ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2582/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta SC T.A.1. SA București a chemat în judecată pârâtul C.N.A.,

solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. 12 din 08 ianuarie 2009, exonerarea

reclamantei de la plata amenzii în sumă de 5.000 RON și obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată .

Motivându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că în cadrul ședinței din data de 08 ianuarie 2009, ca urmare

a unui raport de monitorizare, C.N.A. a adoptat decizia atacată prin acțiunea de

față, considerând că s-au încălcat dispozițiile art. 42 alin. (1) și (4) din Decizia

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și a art.

39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

Reclamanta consideră că

aplicarea unei sancțiuni ca urmare a susținerilor prezentatorului, în cadrul emisiunii

„ în gura presei" din 16 decembrie 2008, invocându-se pretinsa încălcare a

dispozițiilor legale menționate, constituie o încălcare a dreptului la liberă exprimare.

Astfel, reclamanta apreciază

că adresarea de către prezentatorul emisiunii respective, M.B., a unor calificative

unor politicieni sau parodierea unei scene celebre pe plan internațional -în care

Președintele S.U.A. a fost agresat de un ziarist, prin aruncarea unui pantof, reprezintă

o exprimare a dreptului de a critica în mod liber și neîngrădit clasa politică.

Mai arată reclamanta că

programul prezentat pe postul său de televiziune nu încalcă nicio normă legală iar

măsura sancționării este abuzivă.

Prin sentința civilă

nr. 2787 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei SC T.A.1. SA București, ca

nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a considerat că situația reținută de autoritatea pârâtă

a fost în mod corect raportată la dispozițiile legale considerate a fi încălcate

.

S-a reținut că, făcând

comentarii cu caracter injurios și vulgar și imitând manifestări violente, radiodifuzorul

nu a respectat normele privind dreptul persoanei la imagine și la demnitate, precum

și pe cele referitoare la protecția copiilor .

A fost avută în vedere

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia protecția libertății

de exprimare trebuie analizată prin prisma păstrării unui echilibru just între aceasta

și dreptul la reputație al persoanelor. De asemenea, s-a apreciat că libertatea

de exprimare implică obligații și responsabilități iar garanțiile oferite ziariștilor

sunt supuse condiției ca aceștia să acționeze cu bună credință, astfel încât să

furnizeze informații exacte și credibile, cu respectarea deontologiei profesionale.

Curtea de Apel București

a concluzionat că radiodifuzorul nu a demonstrat că a acționat cu bună credință

și că afirmațiile se înscriu în doza de exagerare și provocare acceptabilă pentru

genul de emisiune pe care îl promova, pentru ora de difuzare, precum și având în

vedere că la difuzare nu a încadrat sau clasificat emisiunea cu un semn de

avertizare.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta SC T.A.1. SA București,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii naționale, respectiv

a art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și a dispozițiilor art. 42 alin. (1)

și (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului în

audiovizual în raport de dispozițiile art. 8 și 10 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În motivele de recurs

recurenta- reclamantă arată că în cauză nu a existat o încălcare a dispozițiilor

art. 42 alin. (1) și (4) din Decizia nr. 187/2006 iar măsura de sancționare prin

decizia contestată reprezintă o încălcare a dreptului la libera exprimare având

ca obiect dreptul de critică, în mod liber și neîngrădit clasa politică.

Dreptul de la libera exprimare,

reglementat de dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

se bucură de o protecție absolută, iar exercitarea acestuia poate fi limitată, prin

excepție numai în baza legii.

Iar potrivit dispozițiilor

art. 10

2

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt protejate

nu numai conținutul ideilor și informațiilor exprimate dar și forma de manifestare

a acestora, aceasta cu atât mai mult în izul comentariului politic. În acest caz

se invocă, în motivele de recurs, „Cauza Dalban contra României” în care Convenția

Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „libertatea presei include apelul la

un grad ridicat de exagerare și chiar provocare”.

Se arată că în mod greșit

a fost apreciată ca legal emisă decizia de sancționare deoarece autoritatea pârâtă

a realizat o gravă denaturare a termenilor folosiți în decizia sancționatorie.

Acuzația de instigare

la violență nu se justifică, gestul prezentatorului M.B. având un caracter comic

și nefiind susceptibil de vreo altă interpretare de natură a cenzura mesajul emisiunii

„în gura presei”.

Se arată că instanța de

fond a aplicat în mod greșit legea, aplicând greșit principiul „echilibrului just

dintre libertatea de exprimare și dreptul la reputație al persoanei”.

Aceasta deoarece dreptul

la libera exprimare are prioritate față de cel la imagine și reputație în ceea ce

privește pe omul politic care poate fi expus la o critică virulentă absolut necesară

susținerii democrației, Iar modul în care se exprimă politicienii și limbajul folosit

atrag un mod de exprimare și un limbaj corespunzător un anumit tip de mesaj care

este protejat de principiul libertății de exprimare.

La dosar intimata-pârâtă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat.

În cauză sentința atacată

este dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispozițiilor art. 39 alin. (2)

din Legea nr. 504/2002 și a dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (4) din Decizia

nr. 187/2006 precum și a dispozițiilor art. 8 și 10 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În mod legal prin sentința

recurată s-a respins acțiunea formulată de recurenta-reclamantă apreciindu-se ca

legal emisă Decizia nr. 12 din 8 ianuarie 2009 emisă de autoritatea pârâtă prin

care s-a dispus sancționarea recurentei-reclamante în calitate de difuzor pentru

încălcarea a două categorii de norme: norme referitoare la protecția copiilor și

norme privind dreptul persoanei la imagine și la demnitate.

Curtea constată că în

motivele de recurs nu se indică vreun aspect de nelegalitate și netemeinicie privind

încălcarea normelor referitoare la protecția copiilor. Au fost încălcate de către

prezentatorul și realizatorul emisiunii dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea

nr. 504/2002 în condițiile în care a adoptat o atitudine violentă și a folosit un

limbaj injurios, care prin reluarea emisiunii de către postul A. în data de 16 decembrie

2008 la ore accesibile tuturor categoriilor de public, a fost de natură să afecteze

dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor.

În motivele de recurs

se critică în mod neîntemeiat aplicarea sancțiunii pe motiv că aceasta ar reprezenta

un drept și o încălcare a dreptului la libera exprimare, drept absolut și ocrotit,

în opinia recurentei, cu prioritate de dispozițiile art. 8 și 10 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și care are prioritate față de dreptul la profesia imagine

sau reputație în cazul omului politic. Deși se invocă cauza Dalban contra României

aceasta nu este aplicabilă în prezenta cauză deoarece în prezenta cauză autoritatea

pârâtă nu a îngrădit libertatea de opinie ocrotită prin dispozițiile art. 10 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului ci modalitatea concretă de exprimare a

opiniei, apreciindu-se în mod corect de instanța de fond că radiodifuzorul nu a

probat că a acționat cu bună credință astfel încât să furnizeze informații exacte

și credibile, cu respectarea deontologiei profesionale.

Exercitarea libertăților

constituționale prevăzute de art. 30 alin. (6) și (31) din Constituția României

și ocrotite prin dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

nu implică o libertate absolută în ceea ce privește modalitatea de exprimare în

raport de protecția reputației și a drepturilor cetățenilor inclusiv a omului politic

și a fenomenului politic în general. Modalitatea de exprimare și exercitarea acestor

libertăți implică „îndatoriri și responsabilități care capătă o importanță sporită

atunci când există riscul de a se aduce atingere reputației persoanelor și de a

se pune în pericol drepturile acestora” – cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României.

Nu se poate reține că

autoritatea pârâtă a cenzurat emisiunea prin obligarea comentatorului politic de

a folosi un limbaj neutru deoarece controlul exercitat de C.N.A. a fost ulterior

difuzării emisiunii, iar sancțiunea a fost corect aplicată pentru nerespectarea

normelor din domeniul audiovizualului prin depășirea de către prezentatorul și realizatorul

emisiunii a limitelor de satiră sau pamflet politic. Nu a fost sancționată critica,

ci un anumit tip de limbaj utilizat de prezentator, atitudini și gesturi ale acestuia

care au depășit limita comicului și au fost de natură a prejudicia demnitatea și

imaginea unor persoane, iar pe de altă parte au fost de natură să afecteze minorii

nefiind respectate dispozițiile art. 39 din Legea audiovizualului în ceea ce privește

modul de difuzare.

Iar faptul că omul politic

poate utiliza un anumit tip de limbaj nu justifică folosirea unui limbaj necorespunzător

prin intermediul televiziunii fără a se ține cont de respectarea deontologiei profesionale

și de efectele negative pe care le poate avea pentru public și în special pentru

cel minor.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T.A.1. SA București împotriva sentinței civile nr. 1787 din 29 iunie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 mai 2010.