ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Cancelaria Primului Ministru, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Ministerul Apărării, anularea deciziei nr. 219 din 04 noiembrie 2008 emisă de Primul Ministru al României și, pe cale de consecință, revenirea în funcția deținută anterior precum și obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de Secretar General al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor fiind numit în funcție prin decizia nr. 302 din 27 decembrie 2007 emisă de Guvernul României - Primul Ministru al României.

A mai arătat reclamantul că decizia este nelegală, întrucât la data de 06 noiembrie 2008 se afla în concediu medical așa cum rezultă din certificatul de concediu medical eliberat de Centrul Medical de Diagnostic Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventivă București (Policlinica nr. 10), iar conform art. 81 pct. h) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările ulterioare, în perioada de incapacitate temporară de muncă raportul de serviciu se suspendă de drept. A mai argumentat reclamantul că, în preambulul deciziei nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a invocat Legea nr. 251/2006 care completează și modifică Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar în cuprinsul deciziei, prin măsura dispusă, emitentul a încălcat art. 35 din legea în executarea căreia s-a emis actul administrativ.

La data de 1 aprilie 2009 reclamantul a depus o cerere prin care a arătat că a fost desființată Cancelaria Primului Ministru iar prerogativele acesteia au fost preluate de Secretariatul General al Guvernului, motiv pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primul Ministru al României a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, în sensul că nu este emitenta actului administrativ contestat. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3123 din data de 07 octombrie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, a respins acțiunea reclamantului D.G.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Alimentelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului D.G.V., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General Al Guvernului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autorității Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor s-a reținut că această excepție este întemeiată, întrucât actul administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008 nu a fost emisă de această pârâtă, ci de către Primul Ministru al Guvernului României. Așadar, pârâta nu poate sta în judecată, neputând fi parte într-o, cerere având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o altă autoritate publică.

Pe fondul cauzei, prima instanță a arătat că nu se poate retine susținerea reclamantului, în sensul că decizia ar fi nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 35 (art. 36 reclamantul invocând din eroare art. 35) din Legea nr. 188/1999, întrucât decizia atacată a fost emisă la 04 noiembrie 2008, iar reclamantul a intrat în concediu medical la o dată ulterioară, respectiv la 05 noiembrie 2008, iar abia la 06 noiembrie 2008 a depus la Autorității Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor certificatul medical. Legalitatea unui act se analizează în funcție de data emiterii lui, împrejurările ulterioare neavând nici o influență asupra legalității actului ci doar, eventual asupra momentului în care își poate produce efecte juridice.

A mai arătat instanța că la momentul emiterii deciziei contestate, reclamantul nu se afla în concediu medical, așa încât nu se poate reține nelegalitatea deciziei emise în 04 noiembrie 2008, pentru un fapt ulterior. S-a motivat că neindicarea termenului în care decizia poate fi contestată și nici instanța, nu atrage nelegalitatea deciziei, deoarece Legea nr. 188/1999 nu prevede nulitatea deciziei de modificare a raporturilor de serviciu pentru aceste motive, iar dispozițiile C. muncii, Legea nr. 53/2003, respectiv art. 62 nu sunt aplicabile în speță, nefiind vorba despre încetarea raporturilor de serviciu, (despre concediere potrivit C. muncii). Concluzionând instanța a constat că reclamantul nu a invocat nici o vătămare a drepturilor sale prin actul atacat, în afară de cea referitoare la existența unui concediu medical, care însă este ulterioară emiterii deciziei.

Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.G.V. În motivele de recurs s-a susținut că greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor, întrucât raportul de funcție era încheiat cu această autoritate. S-a precizat că legalitatea deciziei de eliberare din funcție se apreciază în raport de data publicării, dată la care actul produce efecte și nu în raport de data emiterii acestuia. Recurentul a arătat că la data de 06 noiembrie 2008, când s-a publicat decizia, se afla în concediu medical, astfel că s-au încălcat prevederile art. 36 din Legea nr. 188/199, republicată. De asemenea, recurentul-reclamant a considerat că, prin decizia a cărei anulare o solicită, i s-a vătămat dreptul său de a ocupa funcția de director la Autorității Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor.

Intimatul, Guvernul României a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că la data emiterii deciziei nr. 219/2008, recurentul nu se afla în incapacitate temporară de muncă și că au fost respectate prevederile H.G. nr. 341/2001 referitoare la mobilitatea înalților funcționari publici. Examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului și legislația aplicabilă, Înalta Curte reține: Situația de fapt Reclamantul D.G.V. a ocupat funcția publică de secretar general în cadrul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, iar prin decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a fost eliberat din această funcție, fiind trecut în funcția publică de inspector guvernamental, în baza art. 19 din Legea nr. 188/1999, republicată și H.G.

nr. 341/2007. A solicitat anularea acestei decizii cu motivarea că a fost emisă în timpul cât se afla în incapacitate temporară de muncă, astfel încât, în baza art. 36 din Legea nr. 188/1999 republicată, este lovită de nulitate. Decizia s-a emis la data de 04 noiembrie 2008, fiind publicată în M. Of. al României nr. 749/06.11.2009.

Certificatul de concediu medical s-a emis la 05 noiembrie 2008, fiind înregistrat la Guvernul României sub nr. 750/59 din 06 noiembrie 2008. Legislația aplicabilă Legea nr. 188/1999 – art. 19- 1) Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum și sancționarea disciplinară a înalților funcționari publici se fac, în condițiile legii, de către : a) Guvern, pentru funcțiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), c) și e) ; b) Primul-ministru, pentru funcțiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) și f) . (2) Numirea într-o funcție publică prevăzută la art. 12 lit. a), b) și d) se face dintre persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2) și (3) . art. 36 (fost 35)- În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

Art.93 alin. (1) Înalții funcționari publici sunt supuși mobilității în funcție și prezintă disponibilitate la numirile în funcțiile publice prevăzute la art. 12, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (3). Analiza situației de fapt relevă că la data emiterii deciziei nr. 219/2008, respectiv 04 noiembrie 2008, reclamantul-recurent nu se afla în concediu de boală, deci nu exista starea de incapacitate de muncă. Eventuala stare de boală a intervenit ulterior emiterii deciziei, la data de 05 noiembrie 2008. Înregistrarea concediului medical și deci încunoștiințarea autorității emitente a avut loc la 06 noiembrie 2008, adică în ziua în care s-a publicat în M. Of. decizia de eliberare din funcție.

În această situație este evident că la 04 noiembrie 2008, data emiterii deciziei nu există stare de boală, iar emitentul actului nu avea cum să cunoască existența unei astfel de stări ce va apărea ulterior, respectiv pe 05 noiembrie 2008, despre care a fost înștiințat la 06 noiembrie 2008. Potrivit art. 36 din Legea nr. 188/1999 nu pot înceta și nu pot fi modificate raporturile de serviciu ale funcționarului public în perioada concediilor de boală, decât din inițiativa funcționarului public. La data de 04 noiembrie 2008 când s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului, acesta nu se afla în perioada de incapacitate de muncă. Ceea ce interzice legiuitorul este modificarea raportului de funcție în perioada concediului de boală, ori în speța de față modificarea a avut loc înainte de ivirea incapacității de muncă.

Recurentul-reclamant a susținut că la 4 noiembrie 2008 s-ar fi redactat decizia, iar data publicării este data emiterii acesteia. Înalta Curte arată că publicarea actului nu poate fi confundată cu emiterea actului, ceea ce produce efecte juridice fiind mierea deciziei, publicarea acesteia reprezentând o operațiune tehnico-materială posterioară emiterii actului. Ori, decizia de eliberare din funcție a fost adoptată anterior eliberării certificatului medical, ceea ce face ca decizia respectivă să fie emisă legal, situație în care nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 188/1999. În consecință, critica formulată este nefondată. Cu referire la lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond este întemeiată, în raport de obiectul acțiunii judiciare.

Decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a fost emisă de Primul Ministru, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 188/1999, persoana care are competența de numire în funcție are și competența de a modifica raporturile de serviciu. Astfel că în cadrul prezentului litigiu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu are calitate procesuală pasivă, actul care formează obiectul controlului judecătoresc fiind adoptat de altă autoritate. Referitor la lipsa unui raport sau propuneri pentru aplicarea mobilității. În conformitate cu prevederile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, Înalții funcționari publici sunt supuși mobilității în funcție. Așadar, chiar legiuitorul a prevăzut principiul mobilității funcționarilor publici, iar prin acceptarea numirii ca înalt funcționar public, reclamantul a acceptat și condițiile legii, respectiv, în cauză, mobilitatea în funcție.

Pentru aplicarea mobilității legiuitorul nu a instituit ca și condiție de legalitate existența unui raport sau propuneri, astfel că măsura a fost dispusă cu respectarea legii. Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.G.V. împotriva sentinței civile nr. 3123 din 07 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.