ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5852/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5852/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, la 4

septembrie 2006, reclamanta P.I.M. a

chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Mangalia pentru ca

instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună

anularea Dispoziției nr. 327 din 27 iulie 2006 emisă de pârât și obligarea

pârâtului să restituie în natură lotul de teren revendicat de reclamantă în

suprafață de 300 mp situat în Mangalia.

1.2.

În fapt

Reclamanta a

arătat în mod nelegal primarul i-a respins cererea de restituire în

natură, cu motivarea că nu ar fi făcut

dovada menținerii proprietății după anul 1945 și

nici a

preluării abuzive.

Terenul a

fost donat de Societatea Institutorilor și Institutoarelor din România

bunicului reclamantei. Donația a fost făcută pe veci, irevocabil.

În mod

nelegal i se cere reclamantei să facă dovada preluării abuzive, în loc ca

autoritatea să facă dovada că terenul a fost preluat cu titlu valabil sau în

temeiul unei

dispoziții legale care să rămână în vigoare.

1.3.

în drept

Reclamanta nu a indicat temeiul de drept al

cererii de chemare în judecată.

2.

Întâmpinarea

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

S-a arătat că sarcina probei

proprietății și a deținerii legale a acestuia la

momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi

îndreptățită, în

conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) și art. 22

din lege.

Reclamanta nu are calitatea de persoană

îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât nu

a făcut nicio dovadă în sensul că imobilul

ar

fi fost preluat de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice

în mod abuziv.

3.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1135 din 31 mai

2007 Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

că reclamanta nu a probat că

preluarea

terenului ar fi fost abuzivă și nici faptul că autorul său deținea proprietatea

la

data preluării abuzive.

Reclamanta a

depus copia actului de donație autentificat sub nr. 8596 din 31 martie 1933

prin care autorul său a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului

precum și acte de stare civilă și certificate de moștenitor pentru a-și

justifica calitatea

de succesor al fostului

proprietar. Dar, nu a prezentat niciun fel de dovezi care să ateste

deținerea

proprietății după data de 6 martie 1945.

Susținerile

reclamantei cu privire la ocuparea terenului nu au relevanță. De

asemenea, nu poate avea relevanță că alte

cereri privind același teren, în cadrul altor proceduri au fost respinse cu

alte motivări, aceasta neputând avea semnificația unei

recunoașteri

a îndreptățirii reclamantei la măsuri reparatorii.

4.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr.

394/C din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă și de

familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări

sociale, a fost admis apelul reclamantei.

Sentința a fost schimbată în tot în sensul că a

fost

admisă contestația și anulată Dispoziția nr. 327 din 27 iulie 2006 emisă de

Primarul municipiului Mangalia. S-a dispus restituirea terenului în suprafață

de 300

mp situat în Mangalia, reprezentând

lotul 11/12 din parcelarea Cartier

Nord, careul C.

Instanța

de apel a arătat că prin contractul de donație încheiat în anul 1933

reclamanta a făcut dovada existenței dreptului de proprietate asupra

terenului în patrimoniul autorului său. Faptul că nu s-a dovedit achitarea

impozitului aferent imobilului și după anul 1945, nu echivalează implicit, cu

nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului după acest an.

Atât timp cât

reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu un titlu

legal de proprietar, iar la dosar nu s-au depus în contra probă dovezi din care

să rezulte că în anul 1945

bunul imobil aparținea altei persoane sau că imobilul figura

înscris în evidențele fiscale ca având

alt proprietar ce a achitat impozitele și taxele

aferente,

nu se poate reține susținerea unității deținătoare în sensul că nu s-a făcut

dovada deținerii legale a terenului după anul 1945.

Din raportul de expertiză rezultă că pe terenul

ce a aparținut autorului

reclamantei sunt

amplasate 42 de garaje, aleea de acces la garaje și ancore de susținere

a coșurilor de fum, iar suprafața ocupată de

aceste construcții și alei este de 225 mp.

Susținerea

referitoare la apartenența terenului a cărui restituire se solicită la

domeniul public al unității administrativ teritoriale nu este dovedită,

intimata

nedepunand o hotărâre în acest

sens și nicio listă de inventar din care să rezulte acest

aspect.

Deși pe

teren sunt amplasate 42 de garaje, numai 5 dintre ele sunt autorizate. Faptul

că pe aceste garaje sunt edificate camere nu schimbă natura lor de construcții

ușoare.

5.1. Motive

Primarul municipiului Mangalia a

declarat recurs, motivat în drept pe

dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

În adresa transmisă instanței recurentul a

precizat că terenul în litigiu este

ocupat

de 5 garaje edificate în baza unor autorizații de construire, de aleea de acces

ce

aparține domeniului public al municipiului Mangalia și de centrala

termică împreună cu terenul aferent necesar funcțional care aparțin

proprietății publice a unității administrativ teritoriale.

Imposibilitatea

restituirii pe vechiul amplasament a terenului litigios rezidă din

regimul juridic al acestuia, respectiv

apartenența la domeniul public.

Reclamanta nu a făcut nicio dovadă în sensul că

imobilul ar fi fost preluat de

stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în mod abuziv.

De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că bunul litigios s-ar încadra în

categoria celor

la care face referire art. 1 din Legea nr. 10/2001.

5.2.

Dovezile administrate în etapa recursului

Recurentul a

depus, în copie, H.G. nr. 904 din 22 august 2002

și anexa

3 la această hotărâre.

5.3.

Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul nu este întemeiat pentru următoarele

considerente:

Prin „actul de

donațiune" autentificat sub nr. 8596 din 31 martie 1933, N.P.

, autorul reclamantei, a primit de la Societatea Institutorilor și

Institutoarelor

din România suprafața de

300 mp - lotul nr. 11/12 - situată în Mangalia.

Acest act a fost de natură să transmită

în patrimoniul autorului reclamantei

dreptul

de proprietate asupra terenului ce a constituit obiectul său, și în mod corect

a

arătat instanța de apel că, lipsa dovezii cu privire la achitarea impozitului

aferent și

după anul 1945 nu echivalează cu

lipsa dreptului de proprietate după acest an, primarul,

care a invocat acest aspect, nefăcând dovada

contrară în sensul că terenul ar fi intrat

în patrimoniul unei alte

persoane.

Conform Anexei nr. 3 la H.G. nr. 904 din 22

august 2002

aparține domeniului public al

municipiului Mangalia centrala termică situată pe strada

R. Nu înseamnă că și terenul ce formează

obiectului litigiului are aceeași natură

de vreme ce în concluziile la

raportul de expertiză s-a arătat că lotul este la 5 m de

punctul termic iar pe teren sunt amplasate numai

ancorele pentru coșurile de fum.

Pe de altă

parte, în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale pot fi

incluse numai terenuri care au intrat cu titlu valabil în patrimoniul lor. Or,

în cauză nu

s-a făcut

această dovadă, instanța de apel reținând în mod corect că de vreme ce terenul

este în prezent în proprietatea statului,

iar pentru zona unde este amplasat și-a produs

efectele Decretul de expropriere nr. 31/1985, în

anexele căruia nu figurează și autorul

reclamantei, în raport de dispozițiile art. 1 lit. e) din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prezumă că terenul a

trecut în mod abuziv în proprietatea

statului. Primăria nu

a administrat dovezi pentru a răsturna această prezumție și, de altfel, nu a

administrat nici dovezi din care să rezulte că terenul ar fi ieșit din

patrimoniul autorului reclamantei anterior preluării de către stat, așa cum a

susținut prin motivele de recurs.

În raportul de expertiză se arată că pe teren

sunt construite 42 de garaje, iar în

adresa

nr. 59960 din 28 noiembrie 2007 emisă de Primăria municipiului Mangalia se

arată că 5 garaje sunt autorizate. Autorizațiile

sunt de la începutul anului 2006 și nu s-a

probat că și la data judecării recursului autorizațiile erau valabile.

Chiar și în caz de

răspuns afirmativ,

instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 10 alin. (3) din Legea

nr.

10/2001 conform cu care se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate în condițiile legii după

data de 1 ianuarie 1990, precum și

construcții

ușoare sau demontabile. în art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 se arată că se vor restitui în natură terenurile pe

care au fost

amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje,

chioșcuri și altele asemenea),

chiar dacă

amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se

amplasau,

potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era

temporară).

Având în vedere

cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel

a aplicat corect prevederile legii

materiale incidente, motiv pentru care nu sunt întrunite

cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport

de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, cu consecința rămânerii

irevocabile a hotărârii atacate.

Fiind în culpă procesuală, în raport de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

recurentul

va fi obligat la 5000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă,

reprezentând

onorariul de avocat în etapa recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Galați împotriva

deciziei nr. 394/C din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă și de familie, precum și pentru

cauze privind conflictele de muncă și asigurări

sociale.

Obligă pe

recurent la 5000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă

P.I.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.