ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată la 3 noiembrie

2009, reclamantul C.S. a solicitat să se dispună aplicarea conducătorilor C.C.S.D.

București și respectiv A.N.R.P. București - amenda prevăzută de art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea

sentinței nr. 93/2009 a Curții de Apel Suceava și obligarea acelorași

autorități la plata despăgubirilor în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere până

la executarea acestei hotărâri judecătorești, în conformitate cu prevederile art.

24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul

a motivat acțiunea arătând că, deși prin sentința nr. 93 din 30 aprilie 2009

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a dispus obligarea celor două autorități pârâte să-și îndeplinească

atribuțiile legale impuse de prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

acestea nu s-au conformat, așa încât, se impune să se facă aplicațiunea art. 24

alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004.

În întâmpinarea

depusă la dosar C.C.S.D. București a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului, ca fiind nefondată, sens în care a arătat că, pârâtele sunt

entități distincte, cu atribuții diferite în aplicarea prevederilor Titlului

VII al Legii nr. 247/2005, iar acestei autorități nu-i pot fi imputate aspecte

care țin de punerea în executare a sentinței invocate de reclamant.

A.N.

R.P. București, a arătat în întâmpinare că în raport de

prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, asigură Secretariatul C.C.S.D.

și în această calitate a analizat solicitarea reclamantului anterior

pronunțării sentinței invocate de reclamant - așa încât - cererea reclamantului

este nefondată.

Prin

sentința nr. 9 din data de 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu intimatele C.C.S.D.

București, Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru și A.N.R.P.

București; a aplicat conducătorului Secretariatului C.C.S.D. o amendă de 20%

din salariul minim brut pe economie - până la executarea sentinței 93 din 30

aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal;

S-a

respins ca nefondată acțiunea reclamantului față de C.C.S.D. precum și

solicitarea privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere.

Pentru

a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit tabelelor

expediate la dosar Secretariatul Comisiei Centrale și-a îndeplinit obligația

legală prevăzută la alin. 4 al art. 16 din Legea nr. 247/2005, însă, nu a

produs probe cu care să facă dovada îndeplinirii și a obligației prevăzute la alin.

(5) al art. 16 din aceeași Lege.

A

apreciat prima instanță că, prin sentința nr. 93/2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, Secretariatul C.C.S.D.

a fost obligat ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

sentinței - să îndeplinească obligațiile prevăzute la art. 16 din Legea nr. 247/2005,

și cum una din aceste obligații nu a fost îndeplinită în termenul prevăzut de

sentință, în conformitate cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004

se impune amendarea conducătorului acestei autorități cu 20% din salariul minim

brut pe economie până la executarea obligației prevăzute de lege.

Curtea

de ape a considerat că este nefondată solicitarea reclamantului privind

acordarea de despăgubiri pentru întârziere, în condițiile în care reclamantul

nu a produs nici o probă în susținerea cererii sale.

Instanța

de recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.R.P.

În

motivarea recursului s-a susținut că la soluționarea cauzei, prima instanță nu

a dispus, în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 introducerea în

cauză a persoanei în raport de care s-a solicitat aplicarea amenzii.

Au

fost formulate și critici de fond, respectiv că analizarea dosarului nu implică

trimiterea acestuia la evaluator, detaliindu-se procedura administrativă în

raport de prevederile Titlului VII, Cap. V art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr.

247/2005.

S-a

arătat că prin sentința nr. 93/2009 a fost obligat Secretariatul C.C.S.D. să

procedeze la analizarea dosarului reclamantei în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a sentinței, obligație ce a fost îndeplinită.

Înalta

Curte examinând obiectul acțiunii, motivele de recurs și legislația aplicabilă

reține:

Situația

de fapt

Prin

sentința nr. 93/2009 Curtea de Apel Suceava a obligat Secretariatul C.C.S.D. să

analizeze dosarul reclamantului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii.

Reclamantul a apreciat

că nu a fost executată hotărârea, astfel că a solicitat aplicarea amenzii

prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru fiecare zi de

întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 93/2009 și despăgubiri de 1000

lei/zi de întârziere, conducătorului A.N.R.P.

Calitatea de pârâți în

cauză au avut-o C.C.S.D. și A.N.R.P.

Instanța de fond a

aplicat amenda de 20% din salariul minim brut pe economie conducătorului

Secretariatului C.C.S.D.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 554/2004, art.

24 alin. (1) „

Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată

să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un

alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea

hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii

”.

Legea nr. 554/2004, art.

24 alin. (2) „

.

În cazul

în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității

publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la

despăgubiri pentru întârziere”.

Legea nr. 554/2004, art.

16

1

„

Instanța de contencios administrativ

poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate

pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora,

precum și a altor subiecte de drept

”.

Analiza sentinței

relevă că prima instanță a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea

de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea Conducătorului Secretariatului

C.C.S.D., fără a-l nominaliza și cita în cauză.

În aceste

circumstanțe persoana amendată nu a putut să-și exercite dreptul de apărare,

garantat în legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și jurisprudența constantă a C.E.D.O.

Se impunea ca

instanța, în baza art. 129 C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004

să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității

obligate prin sentința nr. 93/2009.

În situația în care

această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct

este lipsită de dreptul de a se apăra, de a-și susține interesele legate de

litigiul respectiv.

Instanța de fond

trebuia, ca în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea

procesuală pasivă a părților, să pună în discuție completarea cadrului

procesual prin introducerea în cauză a conducătorului autorității publice.

Soluția decurge atât

din prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 dar și pentru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității, al dreptului la

apărarea în vederea garantării unui proces echitabil.

De asemenea trebuie

avut în vedere că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter

partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care

conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă

acestuia.

Neprocedând în modul

enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea

prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența

motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În rejudecare, se va

pune în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității, iar la

analiza acțiunii se vor avea în vedere prevederile art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 precum și dacă s-a executat dispozitivul sentinței nr. 93/2009.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința primei

instanțe, cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 9 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2010.