ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la 3 noiembrie 2009, reclamantul C.S. a solicitat să se dispună aplicarea conducătorilor C.C.S.D. București și respectiv A.N.R.P. București - amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 93/2009 a Curții de Apel Suceava și obligarea acelorași autorități la plata despăgubirilor în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere până la executarea acestei hotărâri judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a motivat acțiunea arătând că, deși prin sentința nr. 93 din 30 aprilie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus obligarea celor două autorități pârâte să-și îndeplinească atribuțiile legale impuse de prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, acestea nu s-au conformat, așa încât, se impune să se facă aplicațiunea art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004. În întâmpinarea depusă la dosar C.C.S.D. București a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind nefondată, sens în care a arătat că, pârâtele sunt entități distincte, cu atribuții diferite în aplicarea prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, iar acestei autorități nu-i pot fi imputate aspecte care țin de punerea în executare a sentinței invocate de reclamant.

A.N. R.P. București, a arătat în întâmpinare că în raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, asigură Secretariatul C.C.S.D. și în această calitate a analizat solicitarea reclamantului anterior pronunțării sentinței invocate de reclamant - așa încât - cererea reclamantului este nefondată. Prin sentința nr. 9 din data de 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu intimatele C.C.S.D. București, Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru și A.N.R.P. București; a aplicat conducătorului Secretariatului C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie - până la executarea sentinței 93 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal; S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului față de C.C.S.D.

precum și solicitarea privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit tabelelor expediate la dosar Secretariatul Comisiei Centrale și-a îndeplinit obligația legală prevăzută la alin. 4 al art. 16 din Legea nr. 247/2005, însă, nu a produs probe cu care să facă dovada îndeplinirii și a obligației prevăzute la alin. (5) al art. 16 din aceeași Lege. A apreciat prima instanță că, prin sentința nr. 93/2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, Secretariatul C.C.S.D.

a fost obligat ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței - să îndeplinească obligațiile prevăzute la art. 16 din Legea nr. 247/2005, și cum una din aceste obligații nu a fost îndeplinită în termenul prevăzut de sentință, în conformitate cu art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 se impune amendarea conducătorului acestei autorități cu 20% din salariul minim brut pe economie până la executarea obligației prevăzute de lege. Curtea de ape a considerat că este nefondată solicitarea reclamantului privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere, în condițiile în care reclamantul nu a produs nici o probă în susținerea cererii sale. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.R.P.

În motivarea recursului s-a susținut că la soluționarea cauzei, prima instanță nu a dispus, în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză a persoanei în raport de care s-a solicitat aplicarea amenzii. Au fost formulate și critici de fond, respectiv că analizarea dosarului nu implică trimiterea acestuia la evaluator, detaliindu-se procedura administrativă în raport de prevederile Titlului VII, Cap. V art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 247/2005. S-a arătat că prin sentința nr. 93/2009 a fost obligat Secretariatul C.C.S.D. să procedeze la analizarea dosarului reclamantei în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, obligație ce a fost îndeplinită. Înalta Curte examinând obiectul acțiunii, motivele de recurs și legislația aplicabilă reține: Situația de fapt Prin sentința nr. 93/2009 Curtea de Apel Suceava a obligat Secretariatul C.C.S.D.

să analizeze dosarul reclamantului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Reclamantul a apreciat că nu a fost executată hotărârea, astfel că a solicitat aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea sentinței nr. 93/2009 și despăgubiri de 1000 lei/zi de întârziere, conducătorului A.N.R.P. Calitatea de pârâți în cauză au avut-o C.C.S.D. și A.N.R.P. Instanța de fond a aplicat amenda de 20% din salariul minim brut pe economie conducătorului Secretariatului C.C.S.D.

Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (1) „ Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ”. Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (2) „ . În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Legea nr. 554/2004, art. 16 1 „ Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept ”. Analiza sentinței relevă că prima instanță a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea Conducătorului Secretariatului C.C.S.D., fără a-l nominaliza și cita în cauză. În aceste circumstanțe persoana amendată nu a putut să-și exercite dreptul de apărare, garantat în legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența constantă a C.E.D.O.

Se impunea ca instanța, în baza art. 129 C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate prin sentința nr. 93/2009. În situația în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct este lipsită de dreptul de a se apăra, de a-și susține interesele legate de litigiul respectiv. Instanța de fond trebuia, ca în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părților, să pună în discuție completarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a conducătorului autorității publice. Soluția decurge atât din prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 dar și pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialității, al dreptului la apărarea în vederea garantării unui proces echitabil.

De asemenea trebuie avut în vedere că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă acestuia. Neprocedând în modul enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În rejudecare, se va pune în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității, iar la analiza acțiunii se vor avea în vedere prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 precum și dacă s-a executat dispozitivul sentinței nr. 93/2009.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința primei instanțe, cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 9 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2010.