ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2529/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanții I.I.G.și I.I.I.împotriva deciziei nr.115/C din

15 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

La apelul nominal se

prezintă recurentul-reclamant I.I.I.personal, lipsind recurentul-reclamant

I.I.G., precum și intimații-pârâți Primăria comunei Topolog și Consiliul local

al comunei Topolog.

Procedura completă.

Recurentul-reclamant

I.I.I.solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 7 august 2001,

reclamanții I.I.G.și I.I.I.au chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei

Topolog, județul Tulcea, reprezentată prin primar și Consiliul Local al comunei

Topolog, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul Legii

nr.10/2001, să fie obligați ca, în schimbul locuinței bunicului lor I. T.

decedat în anul 1950, preluată de stat abuziv în anul 1951 odată cu celelalte

imobile proprietatea tatălui lor I.T.I.decedat în anul 1963 și a căror

restituirea în natură nu este posibilă, să li se restituie prin echivalent în

compensare cu alte bunuri, respectiv imobilul proprietatea pârâților, închiriat

reclamanților, amplasat pe terenul intravilan, sola 33, parcela 908,

proprietatea acestora.

Totodată, reclamanții au

cerut să li se restituie în proprietate terenul pe care este amplasat imobilul

pârâților, în suprafață de 207 mp, reținut când s-a emis Ordinul Prefectului

județului Tulcea nr.57/19.06.1995 în baza Legii nr.18/1991, prin care li s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra curții și grădinii casei în

suprafață de 2871,56 mp, mai puțin suprafața de 207 mp.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că, în calitate de moștenitori legali ai defuncților lor

bunic și tată, proprietari ai clădirii reprezentând presa de ulei și ai

clădirii pentru locuit, înregistrate în evidența Întreprinderii „Flamura Roșie”

Hârșova în anul 1951 „fără a avea decizie sau orice alt act de proprietate”, la

data de 03.04.2001 au notificat Primăria Topolog, în baza dispozițiilor Legii

nr.10/2001, cerând ca, în schimbul imobilelor preluate abuziv de stat și

ulterior demolate, să li se restituie, prin echivalent, construcția

proprietatea pârâților care le-a fost închiriată în anul 1992 și, totodată, să

li se restituie în natură terenul pe care aceasta este amplasată, în suprafață

de 207 mp, pentru care li s-a refuzat cererea de reconstituire a dreptului de

proprietate în temeiul Legii nr.18/1991.

Până la sesizarea

instanței, au precizat reclamanții, Primăria Topolog nu le-a dat nici un

răspuns.

În dovedirea acțiunii

reclamanții au depus: actul intitulat „Donațiune”, trecut în registrul de

proprietăți al Judecătoriei ocol rural Casimcea, județul Tulcea, la nr.97/1925;

actul de vânzare transcris în registrul aflat la Grefa Judecătoriei Mixtă

Babadag la nr.2153/20.12.1935; actul de vânzare transcris la nr.4000/06.10.1938

în registrul aflat la Grefa Tribunalului Tulcea, certificatul de calitate

nr.46/18.02.1994 eliberat de Notariatul de Stat local Babadag, județul Tulcea;

schițele de ansamblu ale locuințelor autorilor lor, respectiv a imobilului

Primăriei Topolog; contractul de închiriere încheiat cu aceasta; Ordinul

Prefectului județului Tulcea nr.57/1995; declarațiile unui număr de locuitori

ai comunei Topolog care confirmă faptul izgonirii autorilor reclamanților din

gospodăria lor și deposedarea de bunurile ce le aparțineau; adresa

nr.7413/07.12.1964, prin care Întreprinderea „Flamura Roșie” Hârșova, regiunea

Dobrogea, confirmă înregistrarea în evidența sa, în anul 1951, „fără a avea

decizie sau orice alt act de proprietate”, a clădirilor reprezentând presa de

ulei și, respectiv, casa pentru  locuit, precum și decizia nr.163 din 15 mai

1963 a Comitetului Executiv al Consiliului popular al raionului Hârșova, prin

care bunurile respective au fost transferate în folosința Sfatului popular al

comunei Topolog.

În cursul procesului,

Primarul comunei Topolog a emis dispoziția nr.78 din 6 noiembrie 2001, prin

care a respins cererea reclamanților cu motivarea că imobilul face parte din

domeniul public și că persoanele îndreptățite pot opta pentru celelalte forme de

restituire prin echivalent.

Tribunalul Tulcea, prin

sentința civilă nr.985 din 3 iunie 2002, a respins cererea formulată de

reclamanți, cu motivarea că imobilul face parte din domeniul public conform

Hotărârii nr.9/09.07.2001 a Consiliului Local al comunei Topolog, pe care

reclamanții nu au atacat-o pe calea contenciosului administrativ, iar în ceea

ce privește terenul aferent construcției în suprafață de 207 mp, reclamanții nu

au produs dovezi din care să rezulte întinderea și delimitarea acestei suprafețe.

Hotărârea primei instanțe a

fost menținută de Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, care, prin decizia

nr.115/C din 15 octombrie 2002, a respins apelul declarat de reclamanți.

În motivarea soluției

pronunțate instanța de apel a invocat lipsa titlului reclamanților asupra

terenului și apartenența construcției la domeniul public, față de care „este

interzisă dobândirea imobilului în condițiile Legii nr.10/2001”, conform art.11

lit.a din Legea nr.213/1998.

Împotriva deciziei

instanței de apel reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea acesteia

și admiterea contestației.

În motivare, recurenții

susțin că nu sunt incidente în cauză dispozițiile din Legea nr.213/1998

invocate de instanța de apel întrucât imobilul în litigiu nu se regăsește  în categoria

de bunuri ce alcătuiesc domeniul public local al comunelor, potrivit art.III

pct.1-10 din Lista-Anexă, în speță fiind vorba de o magazie ce le-a fost

închiriată în anul 1992 și pe care ei au amenajat-o ca locuință, cu avizul

Primăriei.

Cât privește terenul,

recurenții invocă înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii subliniind că

tocmai în delimitarea și dovedirea întinderii acestuia au depus Ordinul

Prefectului nr.57/1995 și schița anexă, întocmită de cel mai competent

organism, Consiliul județean Tulcea, Direcția Urbanism, Amenajarea

Teritoriului.

Recursul este întemeiat,

pentru considerentele ce se vor reda.

Potrivit art.23 alin.1 din

Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau,

după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie, sau, după caz,

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

În cauză unitatea

deținătoare, notificată la data de 3 aprilie 2001, nu   s-a conformat

dispoziției legale citate decât după sesizarea instanței, lăsând Consiliului

Local Topolog posibilitatea includerii imobilului în lista celor considerate ca

făcând parte din domeniul public (măsură luată după mai mult de 180 de zile de

la data notificării), pentru ca apoi, după 7 luni de la această dată, să

respingă cererea de restituire formulată de persoanele îndreptățite invocând

tocmai apartenența bunului la domeniul public.

Pe de altă parte, în

conformitate cu art.24 alin.1 din Legea 10/2001, dacă restituirea în natură nu

este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este

obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul

prevăzut la art.23 alin.1, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire

prin echivalent, corespunzător valorii imobilului.

În considerarea celor ce

preced, observând că mențiunea făcută în Dispoziția nr.78/06.11.2001 emisă de

Primarul comunei Topolog, potrivit căreia persoanele îndreptățite „pot opta

pentru celelalte forme de restituire prin echivalent”, nu echivalează cu

„oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”,

astfel cum dispune legea, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate și trimiterea cauzei la același tribunal.

În rejudecare, tribunalul

va solicita persoanei juridice notificate să facă oferta de restituire prin

echivalent în una din modalitățile prevăzute de lege, iar în cazul în care se

va opta pentru despăgubiri, să se stabilească valoarea imobilului printr-o

expertiză de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții I.I.G.și I.I.I.împotriva deciziei nr.115/C din 15 octombrie 2002 a

Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

Casează decizia recurată

precum și sentința civilă nr.985 din 3 iunie 2002 a Tribunalului Tulcea și

trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2003.