ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2820/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2080 din 22 decembrie 2005 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul V.S. în contradictoriu cu pârâții orașul Mangalia prin primar și Consiliul Local Mangalia vizând anularea dispoziției nr. 256 din 15 martie 2005 emisă de primul pârât. În motivarea sentinței s-a arătat că soluția de respingere a cererii vizând restituirea în natură a unui teren de 1000 mp nu poate fi primită în condițiile în care suprafața respectivă este ocupată de blocuri de locuit și detalii de sistematizare iar regimul juridic al măsurilor reparatorii este cel stabilit de art. 11 alin. (4) și din Legea nr. 10/2001 republicată, ceea ce în mod legal s-a și dispus în faza administrativă a litigiului.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat cu o motivare similară prin decizia civilă nr. 123 din 26 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu au fost administrate toate probatoriile necesare și nu s-a ținut seama de oferta făcută de intimată prin întâmpinare. Recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed. Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond (filele 41 și urm.) intimații municipiul Mangalia prin primar și Consiliul Local al municipiului Mangalia au arătat expres că sunt de acord cu compensarea funciară pe un alt amplasament, cu condiția rambursării sumei primite ca despăgubire de către reclamant, dat fiind că imobilul expropriat nu poate fi restituit în natură.

Or, prin petitul acțiunii reclamantul a solicitat exact această formă de despăgubire, în echivalent cu un alt teren similar ca zonă, suprafață și valoare. Instanțele nu au luat în discuție o astfel de posibilitate de rezolvare a litigiului și nici nu au administrat vreo probă sub acest aspect, astfel încât soluționarea cauzei de către ambele instanțe este vădit deficitară. În consecință, recursul va fi admis potrivit prevederilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va fi casată decizia cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea la aceeași Curte de apel, în vederea suplimentării probatoriilor și a eventualei soluționări a litigiului în formula convenită de ambele părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul V.S. împotriva deciziei nr. 123/C din 26 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Casează decizia. Trimite cauza pentru rejudecare la aceeași Curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2007.