ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.D., M.D.A. și M.F.

au solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Județeană Constanța pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate și Comisia Locală Costinești pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, anularea hotărârii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 4 decembrie 2008 prin care s-a dispus returnarea dosarelor înregistrate sub nr. X1 și nr. X2, desființarea în parte a hotărârii din 24 noiembrie 2009 a Comisiei Județene Constanța pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate și obligarea Comisiei Județene Constanța și a Comisiei Locale Costinești să mențină hotărârea din 2006 (anexa nr. 23). La termenul din 23 februarie 2011, reclamanții, prin reprezentant, au învederat instanței că au formulat contestație împotriva hotărârii din 24 noiembrie 2009 emisă de către Comisia Județeană Constanța pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 64/254/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia, soluționat prin sentința civilă nr. 2631 din 20 octombrie 2010, împotriva căreia reclamanții au formulat recurs.

Instanța de fond, din oficiu, a pus în discuția reclamanților oportunitatea suspendării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 64/254/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia. Reclamanții, prin reprezentant legal, s-au opus suspendării judecării cauzei. Prin încheierea din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 65/254/2010 al Judecătoriei Mangalia, având ca obiect „fond funciar”.

A reținut prima instanță că aspectele legate de reverificarea legalității deciziei contestate, puse în discuție și în prezenta cauză, sunt de competența instanței de fond funciar și nu a instanței de contencios administrativ, soluționarea prezentului litigiu depinzând de dezlegarea pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 64/254/2010 al Judecătoriei Mangalia. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții M.D., M.D.A. și M.F., invocând dispozițiile art. 304 1 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. În esență, recurenții susțin că prima instanță a interpretat eronat prevederile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 16 din Capitolul V privind Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, art. 24 alin. (2) din același act normativ, precum și dispozițiile art. 16 pct. 9 2 și pct. 9 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005. Aceste prevederi normative, au precizat recurenții, stabilesc procedura de urmat de către A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care și-a exercitat abuziv prerogativele legale, exercitând un control de legalitate asupra dispozițiilor primarilor unităților administrativ teritoriale, deși nu avea o atare competență. În cuprinsul recursului s-a mai precizat că în prezent Dosarul nr. 64/254/2010 se află pe rolul Tribunalului Constanța, în vederea soluționării recursului pe care reclamanții l-au declarat împotriva sentinței civile nr. 2631/C/20 octombrie 2010 a Judecătoriei Mangalia.

3. Apărările intimatei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Prin întâmpinarea formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen legal, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătându-se că prima instanță a stabilit corect că Dosarul nr. 64/254/2010 trebuie soluționat cu prioritate, soluția din cauza de față depinzând de soluția pe care o va pronunța Tribunalul Constanța. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărării din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: „Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă, în total sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

După cum rezultă din prezentarea de la pct. 1 din această decizie, acțiunea judiciară în contencios administrativ formulată de reclamanți are mai multe petite, între care și cele notate cu lit. b) și lit. c) care privesc obligarea Comisiei Județene Constanța pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate și a Comisiei Locale Costinești pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate să desființeze în parte hotărârea din 24 noiembrie 2009 a Comisiei Județene și să mențină hotărârea din 2006 (anexa nr. 23) a Comisiei Județene Constanța pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, înregistrată la A.N.R.P., Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. X1 din 2006 și nr. X2 din 2006. O cerere cu obiect identic a fost înregistrată și pe rolul Judecătoriei Mangalia, instanța competentă material potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, la data soluționării acestui recurs, cauza care a antrenat suspendarea aflându-se în etapa judecății recursului, la Tribunalul Constanța.

Este real că din modul cum și-au conceput demersul judiciar în contencios administrativ, rezultă că recurenții contestă în principal procedeul intimatei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a returna dosarele înregistrate la Comisia Locală Costinești pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate „în vederea reanalizării și rectificării suprafețelor validate la despăgubiri”, numai că emiterea, între timp, de către această comisie a unei alte hotărâri, prin care suprafețele teren pentru care li se cuvin despăgubiri au fost diminuate semnificativ, de la 12 ha la 2,5 ha, justifică măsura procesuală dispusă de către prima instanță. Suspendarea soluționării pricinii în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 urmărește tocmai evitarea pronunțării unor soluții contradictorii și respectarea efectelor pe care le generează autoritatea de lucru judecat a chestiuni prejudiciale.

În fine, Înalta Curte mai remarcă faptul că motivele de recurs nu reprezintă critici propriu-zise ale încheierii atacate ci, mai degrabă, aspecte care privesc fondul acțiunii de contencios administrativ care, în mod evident, nu pot fi analizate în acest stadiu al procedurii. Ca urmare, pentru argumentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 244 1 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.D., M.D.A. și M.F. împotriva încheierii civile din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012.