ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

la data de 03 noiembrie 2009, reclamantul C.S. a solicitat a solicitat să se

dispună aplicarea conducătorilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor și respectiv Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 93/2009 a

Curții de Apel Suceava și obligarea acelorași autorități la plata

despăgubirilor în sumă de 1000 lei/zi de întârziere până la executarea acestei

hotărâri judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din

Legea 554/2004.

Reclamantul a motivat acțiunea

arătând că, deși prin sentința nr. 93 din 30 aprilie 2009 Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus

obligarea celor două autorități pârâte să-și îndeplinească atribuțiile legale

impuse de prevederile art. 16 Titlul VII din Legea 247/2005, acestea nu s-au

conformat, așa încât, se impune să se facă aplicațiunea art. 24 alin. (2) și

(3) din Legea 554/2004.

În întâmpinarea depusă la dosar

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind nefondată, sens în care a arătat

că pârâtele sunt entități distincte, cu atribuții diferite în aplicarea

prevederilor Titlului VII al Legii 247/2005, iar acestei autorități nu-i pot fi

imputate aspecte care țin de punerea în executare a sentinței invocate de

reclamant.

Autoritatea

Națională pentru

Restituirea

Proprietăților București, a arătat în întâmpinare că în raport de prevederile

Titlului VII din Legea 247/2005, asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea despăgubirilor și în această calitate a analizat solicitarea

reclamantului anterior pronunțării sentinței invocate de reclamant, așa încât

cererea reclamantului este nefondată.

Prin sentința nr. 9 din data de 25

ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul C.S. în contradictoriu cu intimatele Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor București, Guvernul României - Cancelaria Primului

Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București;

a aplicat conducătorului Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie - până la

executarea sentinței nr. 93 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În motivarea recursului s-a susținut

că la soluționarea cauzei, prima instanță nu a dispus, în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză a persoanei în raport de care s-a

solicitat aplicarea amenzii.

Au fost formulate și critici de

fond, respectiv că analizarea dosarului nu implică trimiterea acestuia la

evaluator, detaliindu-se procedura administrativă în raport de prevederile

Titlului VII, Cap. V art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 247/2005 și s-a mai

arătat că prin sentința nr. 93/2009 a fost obligat Secretariatul Comisiei

pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la analizarea dosarului

reclamantei în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței,

obligație ce a fost îndeplinită.

Prin Decizia nr. 1796 din data de 9

aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursul declarat de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecarea aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că instanța de fond a dispus amendarea unei

persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat

sancțiunea Conducătorului Secretariatului Comisiei Centrale de Despăgubire,

fără a-l nominaliza și cita în cauză, aspect de natură a atrage viciul

nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În rejudecare, la termenul din 06

septembrie 2010, reclamantul C.S. a formulat cerere de suspendare a judecării

cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că pe rolul

Curții de Apel Suceava se află Dosarul nr. 682/39/2010, de a cărui soluție

depinde soluționarea cauzei de față.

Prin Încheierea din data de 6

septembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea judecării

prezentei cauze până la soluționarea Dosarului nr. 682/39/2010, aflat pe rolul

Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

criticând-o pentru vicii de fond și arătând că măsura suspendării judecării

cauzei nu a fost motivată, iar, pe de altă parte, cele două cauze invocate de

către reclamant au obiecte diferite, situație în care suspendarea nu se justifică.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a îl

admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata cauzei când

dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența

unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Această normă legală consacră o

situație de suspendare facultativă a judecății, în vederea realizării unei

optime administrări a justiției, pentru a preîntâmpina pronunțarea unor

hotărâri greșite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească,

sau a unor hotărâri contradictorii.

Or, examinând înscrisurile depuse la

dosarul cauzei și analizând susținerile părților, Înalta Curte constată că, pe

de o parte, prezenta cauză are ca obiect aplicarea, în temeiul art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, a unei amenzi pentru neexecutarea de către pârâtele

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a sentinței nr. 93/2009 a Curții de

Apel Suceava prin care acestea erau obligate să-și îndeplinească atribuțiile

legale impuse de prevederile art. 16 Titlul VII din Legea 247/2005, în sensul

analizării dosarului reclamantului în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a sentinței.

Pe de altă parte, cauza ce face

obiectul Dosarului nr. 682/39/2010 are ca obiect anularea în parte a Deciziei

nr. 8040 din 18 mai 2010 a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor prin care, în temeiul dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.

247/2005, se emite în favoarea reclamantului titlul de despăgubire, în sensul

rectificării acesteia, recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubiri

pentru imobilul teren în suprafață de 190,50 mp situat în Botoșani, obligarea

pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei privind

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și

repararea pagubelor cauzate.

Înalta Curte apreciază că între

obiectul celor două cauze nu există o legătură de natură a justifica, potrivit

considerentelor expuse anterior, dispunerea măsurii suspendării judecării

prezentei cauze, între cele două neexistând interdependența impusă de

dispozițiile legale incidente.

Astfel, prezenta cauză nu este

condiționată de stabilirea existenței vreunui drept al reclamantului, care să

facă obiectul Dosarului nr. 682/39/2010.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 244 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. și găsind întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. va admite recursul, și, casând încheierea recurată, va trimite

cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

împotriva Încheierii din data de 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează

Încheierea din data de 6 septembrie 2010 și trimite cauza pentru continuarea

judecății la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.