ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

D.G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Cancelaria

Primului Ministru, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor și Ministerul Apărării, anularea deciziei nr. 219 din 04 noiembrie 2008

emisă de Primul Ministru al României și, pe cale de consecință, revenirea în funcția

deținută anterior precum și obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a deținut funcția de Secretar General al Autorității Naționale

Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor fiind numit în funcție prin

decizia nr. 302 din 27 decembrie 2007 emisă de Guvernul României - Primul Ministru

al României.

A mai arătat reclamantul

că decizia este nelegală, întrucât la data de 06 noiembrie 2008 se afla în concediu

medical așa cum rezultă din certificatul de concediu medical eliberat de Centrul

Medical de Diagnostic Tratament Ambulatoriu și Medicina Preventivă București (Policlinica

nr. 10), iar conform art. 81 pct. h) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările

ulterioare, în perioada de incapacitate temporară de muncă raportul de serviciu

se suspendă de drept.

A mai argumentat reclamantul

că, în preambulul deciziei nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a invocat Legea nr. 251/2006

care completează și modifică Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, iar în cuprinsul deciziei, prin măsura dispusă, emitentul a încălcat

art. 35 din legea în executarea căreia s-a emis actul administrativ.

La data de 1 aprilie 2009

reclamantul a depus o cerere prin care a arătat că a fost desființată Cancelaria

Primului Ministru iar prerogativele acesteia au fost preluate de Secretariatul General

al Guvernului, motiv pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul Primul Ministru al României a solicitat respingerea acțiunii reclamantului

ca neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin întâmpinare, a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, în sensul că nu este emitenta

actului administrativ contestat. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului

ca neîntemeiată.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3123 din data de 07

octombrie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității

Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, a respins acțiunea

reclamantului D.G.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Alimentelor,

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată

acțiunea reclamantului D.G.V., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin

Secretariatul General Al Guvernului.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță, a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autorității Naționale Sanitar

Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor s-a reținut că această excepție este

întemeiată, întrucât actul administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv

decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008 nu a fost emisă de această pârâtă, ci de către

Primul Ministru al Guvernului României.

Așadar, pârâta nu poate

sta în judecată, neputând fi parte într-o, cerere având ca obiect anularea unui

act administrativ emis de o altă autoritate publică.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a arătat că nu se poate retine susținerea reclamantului, în sensul că decizia

ar fi nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 35 (art. 36 reclamantul

invocând din eroare art. 35) din Legea nr. 188/1999, întrucât decizia atacată a

fost emisă la 04 noiembrie 2008, iar reclamantul a intrat în concediu medical la

o dată ulterioară, respectiv la 05 noiembrie 2008, iar abia la 06 noiembrie 2008

a depus la Autorității Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța

Alimentelor certificatul medical.

Legalitatea unui act se

analizează în funcție de data emiterii lui, împrejurările ulterioare neavând nici

o influență asupra legalității actului ci doar, eventual asupra momentului în care

își poate produce efecte juridice.

A mai arătat instanța

că la momentul emiterii deciziei contestate, reclamantul nu se afla în concediu

medical, așa încât nu se poate reține nelegalitatea deciziei emise în 04 noiembrie

2008, pentru un fapt ulterior.

S-a motivat că neindicarea

termenului în care decizia poate fi contestată și nici instanța, nu atrage nelegalitatea

deciziei, deoarece Legea nr. 188/1999 nu prevede nulitatea deciziei de modificare

a raporturilor de serviciu pentru aceste motive, iar dispozițiile C. muncii,

Legea nr. 53/2003, respectiv art. 62 nu sunt aplicabile în speță, nefiind vorba

despre încetarea raporturilor de serviciu, (despre concediere potrivit C.

muncii).

Concluzionând instanța

a constat că reclamantul nu a invocat nici o vătămare a drepturilor sale prin actul

atacat, în afară de cea referitoare la existența unui concediu medical, care însă

este ulterioară emiterii deciziei.

Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul D.G.V.

În motivele de recurs

s-a susținut că greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității

Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor, întrucât raportul

de funcție era încheiat cu această autoritate.

S-a precizat că legalitatea

deciziei de eliberare din funcție se apreciază în raport de data publicării, dată

la care actul produce efecte și nu în raport de data emiterii acestuia.

Recurentul a arătat că

la data de 06 noiembrie 2008, când s-a publicat decizia, se afla în concediu medical,

astfel că s-au încălcat prevederile art. 36 din Legea nr. 188/199, republicată.

De asemenea, recurentul-reclamant

a considerat că, prin decizia a cărei anulare o solicită, i s-a vătămat dreptul

său de a ocupa funcția de director la Autorității Naționale Sanitar Veterinare

și Pentru Siguranța Alimentelor.

Intimatul, Guvernul României

a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că la data

emiterii deciziei nr. 219/2008, recurentul nu se afla în incapacitate temporară

de muncă și că au fost respectate prevederile H.G. nr. 341/2001 referitoare la mobilitatea

înalților funcționari publici.

Examinând motivele de

recurs, acțiunea reclamantului și legislația aplicabilă, Înalta Curte reține:

Situația de fapt

Reclamantul D.G.V. a ocupat

funcția publică de secretar general în cadrul Autorității Naționale Sanitar Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor, iar prin decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008

a fost eliberat din această funcție, fiind trecut în funcția publică de inspector

guvernamental, în baza art. 19 din Legea nr. 188/1999, republicată și H.G. nr. 341/2007.

A solicitat anularea acestei

decizii cu motivarea că a fost emisă în timpul cât se afla în incapacitate temporară

de muncă, astfel încât, în baza art. 36 din Legea nr. 188/1999 republicată, este

lovită de nulitate.

Decizia s-a emis la data

de 04 noiembrie 2008, fiind publicată în M. Of. al României nr. 749/06.11.2009.

Certificatul de concediu medical s-a emis la 05 noiembrie 2008, fiind înregistrat

la Guvernul României sub nr. 750/59 din 06 noiembrie 2008.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 188/1999 –

art. 19-

1)

Numirea,

modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum și sancționarea

disciplinară a înalților funcționari publici se fac, în condițiile legii, de către

:

a)

Guvern, pentru

funcțiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), c) și e)

;

b)

Primul-ministru,

pentru funcțiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) și f)

.

(2)

Numirea într-o

funcție publică prevăzută la art. 12 lit. a), b) și d) se face dintre persoanele

care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2) și (3)

.

art. 36 (fost 35)-

În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate

și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot

înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

Art.93

alin. (1) Înalții funcționari publici

sunt supuși mobilității în funcție și prezintă disponibilitate la numirile în funcțiile

publice prevăzute la art. 12, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (3).

Analiza situației

de fapt relevă că la data emiterii deciziei nr. 219/2008, respectiv 04 noiembrie

2008, reclamantul-recurent nu se afla în concediu de boală, deci nu exista starea

de incapacitate de muncă.

Eventuala

stare de boală a intervenit ulterior emiterii deciziei, la data de 05 noiembrie

2008.

Înregistrarea

concediului medical și deci încunoștiințarea autorității emitente a avut loc la

06 noiembrie 2008, adică în ziua în care s-a publicat în M. Of. decizia de eliberare

din funcție.

În această

situație este evident că la 04 noiembrie 2008, data emiterii deciziei nu există

stare de boală, iar emitentul actului nu avea cum să cunoască existența unei astfel

de stări ce va apărea ulterior, respectiv pe 05 noiembrie 2008, despre care a fost

înștiințat la 06 noiembrie 2008.

Potrivit

art. 36 din Legea nr. 188/1999 nu pot înceta și nu pot fi modificate raporturile

de serviciu ale funcționarului public în perioada concediilor de boală, decât din

inițiativa funcționarului public.

La data de

04 noiembrie 2008 când s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului, acesta

nu se afla în perioada de incapacitate de muncă.

Ceea ce interzice

legiuitorul este modificarea raportului de funcție în perioada concediului de boală,

ori în speța de față modificarea a avut loc înainte de ivirea incapacității de muncă.

Recurentul-reclamant

a susținut că la 4 noiembrie 2008 s-ar fi redactat decizia, iar data publicării

este data emiterii acesteia.

Înalta Curte

arată că publicarea actului nu poate fi confundată cu emiterea actului, ceea ce

produce efecte juridice fiind mierea deciziei, publicarea acesteia reprezentând

o operațiune tehnico-materială posterioară emiterii actului.

Ori, decizia

de eliberare din funcție a fost adoptată anterior eliberării certificatului medical,

ceea ce face ca decizia respectivă să fie emisă legal, situație în care nu sunt

incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 188/1999.

În consecință,

critica formulată este nefondată.

Cu referire

la lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale Sanitar Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de

fond este întemeiată, în raport de obiectul acțiunii judiciare.

Decizia

nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a fost emisă de Primul Ministru, iar potrivit

art. 19 din Legea nr. 188/1999, persoana care are competența de numire în funcție

are și competența de a modifica raporturile de serviciu.

Astfel că în cadrul prezentului

litigiu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

nu are calitate procesuală pasivă, actul care formează obiectul controlului judecătoresc

fiind adoptat de altă autoritate.

Referitor la lipsa unui

raport sau propuneri pentru aplicarea mobilității.

În conformitate cu prevederile

art. 93 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, Înalții funcționari publici sunt supuși

mobilității în funcție.

Așadar, chiar legiuitorul

a prevăzut principiul mobilității funcționarilor publici, iar prin acceptarea numirii

ca înalt funcționar public, reclamantul a acceptat și condițiile legii, respectiv,

în cauză, mobilitatea în funcție.

Pentru aplicarea mobilității

legiuitorul nu a instituit ca și condiție de legalitate existența unui raport sau

propuneri, astfel că măsura a fost dispusă cu respectarea legii.

Având în vedere considerentele

acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința

fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul D.G.V. împotriva sentinței civile nr. 3123 din 07 octombrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 mai 2010.