ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4801/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 21 ianuarie 2009, reclamantul M.G.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

Comisia Județeană N. și Comisia Locală T., județul Neamț, de aplicare a Legii

nr. 10/2001, recalcularea despăgubirilor acordate pentru suprafața de 7 ha. teren,

rămasă de pe urma defunctului M.M.G., cu motivarea că în loc de 7 ha. teren intravilan,

i-au fost date 7 ha. teren extravilan și pe cale de consecință, este îndreptățit

la plata de despăgubiri pentru diferența de preț, în sumă de 1.597.500 RON.

În cauză, au fost invocate

excepția prematurității cererii de chemare în judecată, precum și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 61 din 21 aprilie 2009, a admis cele două excepții invocate și pe cale de consecință

a respins acțiunea față de pârâtele Comisia Județeană N. și Comisia Locală T., județul

Neamț, de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată împotriva unor persoane

fără calitate procesuală pasivă, respingând totodată acțiunea formulată în contradictoriu

cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prematur formulată.

În acest sens instanța

a reținut că, pentru a se adresa instanței de judecată, reclamantul trebuia să fie

în posesia unei decizii de acordare a despăgubirilor, emisă de pârâta Comisia Centrală,

singura abilitată în acest sens, după parcurgerea procedurii administrative reglementată

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul, arătând că hotărârea primei instanțe este netemeinică

și nelegală sub două aspecte:

3.1. Comisia Locală T.

și Comisia Județeană N. de aplicare a Legii nr. 10/2001 au calitate procesuală pasivă,

pentru că au fost sesizate cu o plângere privind modul de soluționare a notificării,

însoțită de schița cadastrală a terenului acordat în schimbul terenului confiscat

tatălui său, dar acestea nu i-au dat curs și nu și-au îndeplinit obligația de a

transmite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația care a

stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

3.2. Cererea îndreptată

împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi socotită

prematură, din moment ce documentele depuse la dosar confirmă faptul că terenul

expropriat era intravilan și despăgubirea ce i se cuvine în schimbul acestuia trebuie

să fie reală, justă, echitabilă și conformă standardelor internaționale.

4.1. Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că sentința

atacată este legală și temeinică, pentru că, în esență, reclamantul a contestat

modul în care i-au fost acordate despăgubiri pentru terenul preluat de stat de la

autorul său, mai înainte de a fi inițiată procedura administrativă de stabilire

a despăgubirilor, reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

De asemenea, intimata-pârâtă

a arătat că în cauză au fost efectuate demersuri în vederea reconstituirii dreptului

de proprietate în natură, în sensul că prin hotărârea din 10 iulie 2003 a Comisiei

Județene de fond funciar N., moștenitorilor defunctul M.M.G. le-a fost reconstituit

dreptul de proprietate pentru suprafața de 7 ha. teren, neretrocedată la apariția

Legii nr. 1/2000, iar prin hotărârea nr. A din 27 iunie 2008 a Comisiei Județene

de fond funciar N. a fost anulată parțial anexa nr. 39 (despăgubiri) și în baza

acordului prealabil al moștenitorilor, a fost stabilit amplasamentul terenului ce

urmează a fi restituit, în prezent fiind inițiate procedurile pentru întocmirea

procesului verbal de punere în posesie.

Printr-o precizare a întâmpinării,

depusă la dosar la data de 4 august 2009, intimata-pârâtă a arătat că între timp

a fost declanșată procedura de stabilire a despăgubirilor potrivit Titlului VII

al Legii nr. 247/2005 și în dovedirea susținerilor sale a anexat copiile înscrisurilor

din dosarul înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

- Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 18786/2009.

4.2. Prefectul Județului

Neamț - pentru Comisia Județeană N. de aplicare a Legii nr. 10/2001 - a depus la

dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând,

în esență, că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, ale O.U.G. nr. 81/2007

și ale Legii nr. 247/2005.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de înscrisurile

nou depuse la dosarul de recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat.

Prin hotărârea din 21

martie 2008, Comisia Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor a validat hotărârea nr. RR/2007 a Comisiei Comunale S., în sensul

că moștenitorilor defunctului M.M.G., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate

asupra suprafeței de 6,00 ha. teren pe raza Comunei S., li se vor acorda despăgubiri

bănești pentru suprafața de 1,23 ha., ce nu poate fi atribuită în natură.

Această hotărâre a fost

emisă în baza sentinței civile nr. 2666 din 14 noiembrie 2006 a Judecătoriei Neamț,

irevocabilă prin decizia nr. 710 RC din 14 mai 2007 a Tribunalului Neamț.

Prin hotărârea nr. B din

27 iunie 2008, Comisia Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor a dispus îndreptarea unor erori materiale din hotărârea din

21 martie 2008, privind numele defunctului și al moștenitorilor îndreptățiți la

măsuri reparatorii. La rândul său această hotărâre a fost modificată prin hotărârea

din 13 august 2008, de asemenea în sensul îndreptării unor erori materiale.

Totodată, prin hotărârea

nr. A din 27 iunie 2008, Comisia Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor a validat hotărârea nr. T/2008 a Comisiei Locale T. privind:

anularea parțială a anexei nr. 39 a hotărârii Comisiei Județene din 10 iulie 2003,

prin care s-a propus acordarea de despăgubiri și stabilirea amplasamentului pentru

neconstituirea în natură a dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor a

trei defuncți.

În ceea ce-i privește

pe moștenitorii defunctului M.M.G., măsura validată a avut drept obiect 7 ha. teren,

situat la SC F. SA, pe raza administrativă a comunei H., conform anexei 30 a H.G.

nr. W/2005.

Amplasamentul terenului

a fost stabilit ca urmare a acordului exprimat de recurentul-reclamant prin adresa

din 20 noiembrie 2006.

Instanța de contencios

administrativ a fost învestită cu o acțiune prin care reclamantul M.G.M. a contestat

măsurile reparatorii stabilite pentru cele 7 ha. teren ce fac obiectul acestei din

urmă hotărâri a Comisiei județene, arătând că, de vreme ce dreptul de proprietate

i-a fost reconstituit în natură asupra unui teren situat în extravilan, iar terenul

preluat de stat s-a aflat în intravilan, i se cuvin despăgubiri pentru diferența

de valoare.

Având în vedere această

derulare a demersurilor și raporturilor juridice născute în procedura de reconstituire

a dreptului de proprietate asupra terenurilor, Înalta Curte constată că soluția

pronunțată de instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor

legale incidente în cauză.

Hotărârile prin care recurentului-reclamant

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra celor 7 ha. teren au fost emise

în aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cu modificările și completările

ulterioare, și a Legii nr. 1/2000, de către comisiile și în cadrul procedurii reglementate

de art. 51 - 54 din acest act normativ.

Prin urmare, Curtea de

Apel a reținut corect că pârâtele Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt

titulare de drepturi și obligații în raportul juridic dedus judecății, acestea având

un obiect de activitate distinct.

În ceea ce privește contestarea

„modului în care au fost acordate despăgubiri” în raport cu prevederile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, Curtea de Apel a reținut, de asemenea, corect că instanța

de contencios administrativ ar putea fi sesizată numai după derularea întregii proceduri

administrative de stabilire a despăgubirilor și finalizarea acesteia printr-o decizie

supusă controlului judecătoresc conform art. 19 din actul normativ menționat.

În altă ordine de idei,

Curtea observă că un refuz nejustificat de rezolvare a cererii de stabilire a despăgubirilor

ar putea fi reținut în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

numai în măsura în care entitățile învestite cu soluționarea cererilor de retrocedare

(în speță, Comisia Locală și Comisia Județeană de stabilire a dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor) ar fi stabilit dreptul la reparații prin echivalent

pentru cele 7 ha. teren, or, așa cum rezultă din cele expuse anterior, în procedura

de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 s-a dispus reconstituirea

dreptului de proprietate în natură.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.G.M. împotriva sentinței civile nr. 61 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009.