ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 161 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului Tulcea, s-a admis contestația formulată de reclamante; s-a anulat dispoziția nr. 300 din 22 noiembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Tulcea, ca netemeinică și nelegală; s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din suprafață de 586,44 mp, teren situat în municipiul Tulcea, (identificat prin expertiza întocmită de expert S.C.) astfel: 172,51 mp, 216,79 mp, 83,90 mp și 34,58 mp, precum și restituirea în echivalent a imobilului compus din suprafața de 1904, 81 mp, situat în municipiul Tulcea, către reclamante. A fost obligată Primăria municipiului Tulcea să emită oferta de restituire în echivalent reclamantelor pentru suprafața de 1940,81 mp, teren ce a fost preluat abuziv de către stat, corespunzător valorii imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 300/2004 emisă de Primarul municipiului Tulcea, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 3600 mp, teren intravilan situat în Tulcea, pentru că nu s-a făcut dovada deplinei proprietăți asupra acestuia. Din probele administrate în cauză, s-a reținut că terenul a aparținut bunicului reclamantelor S.T., care, la 22 iunie 1937, l-a donat soției, fiilor și fiicelor sale. Din încheierea pronunțată în dosarul nr. 1558/1953, la data de 28 septembrie 1953, de Notariatul de Stat al Raionului Tulcea, rezultă că la decesul lui S.T. a rămas suprafața de 2236 mp, situată în Tulcea, iar certificatul fiscal nr. 6248 din 10 iunie 1971 atestă că în evidențele fiscale figurează moștenitorii S.T.

cu un imobil în valoare de 17.900 lei și teren aferent în suprafață de 1787 mp În adresa nr. 5615 din 26 mai 1995 a Primăriei municipiului Tulcea, se menționează că terenul ce a aparținut bunicilor reclamanților este de 3.600 mp, și a fost situat în Tulcea. Prin urmare, s-a constatat că s-a făcut dovada circulației juridice a terenului și a suprafeței de teren deținută la o dată apropriată de cea a preluării de către stat (1965-1966), lucru confirmat și de expertiza inițială întocmită de expert S.C., care a identificat o suprafață de 1820 mp. Urmare a obiecțiunilor formulate și a susținerilor martorului audiat în cauză, expertul a mai identificat o suprafață de teren de 705,52 mp. Cu probele administrate în cauză s-a dovedit că cea mai mare parte din teren este domeniu public de interes local, putând fi restituit în natură doar terenul neafectat de utilități și construcții.

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamantele, solicitând modificarea acesteia și pe fond, admiterea acțiunii și obligarea intimatului la restituirea în natură a suprafeței de 2527,25 mp liberă la data formulării notificării, construcțiile edificate ulterior încălcând prevederile Legii nr. 10/2001, republicată.

Prin decizia nr. 113/civ din 14 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 257/c/2006, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamante, pentru următoarele considerente: Din probele administrate în cauză rezultă că autorul apelantelor a deținut în proprietate un teren situat în municipiul Tulcea, petentele reducându-și pretențiile la suprafața de 2527,25 mp, din care la data depunerii notificării era liberă suprafața de 586,44 mp, care a și fost restituită; suprafața de 338,23 mp era afectată de detalii de sistematizare (blocuri și alei); suprafața de 276,95 mp, avea amplasată o construcție provizorie, pe care ulterior a și fost edificat un complex comercial autorizat, suprafața de 279,12 mp, este afectată unui teren de joacă, iar suprafața de 1034,91 mp, are destinația de piață și parcarea auto.

Cu excepția suprafeței de 586,44 mp, care a fost restituită, restul suprafețelor de teren fac parte din domeniul privat al orașului, iar construirea complexului comercial este o construcție autorizată, așa cum rezultă din actul aflat la fila 32 din dosar. Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se aflau la data restituirii și libere de orice sarcini. Art. 10 din același act normativ stipulează că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, urbane sau rurale, se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.

În cauză, cu probele administrate, s-a dovedit că pe terenul proprietatea autorilor apelantelor există un complex comercial, construcția edificată fiind autorizată, iar suprafața de 1664,06 mp, face parte din domeniul public și privat, situație de fapt corect reținută de instanța de fond. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele B.E.G., S.M. și C.E., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-au arătat următoarele: Potrivit art. 8 din H.G. nr. 614/2001 restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv se face, potrivit legii, în starea în care se aflau la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Față de aceste dispoziții legale și de art. 10 din Legea nr. 10/2001, reținută ca temei juridic al respingerii cererii reclamantelor, instanțele au soluționat cauza fără să se raporteze la data efectuării acestor construcții, care așa cum rezultă din probele administrate au fost edificate după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și la caracterul abuziv al organelor de administrație chemate să aplice legea și nu să valideze abuzurile săvârșite. Astfel, se arată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pe terenul în litigiu exista un garaj, sediu de firmă, pentru ca, în anul 2003, Primăria Tulcea să-l demonteze și să construiască complexul comercial, situație similară și în ceea ce privește suprafețele de teren având destinația de piață și loc de joacă pentru copii.

În concluzie, se solicită obligarea Primăriei Tulcea la retrocedarea în natură a suprafeței de 1664,06, pe care se află în prezent platforma, piață și locul de joacă pentru copii, precum și terenul în suprafață de 276,95 mp, pe care s-a construit abuziv un complex comercial după formularea notificării. Examinând decizia în raport de motivul de recurs formulat de reclamante, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele. Reclamantele au notificat Primăriei municipiului Tulcea, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea în natură a suprafeței de 3600 mp, situată în municipiul Tulcea, pentru ca, ulterior, prin „concluziile scrise” depuse la dosar la data de 25 ianuarie 2006, reclamantele să-și restrângă pretențiile la suprafața de 2526,25 mp teren rezultat din expertiza întocmită de expert S.C.

Instanțele de fond și apel au constatat că terenul în litigiu a fost proprietatea bunicului reclamantelor, T.S., care, la 22 iunie 1937, l-a donat soției, fiilor și fiicelor, conform actului de donație autentificat sub nr. 1651 din 22 iulie 1937 al Tribunalului Tulcea. În această situație, reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituire în sensul art. 4 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare ale autoarelor D.M. și C.S., fiice ale defunctului T.S., făcându-se dovada în acest sens cu acte de stare civilă și certificate de moștenitor. De asemenea, s-a stabilit că s-a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului S.T.

asupra terenului în suprafață de 2527,25 mp situat în municipiul Tulcea, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/0201 republicată. Totodată, terenul aflându-se în proprietatea primăriei Tulcea, s-a făcut dovada preluării abuzive, fără titlu, a acestuia. Instanța de fond a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 586,44 mp, iar pentru restul de 1940,81 mp a dispus restituirea în echivalent, soluție menținută și în apel, instanțele constatând că terenul face parte din domeniul public și privat al municipiului Tulcea; suprafața de 276,95 mp fiind afectată unui complex comercial; suprafața de 279,12 mp are destinația de loc de joacă pentru copii, iar suprafața de 1034,91 mp are destinația de piață și parcare auto, situație de fapt stabilită conform raportului de expertiză întocmit de expert S.C.

În raportul de expertiză și schița anexă, ca și în suplimentul la raportul de expertiză și schița anexă, întocmite de expert S.C., filele 187-189 și 220-221 dosar fond, nu se regăsesc, însă, suprafețele de 78,66 mp și 34,58 mp, restituite în natură reclamantelor. De asemenea, se constată că instanțele de fond și apel au reținut că terenul în suprafață de 1940,81 mp, nu se poate restitui în natură reclamantelor deoarece este afectat de utilități publice, piață cu parcare auto și loc de joacă pentru copii, și că pe acesta este edificată o construcție autorizată având destinația de complex comercial, fără a se verifica susținerea reclamanților, potrivit căreia aceste construcții au fost edificate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și după notificarea pârâtei de către reclamante.

Or, pentru restituirea imobilelor în natură sau acordarea de măsuri reparatorii se are în vedere starea în care acestea se aflau la data cererii de restituire conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, se constată că, în speță, nu a fost pe deplin stabilită situația de fapt a terenului în litigiu la data notificării, respectiv nu s-a verificat susținerea reclamantelor potrivit căreia la data notificării terenul era liber, pe acesta fiind amplasată doar o construcție provizorie, folosită ca garaj, construcțiile existente fiind edificate ulterior notificării. În această situație, nefiind pe deplin stabilită situația de fapt, încât instanța să facă o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001 se constată că se impune completarea probatoriului privind starea imobilului la data notificării, fiind necesară efectuarea unui nou raport de expertiză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc.

civ., prin care să se stabilească dacă terenul era sau nu afectat de utilități publice; când a fost construit imobilul și dacă edificarea sa a fost autorizată; dacă investițiile de interes public au fost aprobate și dacă construcția acestora nu a fost abandonată. Totodată, prin același raport de expertiză se vor identifica și suprafețele de 78,66 mp și 34,58 mp, restituite în natură reclamantelor ce nu sunt evidențiate în raportul de expertiză și suplimentul la acest raport întocmit de expert S.C. Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamante, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții B.E.G., S.M. și C.E. împotriva deciziei civile nr. 113 din 14 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.