ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7099/2004

HOTĂRÂRE
15.12.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7099/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată la 31 august 2001, întemeiată pe prevederile

Legii nr. 10/2001, reclamantul M.J. a contestat dispoziția nr. 285 din 24 iulie

2001 emisă de primarul orașului Babadag, prin care i s-a respins solicitarea de

restituire în natură și parțial prin echivalent a terenului în suprafață de

1.982 mp, refuzul de restituire fiind motivat cu aceea că a primit în schimb,

anterior notificării, o suprafață de 1455 mp.

În motivarea contestației reclamantul a învederat că autorii săi M.V. și

și pe teren s-a construit un bloc de locuințe, dar a rămas o suprafață liberă

de construcții, pe care a solicitat-o să i se restituie în natură și pentru

diferență a cerut măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin sentința civilă nr. 222 din 14 februarie 2002, Tribunalul Tulcea a

respins contestația formulată de reclamant.

În anul 1966, se arată în motivarea sentinței, la cererea autorilor

reclamantului, construcția situată pe strada R., proprietatea lor, a fost

demolată, primind în schimb teren pe strada V.L. unde au edificat două

construcții, la nr. 18 și 11, aceasta din urmă aparținând reclamantului.

Primirea în schimb a acestui teren este recunoscută de reclamant,

confirmată și prin cererea adresată primarului, prin care reclamantul a

solicitat acordarea în proprietate a suprafeței de 2750 mp, care i-a fost

atribuită în temeiul Legii nr. 18/1991.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins de

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 10/C din 28 ianuarie 2003, ca

nefondat.

Instanța de apel a reținut netemeinicia criticilor

apelantului-reclamant, cu argumentarea că nu a făcut dovada că autorul său a

fost proprietarul terenului în suprafață de 1982 mp situat în Babadag, str. R.,

colț cu str. G., și reclamantul a primit teren pentru această suprafață, pe

care a edificat fără autorizație o construcție, situație reținută prin sentința

civilă nr. 66 din 12 februarie 1981 a Judecătoriei Babadag.

Cu toate că autorul reclamantului a avut în proprietate o suprafață de

teren mai mică decât cea pretinsă, comisia județeană de aplicare a Legii nr.

18/1991 a admis cererea reclamantului și a validat propunerea prin hotărârea

nr. 897/1995 pentru suprafața de 1455 mp.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul.

Instanța de apel, se arată în motivarea recursului, a reținut eronat

faptul că nu s-a dovedit întinderea suprafeței de teren proprietatea autorilor

reclamantului, ignorând expertiza efectuată, care determină cu precizie

vecinătățile, și în raport de acestea, întinderea terenului.

Recurentul precizează că nu a solicitat retrocedarea întregii suprafețe

de teren ci doar a celei libere de construcții, cum este suprafața ocupată de o

construcție edificată fără autorizație, deținută în prezent de Cooperativa de Consum

Babadag.

Starea de fapt reținută de instanță nu este conformă realității, susține

recurentul, el nu a obținut terenul din str. V.L. în schimbul celui preluat de

stat, construcția a fost edificată pe lotul în folosință atribuit de C.A.P. și

din acest motiv nu s-a eliberat autorizație pentru construirea casei.

Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate

și, pe fond, admiterea contestației sale.

Recursul reclamantului este nefondat.

Constatarea instanței de apel privind nedovedirea întinderii suprafeței

a cărei retrocedare se solicită apare întemeiată față de lipsa oricărui element

în acest sens în actele depuse la dosar.

Actul de vânzare-cumpărare provizoriu din 14 iunie 1937 și actul de

vânzare din 29 august 1938, aflate la filele 22 și 35 din dosarul instanței de

apel, nu furnizează nici un element referitor la întindere și nici alte repere

pentru a determina suprafața, iar expertiza a luat ca temei, după cum se

precizează în raportul de expertiză, explicațiile recurentului reclamant.

Privitor la terenul ocupat de o construcție fără autorizație, aparținând

unei organizații cooperatiste, acest aspect a format obiect de analiză în

dosarul nr. 331/1999 al Judecătoriei Babadag, în contradictoriu cu Comisia

Județeană Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor, cu o soluție finală defavorabilă recurentului. Acesta însă a

obținut la 6 decembrie 1996 titlul de proprietate, pentru suprafața de 140 mp

în intravilan, cu vecinătățile: anexe piață, str. Geamiei, alee și aprozar, la

categoria de folosință „curți, construcții”.

Starea de fapt a fost corect stabilită de instanță în temeiul probelor

administrate, recurentul nu a propus sau prezentat nici o dovadă în sprijinul

afirmației sale că supraedificatele din orașul Babadag, str. V.L. s-au

construit pe lotul atribuit în folosință de cooperativa agricolă de producție.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamant urmează a se

respinge.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.J. împotriva deciziei nr. 10/C din 28 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie

2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2006
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea nr. 35 din 6 iulie 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei orașului Măcin, județul Tulcea, numi
ÎCCJ 2007-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2007
la data de 28 septembrie 1953, de Notariatul de Stat al Raionului Tulcea, rezultă că la decesul lui S.T. a rămas suprafața de 2236 mp, situată în Tulcea, iar certificatul fiscal nr. 6248 din 10 iunie 1971 atestă că în evidențele fiscale fig
ÎCCJ 2009-10-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7915/2009
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 11 februarie 2004, reclamantele B.E., S.M. și C.E. au contestat în instanță dispoziția nr. 300 din 22 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tulcea – în soluționarea notificării înregis
ÎCCJ 2006-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 760/2006
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 7 noiembrie 2001, reclamanții F.A. și F.H. au chemat în judecată Consiliul Loca
ÎCCJ 2005-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1651/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 noiembrie 2002 reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Agigea și comuna Agigea solicitând anularea dispozițiilor nr
Sursă