ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2952/2008

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Reclamanți M.E. și C.N. au înregistrat

pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. 1794 din 14 iulie 2005, contestația

îndreptată împotriva dispoziției nr. 609 din 9 iunie 2005 prin care Primarul

municipiului Mangalia a dispus restituirea în natură sub forma compensării cu

un alt teren (individualizat în cuprinsul dispoziției) a terenului în suprafață

de 573,75 mp, situat în Mangalia, preluat fără titlu de către stat în perioada

de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 1111 din 25 mai 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea

dispoziției contestate și obligarea pârâților Municipiul Mangalia și Primarul

municipiului Mangalia de a face reclamanților o nouă ofertă de restituire în

echivalent, constând în compensarea cu un alt termen, corespunzător din punct

de vedere valoric terenului preluat din patrimoniul autorului reclamanților.

Instanța a reținut că potrivit art.

24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este

posibilă, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o

ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, că

restituirea în natură nu este posibilă și că la emiterea dispoziției nr. 609

din 9 iunie 2005, unitatea deținătoare a nesocotit prevederile art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, întrucât din raportul de expertiză tehnică efectuat

în cauză rezultă că terenul atribuit nu corespunde din punct de vedere valoric

terenului ce a aparținut autorului reclamanților.

Instanța a mai indicat pârâților că

la emiterea noii dispoziții de restituire prin echivalent să aibă în vedere și

concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora pentru un metru pătrat din

terenul deținut de autorul lor, reclamanții să primească 2,9 mp teren în

cartierul Dobrogea II.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâți, potrivit deciziei civile

nr. 259/C din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Considerentele deciziei sunt similare

celor ale sentinței, instanța de apel făcând trimitere la raportul de expertiză

tehnică și la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (forma în

vigoare anterior Legii nr. 247/2005).

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs Municipiul Mangalia prin Primar, criticând-o ca fiind

nelegală, cu motivarea că în primă instanță s-au depus obiecțiuni la raportul

de expertiză, respinse nemotivat de instanță, ceea ce constituie o gravă

încălcare a dreptului la apărare (dreptului de a propune probe în apărare) și a

dreptului la un proces echitabil, în sensul jurisprudenței CEDO.

Este criticată recomandarea făcută

de prima instanță, în sensul atribuirii a 2,9 mp în cartierul Dobrogea II

pentru un metru pătrat din terenul ce a aparținut autorului reclamanților,

argumentat de faptul că instanța nu putea ști dacă mai este teren disponibil în

vederea compensării.

Se mai arată că instanța de apel a

pronunțat o soluție bazată pe considerente străine de motivele de apel

invocate, instanța soluționând apelul fără a ține cont de motivele de apel

invocate.

Motivele formulate sunt încadrabile

în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că recursul este fondat. Parte din motivele formulate

în recurs (respingerea nemotivată de către tribunal a obiecțiunilor la

expertiză, încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, critici

aduse raportului de expertiză) au fost invocate și prin motivele de apel,

solicitându-se în cadrul acestei căi devolutive de atac admiterea

obiecțiunilor, cu consecința obligării expertului să răspundă la obiecțiuni.

Ignorând criticile aduse raportului

de expertiză și modalității în care prima instanță a procedat la respingerea

nemotivată a obiecțiunilor, precum și solicitarea apelantului privind

încuviințarea obiecțiunilor în etapa procesuală a apelului, instanța de apel

s-a rezumat la preluarea considerentelor sentinței, fără a răspunde vreunuia

din motivele de apel, situație ce se încadrează în cazul prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină).

Deși potrivit dispozițiilor art. 312

alin. (3) teza a I-a C. proc. civ. motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. atrage modificarea hotărârii atacate, în prezenta cauză o atare soluție nu

este posibilă, întrucât pentru verificarea aplicării corecte a legii, în speță

a Legii nr. 10/2001, se impune suplimentarea probatoriului de către instanța

anterioară, în vederea stabilirii corecte a împrejurărilor de fapt ale

pricinii.

În acest sens, instanța de apel

urmează să dispună completarea raportului de expertiză, conform obiecțiunilor

argumentate din punct de vedere tehnic formulate cu privire la raportul de

expertiză întocmit în primă instanță (fila 97 dosar tribunal).

În măsura în care și după

completarea raportului de expertiză, eventual după efectuarea unei

contraexpertize (în funcție de solicitările părților și de aprecierea

instanței) va rezulta că valoarea terenului preluat din patrimoniul autorului

reclamanților este mai mare decât valoarea terenului oferit în compensare prin

dispoziția contestată, instanța urmează să stabilească în mod concret dacă

unitatea administrativ teritorială chemată în judecată deține teren intravilan

disponibil suplimentar celui acordat deja în compensare.

În caz contrar, pentru diferența de

valoare dintre terenurile menționate, vor deveni aplicabile prevederile art. 26

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, republicată, referitoare la

propunerea de despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru considerentele prezentate în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) și a dispozițiilor art. 313-314 C. proc.

civ., Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Mangalia prin Primar împotriva deciziei nr. 259/C din 14 noiembrie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de

muncă și asigurări sociale.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.