ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 noiembrie 2009, reclamantul C.S. a solicitat a solicitat să se dispună aplicarea conducătorilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și respectiv Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 93/2009 a Curții de Apel Suceava și obligarea acelorași autorități la plata despăgubirilor în sumă de 1000 lei/zi de întârziere până la executarea acestei hotărâri judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004.

Reclamantul a motivat acțiunea arătând că, deși prin sentința nr. 93 din 30 aprilie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus obligarea celor două autorități pârâte să-și îndeplinească atribuțiile legale impuse de prevederile art. 16 Titlul VII din Legea 247/2005, acestea nu s-au conformat, așa încât, se impune să se facă aplicațiunea art. 24 alin. (2) și (3) din Legea 554/2004. În întâmpinarea depusă la dosar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind nefondată, sens în care a arătat că pârâtele sunt entități distincte, cu atribuții diferite în aplicarea prevederilor Titlului VII al Legii 247/2005, iar acestei autorități nu-i pot fi imputate aspecte care țin de punerea în executare a sentinței invocate de reclamant.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, a arătat în întâmpinare că în raport de prevederile Titlului VII din Legea 247/2005, asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor și în această calitate a analizat solicitarea reclamantului anterior pronunțării sentinței invocate de reclamant, așa încât cererea reclamantului este nefondată. Prin sentința nr. 9 din data de 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.S.

în contradictoriu cu intimatele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București; a aplicat conducătorului Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie - până la executarea sentinței nr. 93 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. În motivarea recursului s-a susținut că la soluționarea cauzei, prima instanță nu a dispus, în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză a persoanei în raport de care s-a solicitat aplicarea amenzii.

Au fost formulate și critici de fond, respectiv că analizarea dosarului nu implică trimiterea acestuia la evaluator, detaliindu-se procedura administrativă în raport de prevederile Titlului VII, Cap. V art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 247/2005 și s-a mai arătat că prin sentința nr. 93/2009 a fost obligat Secretariatul Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la analizarea dosarului reclamantei în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, obligație ce a fost îndeplinită. Prin Decizia nr. 1796 din data de 9 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că instanța de fond a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea Conducătorului Secretariatului Comisiei Centrale de Despăgubire, fără a-l nominaliza și cita în cauză, aspect de natură a atrage viciul nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În rejudecare, la termenul din 06 septembrie 2010, reclamantul C.S. a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că pe rolul Curții de Apel Suceava se află Dosarul nr. 682/39/2010, de a cărui soluție depinde soluționarea cauzei de față.

Prin Încheierea din data de 6 septembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea Dosarului nr. 682/39/2010, aflat pe rolul Curții de Apel Suceava. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru vicii de fond și arătând că măsura suspendării judecării cauzei nu a fost motivată, iar, pe de altă parte, cele două cauze invocate de către reclamant au obiecte diferite, situație în care suspendarea nu se justifică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a îl admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata cauzei când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Această normă legală consacră o situație de suspendare facultativă a judecății, în vederea realizării unei optime administrări a justiției, pentru a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri greșite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească, sau a unor hotărâri contradictorii.

Or, examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei și analizând susținerile părților, Înalta Curte constată că, pe de o parte, prezenta cauză are ca obiect aplicarea, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a unei amenzi pentru neexecutarea de către pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a sentinței nr. 93/2009 a Curții de Apel Suceava prin care acestea erau obligate să-și îndeplinească atribuțiile legale impuse de prevederile art. 16 Titlul VII din Legea 247/2005, în sensul analizării dosarului reclamantului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Pe de altă parte, cauza ce face obiectul Dosarului nr. 682/39/2010 are ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 8040 din 18 mai 2010 a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care, în temeiul dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, se emite în favoarea reclamantului titlul de despăgubire, în sensul rectificării acesteia, recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 190,50 mp situat în Botoșani, obligarea pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și repararea pagubelor cauzate.

Înalta Curte apreciază că între obiectul celor două cauze nu există o legătură de natură a justifica, potrivit considerentelor expuse anterior, dispunerea măsurii suspendării judecării prezentei cauze, între cele două neexistând interdependența impusă de dispozițiile legale incidente. Astfel, prezenta cauză nu este condiționată de stabilirea existenței vreunui drept al reclamantului, care să facă obiectul Dosarului nr. 682/39/2010. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și găsind întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul, și, casând încheierea recurată, va trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Încheierii din data de 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează Încheierea din data de 6 septembrie 2010 și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.