ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 161 din 26

ianuarie 2006 a Tribunalului Tulcea, s-a admis contestația formulată de

reclamante; s-a anulat dispoziția nr. 300 din 22 noiembrie 2003 emisă de

Primarul municipiului Tulcea, ca netemeinică și nelegală; s-a dispus

restituirea în natură a imobilului compus din suprafață de 586,44 mp, teren

situat în municipiul Tulcea, (identificat prin expertiza întocmită de expert

S.C.) astfel: 172,51 mp, 216,79 mp, 83,90 mp și 34,58 mp, precum și restituirea

în echivalent a imobilului compus din suprafața de 1904, 81 mp, situat în

municipiul Tulcea, către reclamante.

A fost obligată Primăria

municipiului Tulcea să emită oferta de restituire în echivalent reclamantelor

pentru suprafața de 1940,81 mp, teren ce a fost preluat abuziv de către stat,

corespunzător valorii imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanții au formulat contestație împotriva dispoziției nr.

300/2004 emisă de Primarul municipiului Tulcea, prin care li s-a respins

cererea de restituire în natură a suprafeței de 3600 mp, teren intravilan

situat în Tulcea, pentru că nu s-a făcut dovada deplinei proprietăți asupra

acestuia.

Din probele administrate în cauză,

s-a reținut că terenul a aparținut bunicului reclamantelor S.T., care, la 22

iunie 1937, l-a donat soției, fiilor și fiicelor sale.

Din încheierea pronunțată în dosarul

nr. 1558/1953, la data de 28 septembrie 1953, de Notariatul de Stat al

Raionului Tulcea, rezultă că la decesul lui S.T. a rămas suprafața de 2236 mp,

situată în Tulcea, iar certificatul fiscal nr. 6248 din 10 iunie 1971 atestă că

în evidențele fiscale figurează moștenitorii S.T. cu un imobil în valoare de

17.900 lei și teren aferent în suprafață de 1787 mp

În adresa nr. 5615 din 26 mai 1995 a

Primăriei municipiului Tulcea, se menționează că terenul ce a aparținut

bunicilor reclamanților este de 3.600 mp, și a fost situat în Tulcea.

Prin urmare, s-a constatat că s-a

făcut dovada circulației juridice a terenului și a suprafeței de teren deținută

la o dată apropriată de cea a preluării de către stat (1965-1966), lucru

confirmat și de expertiza inițială întocmită de expert S.C., care a identificat

o suprafață de 1820 mp.

Urmare a obiecțiunilor formulate și

a susținerilor martorului audiat în cauză, expertul a mai identificat o

suprafață de teren de 705,52 mp.

Cu probele administrate în cauză s-a

dovedit că cea mai mare parte din teren este domeniu public de interes local,

putând fi restituit în natură doar terenul neafectat de utilități și

construcții.

Împotriva acestei decizii au

declarat apel reclamantele, solicitând modificarea acesteia și pe fond,

admiterea acțiunii și obligarea intimatului la restituirea în natură a

suprafeței de 2527,25 mp liberă la data formulării notificării, construcțiile

edificate ulterior încălcând prevederile Legii nr. 10/2001, republicată.

Prin decizia nr. 113/civ din 14

iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 257/c/2006, Curtea de Apel Constanța a

respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamante, pentru următoarele

considerente:

Din probele administrate în cauză

rezultă că autorul apelantelor a deținut în proprietate un teren situat în

municipiul Tulcea, petentele reducându-și pretențiile la suprafața de 2527,25

mp, din care la data depunerii notificării era liberă suprafața de 586,44 mp,

care a și fost restituită; suprafața de 338,23 mp era afectată de detalii de

sistematizare (blocuri și alei); suprafața de 276,95 mp, avea amplasată o

construcție provizorie, pe care ulterior a și fost edificat un complex

comercial autorizat, suprafața de 279,12 mp, este afectată unui teren de joacă,

iar suprafața de 1034,91 mp, are destinația de piață și parcarea auto.

Cu excepția suprafeței de 586,44

mp, care a fost restituită, restul suprafețelor de teren fac parte din domeniul

privat al orașului, iar construirea complexului comercial este o construcție

autorizată, așa cum rezultă din actul aflat la fila 32 din dosar.

Potrivit art. 9 din Legea nr.

10/2001, republicată, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se

află în prezent, se restituie în natură în starea în care se aflau la data

restituirii și libere de orice sarcini.

Art. 10 din același act normativ

stipulează că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții

preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă,

iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților

legale, urbane sau rurale, se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.

În cauză, cu probele administrate,

s-a dovedit că pe terenul proprietatea autorilor apelantelor există un complex

comercial, construcția edificată fiind autorizată, iar suprafața de 1664,06 mp,

face parte din domeniul public și privat, situație de fapt corect reținută de

instanța de fond.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele B.E.G., S.M. și C.E., criticând-o pentru

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar în dezvoltarea acestui

motiv de recurs, s-au arătat următoarele:

Potrivit art. 8 din H.G. nr.

614/2001 restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv se face, potrivit

legii, în starea în care se aflau la data cererii de restituire și libere de

orice sarcini.

Față de aceste dispoziții legale și

de art. 10 din Legea nr. 10/2001, reținută ca temei juridic al respingerii

cererii reclamantelor, instanțele au soluționat cauza fără să se raporteze la

data efectuării acestor construcții, care așa cum rezultă din probele

administrate au fost edificate după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

și la caracterul abuziv al organelor de administrație chemate să aplice legea

și nu să valideze abuzurile săvârșite.

Astfel, se arată că la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001, pe terenul în litigiu exista un garaj, sediu de

firmă, pentru ca, în anul 2003, Primăria Tulcea să-l demonteze și să

construiască complexul comercial, situație similară și în ceea ce privește

suprafețele de teren având destinația de piață și loc de joacă pentru copii.

În concluzie, se solicită obligarea

Primăriei Tulcea la retrocedarea în natură a suprafeței de 1664,06, pe care se

află în prezent platforma, piață și locul de joacă pentru copii, precum și

terenul în suprafață de 276,95 mp, pe care s-a construit abuziv un complex

comercial după formularea notificării.

Examinând decizia în raport de

motivul de recurs formulat de reclamante, întemeiat în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele.

Reclamantele au notificat Primăriei

municipiului Tulcea, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea în natură a

suprafeței de 3600 mp, situată în municipiul Tulcea, pentru ca, ulterior, prin

„concluziile scrise” depuse la dosar la data de 25 ianuarie 2006, reclamantele

să-și restrângă pretențiile la suprafața de 2526,25 mp teren rezultat din expertiza

întocmită de expert S.C.

Instanțele de fond și apel au

constatat că terenul în litigiu a fost proprietatea bunicului reclamantelor,

T.S., care, la 22 iunie 1937, l-a donat soției, fiilor și fiicelor, conform

actului de donație autentificat sub nr. 1651 din 22 iulie 1937 al Tribunalului

Tulcea.

În această situație, reclamantele au

făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituire în sensul art. 4

alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în

calitate de moștenitoare ale autoarelor D.M. și C.S., fiice ale defunctului

T.S., făcându-se dovada în acest sens cu acte de stare civilă și certificate de

moștenitor.

De asemenea, s-a stabilit că s-a

făcut dovada dreptului de proprietate a autorului S.T. asupra terenului în suprafață

de 2527,25 mp situat în municipiul Tulcea, în sensul art. 23 din Legea nr.

10/0201 republicată. Totodată, terenul aflându-se în proprietatea primăriei

Tulcea, s-a făcut dovada preluării abuzive, fără titlu, a acestuia.

Instanța de fond a dispus restituirea

în natură doar a suprafeței de 586,44 mp, iar pentru restul de 1940,81 mp a

dispus restituirea în echivalent, soluție menținută și în apel, instanțele

constatând că terenul face parte din domeniul public și privat al municipiului

Tulcea; suprafața de 276,95 mp fiind afectată unui complex comercial; suprafața

de 279,12 mp are destinația de loc de joacă pentru copii, iar suprafața de

1034,91 mp are destinația de piață și parcare auto, situație de fapt stabilită

conform raportului de expertiză întocmit de expert S.C.

În raportul de expertiză și schița

anexă, ca și în suplimentul la raportul de expertiză și schița anexă, întocmite

de expert S.C., filele 187-189 și 220-221 dosar fond, nu se regăsesc, însă,

suprafețele de 78,66 mp și 34,58 mp, restituite în natură reclamantelor. De

asemenea, se constată că instanțele de fond și apel au reținut că terenul în

suprafață de 1940,81 mp, nu se poate restitui în natură reclamantelor deoarece

este afectat de utilități publice, piață cu parcare auto și loc de joacă pentru

copii, și că pe acesta este edificată o construcție autorizată având destinația

de complex comercial, fără a se verifica susținerea reclamanților, potrivit

căreia aceste construcții au fost edificate după intrarea în vigoare a Legii

nr. 10/2001 și după notificarea pârâtei de către reclamante.

Or, pentru restituirea imobilelor în

natură sau acordarea de măsuri reparatorii se are în vedere starea în care

acestea se aflau la data cererii de restituire conform art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, se constată că, în speță,

nu a fost pe deplin stabilită situația de fapt a terenului în litigiu la data

notificării, respectiv nu s-a verificat susținerea reclamantelor potrivit

căreia la data notificării terenul era liber, pe acesta fiind amplasată doar o

construcție provizorie, folosită ca garaj, construcțiile existente fiind

edificate ulterior notificării. În această situație, nefiind pe deplin

stabilită situația de fapt, încât instanța să facă o corectă aplicare a Legii

nr. 10/2001 se constată că se impune completarea probatoriului privind starea

imobilului la data notificării, fiind necesară efectuarea unui nou raport de

expertiză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C.

proc. civ., prin care să se stabilească dacă terenul era sau nu afectat de

utilități publice; când a fost construit imobilul și dacă edificarea sa a fost

autorizată; dacă investițiile de interes public au fost aprobate și dacă

construcția acestora nu a fost abandonată.

Totodată, prin același raport de

expertiză se vor identifica și suprafețele de 78,66 mp și 34,58 mp, restituite

în natură reclamantelor ce nu sunt evidențiate în raportul de expertiză și

suplimentul la acest raport întocmit de expert S.C.

Pentru aceste considerente,

instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursul

declarat de reclamante, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții B.E.G., S.M. și C.E. împotriva deciziei civile nr. 113 din 14 iunie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.