ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4572/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe cale de notificare formulată potrivit art. 21 din Legea

nr. 10/2001, C.I.M., C.I.I., C.I.G., C.I.M. și C.I.Ș., în calitate de

moștenitori ai defunctului I.C., au solicitat Primăriei municipiului Mangalia

restituirea în natură a unui teren în suprafață de 503 mp sau contravaloarea

lui în cuantum de 100.600 dolari S.U.A.

Primarul municipiului Mangalia a

emis dispoziția nr. 116 din 5 februarie 2004, prin care a respins cererea

obiect al notificării cu motivarea că solicitanții nu au calitate de persoane

îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece nu au făcut dovada dreptului

de proprietate asupra imobilului.

C.I.Ș. s-a adresat justiției în

temeiul prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, cerând

anularea dispoziției și restituirea terenului, scop în care a susținut că a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, care a fost expropriat

prin Decretul nr. 449/1983.

Contestația astfel formulată a fost

respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 757 din 17 iunie 2004 pronunțată

de Tribunalul Constanța, secția civilă, iar apelul declarat de C.I.Ș. a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 15/C din 12 ianuarie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.

Amândouă instanțele au reținut că la

dosarul cauzei nu au fost depuse acte doveditoare ale dreptului de proprietate

asupra terenului, fiind lipsite de forță probantă înscrisurile care atestă că

în perioada 1942-1975 I.V.C. a figurat ca proprietar în evidențele fiscale și

că terenul a fost expropriat pe numele moștenitorilor defunctului I.V.C. prin

Decretul nr. 449/1983, din moment ce în perioada 1980-1983 terenul nu a mai

figurat în registrul fiscal și nu există proces verbal de preluare a bunului

expropriat.

C.I.Ș. a declarat recurs susținând

că instanțele au încălcat legea când au statuat că nu s-a făcut dovada

dreptului pretins.

Recursul este întemeiat.

Instanțele au rezolvat greșit pricina

pe cale de excepție constând în lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate

pretins.

În înțelesul noțiunii de „acte

doveditoare ale dreptului de proprietate”, art. 22 din Legea nr. 10/2001, în

forma în vigoare la data soluționării prezentei cauze în primă instanță și în

apel, nu are în vedere doar înscrisurile constatatoare ale unui act juridic

civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau

declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate

în favoarea persoanei care îl invocă, ci și orice alte înscrisuri care

întregesc sau suplinesc înscrisurile originare, cum ar fi, așa cum este cazul

în speță, mențiunile din listele anexe la actul de expropriere sau orice act

emanând de la o autoritate din perioada preluării abuzive a imobilului, care

atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei

respective (de exemplu, extrasele de pe registrul agricol).

De altfel, prezumția relativă de

proprietate descrisă a fost expres legiferată ulterior prin art. 22

1

introdus în Legea nr. 10/2001 prin Titlul I art. I pct. 52 din Legea nr.

247/2005.

În raport cu normele legale

enunțate, în lipsa unor probe contrare, înscrisurile aflate la dosarul cauzei

prezumă calitatea contestatorilor de proprietari ai imobilului la data

exproprierii acestuia, astfel că, soluțiile date cauzei sub acest aspect sunt

esențial nelegale în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce

impune admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate în temeiul art.

312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., precum și judecarea pricinii în fond, scop

în care cauza va fi trimisă tribunalului în primă instanță competent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de contestatorul

C.I.Ș. împotriva

deciziei civile nr. 15/C din 12 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția civilă.

Casează

decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 757 din 17 iunie 2004 pronunțată

de Tribunalul Constanța, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare în

primă instanță la Tribunalul Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.