ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2577/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în contencios administrativ

, reclamantul S.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 901 din 28 noiembrie 2007 emisă

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a Hotărârii nr. 639 din

25 octombrie 2006 emisă de Comisia județeană Constanța pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra pământului.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că actele administrative a căror anulare o solicită

sunt nelegale, deoarece contravin Hotărârii din 04 ianuarie 2000 a Comisiei județene

de fond funciar, prin care a fost validată propunerea Comisiei locale a comunei

D., privind atribuirea suprafeței de 20,5 ha în exclusivitate reclamantului. Or,

prin Decizia nr. 901/2007, reclamantul a luat cunoștință de faptul că în titlul

de despăgubire au fost incluși încă 9 moștenitori, despre care apreciază că nu au

nici un drept asupra terenului în discuție, nefiind cuprinși în propunerea comisiei

locale.

Instanța sesizată a dispus

introducerea în cauză a tuturor beneficiarilor actelor administrative contestate

și a pus în discuție, din oficiu, excepția de necompetență materială a Curții de

Apel Constanța în soluționarea capătului de cerere privind anularea Hotărârii

nr. 639/2006 emisă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra pământului.

Prin încheierea din 26

iunie 2008 , s-a dispus disjungerea celor două capete de cerere și declinarea competenței

de soluționare a capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 639/2006 în

favoarea Judecătoriei Mangalia, reținând spre soluționare capătul de cerere privind

anularea Deciziei nr. 901/2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

în legătură cu care, la 19 noiembrie 2008,s-a dispus suspendarea judecății până

la soluționarea cauzei cu care a fost sesizată Judecătoria Mangalia.

La data de 29

septembrie 2009, reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, completându-și

cererea cu un nou capăt de cerere , privind obligarea pârâților la daune morale

și materiale, în cuantum neprecizat.

Prin sentința civilă

nr. 487/CA din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului

S.A., ca nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că, prin Decizia nr. 901/2007 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a decis emiterea titlului de despăgubire

în favoarea pârâților T.G., P.M., D.E., D.A., G.N., S.I.R., V.V., B.E. și R.G.G.,

precum și a reclamantului S.A.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a avut în vedere Hotărârea comisiei județene Constanța

pentru aplicarea legilor fondului funciar nr. 639/2006, precum și raportul de evaluare

întocmit. S-a apreciat că, prin hotărârea menționată, au fost validate propunerile

Comisiei locale D., potrivit cărora, atât reclamantul cât și pârâții figurează ca

moștenitori ai defunctului S.M.

Totodată, s-a avut în

vedere că, prin sentința pronunțată de Judecătoria Mangalia, rămasă irevocabilă,

s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de reclamantul S.A. împotriva Hotărârii

nr. 639/2006, soluționându-se astfel problema emiterii titlului de despăgubiri în

favoarea celor 9 persoane menționate.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs reclamantul S.A. pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare

a legii sub două aspecte:

Primul viza soluționarea

fondului contestației, care în mod greșit a fost respinsă ca nefondată și a doua

care viza nepronunțarea instanței de fond pe capătul de acțiune privind daunele

morale solicitate expres de recurentul-pârât prin solicitarea formulată de avocatul

ales în ședința publică din 04 noiembrie 2009.

Recurentul arată că instanța

de fond nu a respectat dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care

prevăd obligația soluționării cererii de acordare a daunelor materiale și morale

în cazul soluționării acțiunii formulate în baza Legii nr. 554/2004.

Se solicită admiterea

recursului și pe fond admiterea cererii de daune astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerentele.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005

și a dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

În motivele de recurs

recurentul nu invocă nici un motiv de nelegalitate privind soluția de fond dispusă

prin sentința atacată prin care s-a menținut ca legal emisă Decizia nr. 901 din

28 noiembrie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin

care s-a stabilit dreptul tuturor moștenitorilor de a primi despăgubiri conform

Hotărârii din 25 octombrie 2006 emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului

de proprietate a comisiei locale D.

Cererea reclamantului-recurent

de despăgubiri materiale și morale nu a fost precizată în fapt în ceea ce privește

cuantumul și natura acestor pretenții neputând fi reținute concluziile din ședința

din 04 noiembrie 2009.

Pe de altă parte cererea

privind daunele materiale și morale are caracter subsidiar, iar conform art. 18

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pot fi acordate numai în cazul admiterii acțiunii

principale având ca obiect anularea Deciziei nr. 901/2007 fiind respinsă cererea

principală ca nefondată și apreciind ca neprecizată cererea de daune , în mod legal

instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea în integralitate astfel cum a fost

formulată, recurentul-reclamant neavând dreptul de a primi daunele solicitate.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) și (2)

C. proc. civ. menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.A. împotriva sentinței civile nr. 487/CA din 04 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2010.