ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2820/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2080 din 22

decembrie 2005 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația

formulată de reclamantul V.S. în contradictoriu cu pârâții orașul Mangalia prin

primar și Consiliul Local Mangalia vizând anularea dispoziției nr. 256 din 15

martie 2005 emisă de primul pârât.

În motivarea sentinței s-a arătat că

soluția de respingere a cererii vizând restituirea în natură a unui teren de

1000 mp nu poate fi primită în condițiile în care suprafața respectivă este

ocupată de blocuri de locuit și detalii de sistematizare iar regimul juridic al

măsurilor reparatorii este cel stabilit de art. 11 alin. (4) și din Legea nr.

10/2001 republicată, ceea ce în mod legal s-a și dispus în faza administrativă

a litigiului.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat cu o motivare similară

prin decizia civilă nr. 123 din 26 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatorul, criticând-o în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu au fost

administrate toate probatoriile necesare și nu s-a ținut seama de oferta făcută

de intimată prin întâmpinare.

Recursul este întemeiat în sensul

considerațiilor ce succed.

Prin întâmpinarea depusă la instanța

de fond (filele 41 și urm.) intimații municipiul Mangalia prin primar și

Consiliul Local al municipiului Mangalia au arătat expres că sunt de acord cu

compensarea funciară pe un alt amplasament, cu condiția rambursării sumei

primite ca despăgubire de către reclamant, dat fiind că imobilul expropriat nu

poate fi restituit în natură. Or, prin petitul acțiunii reclamantul a solicitat

exact această formă de despăgubire, în echivalent cu un alt teren similar ca

zonă, suprafață și valoare.

Instanțele nu au luat în discuție o

astfel de posibilitate de rezolvare a litigiului și nici nu au administrat vreo

probă sub acest aspect, astfel încât soluționarea cauzei de către ambele

instanțe este vădit deficitară.

În consecință, recursul va fi admis

potrivit prevederilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va fi casată decizia

cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea la aceeași Curte de apel, în vederea

suplimentării probatoriilor și a eventualei soluționări a litigiului în formula

convenită de ambele părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul V.S. împotriva deciziei nr. 123/C din 26 iunie 2006 a Curții de

Apel Constanța, secția civilă.

Casează decizia.

Trimite cauza pentru

rejudecare la aceeași Curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2007.