ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 35 din 6 iulie 2001 întocmită în baza

prevederilor Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei orașului Măcin, județul

Tulcea, numitul I.N.P. a solicitat restituirea unui teren în suprafață de 900

mp situat în orașul Măcin, bun care a fost dobândit prin cumpărare de bunicul

solicitantului (A.V.I.) și transmis pe cale succesorală tatălui solicitantului

(N.A.I.). Pe acest teren, I.N.P. a ridicat o construcție compusă din două

camere și un antreu, fără autorizație, deoarece „nu am putut obține mutație la

adresa respectivă deci nu am putut locui acolo în mod legal”.

Prin dispoziția nr. 428 din 5 martie

2002 Primarul orașului Măcin, județul Tulcea, a respins cererea de restituire

în natură a

imobilului situat în orașul Măcin, compus din teren de 960

mp și construcție și a propus solicitantului I.P. acordarea de despăgubiri

bănești.

La data de 14 iunie 2002 I.N.P. a

contestat în justiție dispoziția primarului solicitând anularea actului și

restituirea terenului.

Prin întâmpinare, Primăria orașului

Măcin, județul Tulcea, s-a opus acțiunii reclamantului cu motivarea că acesta

nu a depus actul de proprietate asupra imobilului și că restituirea în natură a

bunului nu este posibilă deoarece prin ordine ale prefectului, emise conform

Legii nr. 18/1991, terenul a fost atribuit unor terți, proprietari ai unor case

de locuit.

În ședința din 3 octombrie 2002

(fila 43 dosar de fond) instanța a pus în discuția părților și a dispus

introducerea în cauză a persoanelor menționate în ordinul nr. 111 din 11

octombrie 1999 emis de Prefectul județului Tulcea și care ocupă terenul

solicitat de reclamant.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 1171 din 7 iunie 2004, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor fizice introduse în

cauză, F.I., F.M. și B.L.

Prin aceeași sentință s-a admis

acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 428

din 5 martie 2002 emisă de Primarul orașului Măcin, cu referire la art. 1 și

art. 3 din dispoziție.

A fost obligată Primăria orașului

Măcin să restituie reclamantului, în natură, suprafața de 767,12 mp teren,

rămasă disponibilă și identificată în raportul de expertiză întocmit de expert

M.R. și care face parte integrantă din hotărâre. Pentru diferența de 410 mp

teren, ocupată de construcțiile edificate de actualii deținători, cât și de o

hrubă, a fost obligată Primăria orașului Măcin la plata sumei de 27.500 dolari

SUA sau echivalentul în lei la data plății, conform raportului de expertiză

efectuat de expert C.M., ce urmează a face parte din hotărâre, cu titlu de

despăgubiri.

A fost obligată Primăria orașului

Măcin la 9.985.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut și motivat că din conținutul expertizelor efectuate în cauză

rezultă că terenul ce a constituit proprietatea autorului avea o suprafață, în

realitate, de 1172,12 mp, iar la data exproprierii, construcția ce se găsea pe

teren era în stare bună, odată ce în ea locuia defunctul autor, împreună cu

familia sa. Tot din expertizele efectuate în cauză rezultă că o parte din

terenul revendicat de reclamant este disponibilă, neafectată de construcțiile

unor terți, astfel că pentru suprafața de 767,12 mp există posibilitatea restituirii

în natură, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia nr. 1103/C din 27 octombrie 2004, a admis apelul declarat

de pârâta Primăria orașului Măcin, a schimbat în tot sentința tribunalului și a

respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a motivat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu

privire la terenul revendicat, iar actul de proprietate existent la dosar, din

data de 1 iunie 1947, nu se referă la imobilul în litigiu, ci la un alt imobil,

situat în orașul Măcin și care a format obiectul unei alte notificări.

Reclamantul a făcut vorbire în acțiune de actul nr. 903 din 15 mai 1947, pe

care însă nu l-a depus la dosar, situație în care cererea acestuia de

restituire este lipsită de relevanță. Chiar reclamantul a recunoscut că o parte

din terenul rămas moștenire de la autorii săi a fost vândut de sora

reclamantului.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs reclamantul I.P. care a susținut că în mod

nelegal instanța de apel a respins acțiunea sub cuvânt că nu se face dovada

dreptului de proprietate asupra terenului solicitat a fi restituit și că sora

reclamantului ar fi vândut o parte din acest teren. În dezvoltarea recursului

reclamantul a arătat că, la dosar, sunt înscrisuri din care rezultă că imobilul

din orașul Măcin, a fost expropriat prin Decretul nr. 659 din 13 decembrie 1973

din proprietatea autorului său, I.N. pentru construirea unei grădinițe, acte

din care rezultă întinderea terenului, din ce era compusă construcția ce se

găsea pe acesta, precum și faptul că autorul recurentului plătea impozite

pentru imobilul deținut în proprietate. În adevăr, sora recurentului a vândut

un imobil, dar acesta era situat în Măcin, care nu face obiect al litigiului de

față.

Recursul este fondat, în temeiul

considerentelor care succed:

Potrivit raportului de expertiză

tehnică efectuat de expert M.R. (filele 149-159 dosar de fond) terenul revendicat

de reclamant este situat în orașul Măcin, și conform măsurătorilor efectuate de

expert, autorul reclamantului I.N. deținea suprafața de 1177,12 mp.

Din actele depuse la dosar de pârâta

Primăria orașului Măcin rezultă că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a

fost propus pentru expropriere chiar de autoritățile locale ale vremii în

vederea

amplasării unei grădinițe. Acest aspect rezultă în mod

neechivoc din: „Memoriul justificativ ce tratează problema exproprierii

terenului cu construcția din orașul Măcin, proprietatea moștenitorilor

defunctului I.N., necesar amplasării Grădiniței de copii” din 30 mai 1973

(filele 16 dosar de apel); Procesul-verbal de descriere a imobilului

proprietate personală din Măcin (filele 17-18 același dosar); Procesul-verbal

din 5 ianuarie 1973 de demolare a imobilului din str. D. (filele 15 dosar de

apel). În toate aceste acte, întocmite de organele de gospodărire comunală ale

localității Măcin, este descris imobilul ce a fost preluat de stat în scopul

arătat și care nu a fost realizat.

De asemenea, din adresa nr. 22638

din 18 septembrie 2001 eliberată de Administrația Finanțelor Publice Măcin, la

cererea pârâtei Primăria orașului Măcin (fila 21 dosar de apel), rezultă că

I.N. a deținut în perioada 1958 –1974 un teren în str. D. din orașul Măcin, în

suprafață de 835 mp bun ce a fost impozitat și care, ulterior, a fost

expropriat.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, modificată și republicată „în absența unor probe contrare,

existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi

cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura

preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”, iar în

conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol „în aplicarea prevederilor alin.

(1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în

executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume

de proprietar”.

Cum din înscrisurile arătate mai sus

rezultă că autorului reclamantului i s-a preluat imobilul în scopul

exproprierii și că această măsură a fost pusă în executare, în lipsa unor probe

contrare, se prezumă că I.N. deținea nemișcătorul sub nume de proprietar

situație în care, chiar în lipsa titlului de proprietate, Legea nr. 10/2001,

modificată, îi îngăduie reclamantului moștenitor să întreprindă demersurile

prevăzute de acest act normativ pentru restituirea bunului sau pentru obținerea

de alte măsuri reparatorii în situația în care restituirea în natură, totală

sau parțială, nu ar mai fi posibilă.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul reclamantului, va fi casată decizia recurată și se va trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță care urmează a soluționa celelalte motive

de apel formulate de pârâta Primăria orașului Măcin, județul Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul I.P. împotriva deciziei nr. 1103/C din 27 octombrie 2004 a Curții

de Apel Constanța, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.