de circumstanțele cauzei și dispozițiile legale incidente, instanța competentă a soluționa cererea recurentei-reclamante, în primă instanță, este Tribunalul competent teritorial, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Primăria Comunei Puiești împotriva Sentinței civile nr. 4369 din data de 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.