ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9863/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9863/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursurilor de

față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta P.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia ca pe baza probelor ce

se vor administra, să se dispună obligarea acestuia la completarea dispoziției

de restituire în natură a imobilului teren în suprafața de 338 mp, în sensul

menționării în cuprinsul acesteia a vecinătăților terenului restituit în

natură, și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că prin

notificarea înregistrată sub nr. 196 din 29 iunie 2001 la Biroul Executorului

Judecătoresc V.S. a solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de teren

de 464 mp, suprafață care a aparținut autorilor săi G.R. și M.C.

Împotriva dispoziției de

respingere a notificării, reclamanta a formulat contestație, soluționată

irevocabil prin decizia nr. 5746 din 09 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte

de Casație si Justiție în dosarul nr. 2687/1/2006, instanța de recurs dispunând

admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în parte a deciziei

pronunțate în apel în sensul înlăturării dispoziției referitoare la obligarea

pârâtului la măsurile reparatorii prin echivalent, fiind obligați să restituie

reclamantei în natură, suprafața de 338 mp identificată prin raportul de

expertiză întocmit de către d-na ing. B.M.

Î

n considerarea acestei decizii, pârâtul a emis decizia ce formează

obiectul prezentei contestații, terenul fiind identificat defectuos ca

aflându-se în Municipiul Mangalia, identificat conform planului de situație

întocmit de către inginer B.M. dar nefiind indicate vecinătățile acestuia, fapt

care o prejudiciază pe reclamantă, deoarece întâmpină dificultăți la

întabularea dreptului de proprietate.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1801 din 22 octombrie 2007, în

temeiul art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 a admis acțiunea si a dispus

completarea dispoziției nr. 999 din 09 decembrie 2006, emisă de către pârâtul

Primarul Municipiului Mangalia privind restituirea în natură a unui teren

intravilan, la art. 1 prin consemnarea vecinătăților terenului situat la

intersecția - actualmente desființată lot. 283, din Mangalia, jud. Constanta,

după cum urmează:

-

la N - teren domeniu public și proprietate privată SC L. SRL

-

la E - teren proprietate privată a Municipiului Mangalia ;

-

la S - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia;

- la

V

-

teren proprietate publică a Municipiului Mangalia;

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că potrivit dispoz. art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

dispoziția de restituire în natură este asimilată înscrisului autentic

doveditor al proprietății, constituind actul juridic în temeiul căruia se

efectuează formalități de publicitate și de identificare ale imobilului, cu

suprafață si vecinătăți precum si datele de identificare ale noului proprietar.

Instanța a constatat că, în speță, dispoziția contestată a fost emisă în

deplină concordanță cu dispozitivul deciziei nr. 5746 din 09 iunie 2006,

pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr. 2687/1/2006,

însă din cuprinsul său lipsesc elementele de identificare configurate în

raportul de expertiză întocmit de către d-na expert B.M., respectiv

vecinătățile terenului, fără de care terenul în discuție nu putea fi precis

identificat.

Împotriva sentinței civile a

tribunalului a declarat apel Primarul Municipiului Mangalia, susținând că

dispoziția contestată, emisă de Primarul Municipiului Mangalia este în deplină

concordantă cu Decizia civilă nr. 5749 din 9 iunie 2006 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Drept urmare, obligația stabilită de o hotărâre judecătorească este în

concordanță cu raportul de expertiză tehnică imobiliară, raport însușit de

toate părțile din litigiu.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de

familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin decizia nr. 31 C din 4 februarie 2008 a respins ca nefondat

apelul.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că prin decizia civilă nr.

5746/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus restituirea în

natură către proprietar - P.V., a terenului în suprafață de 338 mp, iar prin

încheierea din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus

lămurirea dispozitivului deciziei nr. 5746/2006 a aceleași instanțe, în sensul

că, la paragraful 3 din dispozitivul deciziei se va trece ca plasament „imobil

restituit la intersecția străzilor...., actualmente desființată, lot 283 din

Mangalia", în loc de „intersecția străzilor... ", cum, din eroare,

s-a trecut.

Urmare a hotărârilor Înaltei Curți, s-a emis dispoziția primarului nr.

999/2006, iar în cuprinsul acesteia s-a menționat la data emiterii sale 19

decembrie 2006, că terenul restituit în natură în suprafață de 338 mp este

situat la intersecția, conform anexei la raportul de expertiză întocmit de B.M.,

fără a preciza toate vecinătățile pe cele patru loturi ale terenului.

Curtea a reținut că Municipiul Mangalia în procesul-verbal de

predare-primire, înregistrat sub nr. 24654 din data de 5 februarie 2007, a menționat

că terenul ce se predă se află la intersecția și are următoarele vecinătăți:

-

la Nord - teren domeniu public și proprietate privată a SC L.L. & C.

SRL

;

- l

a Est - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia;

- la Sud - teren proprietate publică

a Municipiului Mangalia;

-

la Vest - teren proprietate privată a SC L.L. & C. SRL.

Predarea s-a făcut conform

Planului de situație scara 1/500, care face parte integrantă din dispoziția

nr.999/19 decembrie 2006 - fila 85 dosar fond.

Curtea, apreciind probele

administrate, respectiv procesul verbal de predare-primire, care este de punere

în posesie, a schițelor, adresa nr. 9 din 18 ianuarie 2007 a Oficiului de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Carte Funciară

Mangalia, care a confirmat că se poate întabula dispoziția contestată, a

reținut că susținerile și criticile Primarului nu au suport legal și nu

concordă cu propriile înscrisuri ce emană de la aceeași autoritate.

Î

mpotriva hotărârii pronunțate în apel au declarat recurs reclamanta P.V.

și pârâtul Primarul municipiului Mangalia.

Reclamanta P.V. a depus declarația de recurs la data de 7 aprilie 2008

fără însă a motiva calea de atac.

La data de 16 octombrie 2008, filele 14-15 dosar recurs s-a înregistrat

cererea reclamantei P.V. de a fi repusă în termenul de

recurs, înscris din al cărui conținut rezultă însă că aceasta solicită

să fie

repusă în termenul de apel

întrucât nu i-a fost comunicată la adresa sa

reală hotărârea primei instanțe, aceasta fiindu-i comunicată la adresa

cabinetului de avocatură C.V., apărător la al

cărei mandat a

renunțat în cursul judecății.

Cu ocazia dezbaterilor orale apărătorului

reclamantei a susținut

că cererea vizează de fapt repunerea în termenul de

recurs.

Din lucrările cauzei se constată că decizia

instanței de apel i-a

fost comunicată reclamantei la data de 25 martie 2008, potrivit dovezii

de

comunicare de la fila 26

dosar apel.

Așa fiind, termenul de motivare a recursului potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (2) C. proc. civ. se socotește de

la această dată, când i-a fost

comunicată

decizia ce se dorea a fi atacată cu recurs, neputându-se

reține

incidente

dispoz. art. 103

alin.

(1), teza finală C. proc. civ. în lipsa

arătării

de către reclamantă a unor împrejurări mai presus de voința sa,

care au împiedicat-o în exercitarea căii de atac

precum și a dovezilor în

acest sens.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge ca

neîntemeiată

cererea

reclamantei P.V. de a fi repusă în termenul de

motivare a recursului și va constata nul recursul

declarat de către aceasta pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) C. proc.

civ., cererea de recurs

trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor, iar în conformitate cu

prevederile art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de

nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

În cuprinsul cererii de recurs

care a învestit Înalta Curte, recurenta nu a formulat nicio critică de

nelegalitate a deciziei astfel atacate.

Î

n consecință, constatând că nu se pot identifica argumente care să

permită instanței configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ.

și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul

declarat de către reclamantă.

Primarul muncipiului Mangalia a criticat hotărârea în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Î

n dezvoltarea criticilor de nelegalitate s-a declarat nemulțumit, în

esență, de următoarele:

-

instanța de apel, confirmând soluția procesuală a primei instanțe, a

pronunțat o hotărâre care se întemeiază pe motive contradictorii atunci când

reține, pe de o parte, că dispoziția contestată este emisă în deplină

concordanță cu dispozitivul deciziei nr. 5749 din 9 iunie 2006 a Înaltei Curți

iar, pe de altă parte, reține că lipsesc elementele de identificare, respectiv

vecinătățile.

În lipsa unei lucrări de

specialitate, respectiv o expertiză tehnică, instanța de apel nu putea dispune completare

dispoziției cu consemnarea vecinătăților, care de altfel nu sunt conforme cu

realitatea de pe teren.

I

nstanța a aplicat greșit dispozițiile art. 25 alin. (4), teza finală din

Legea nr. 10/2001, republicată și în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate,

întrucât completarea dispoziției contestate cu vecinătățile omise îi era

necesară reclamantei, în principal, pentru efectuarea lucrărilor cadastrale, în

baza cărora urmau apoi a se efectua lucrările de publicitate imobiliară și, la

final, punerea în posesie a acesteia.

Recurentul susține că neindicarea

punctului cardinal nord, ca reper pe planul de situație anexă a părții scrise a

expertizei efectuate, a generat eroarea asupra situației de fapt în care s-a

aflat instanța și care determină, în final, imposibilitatea punerii în

executare a hotărârii instanței de fond.

Î

n

recurs

s-au d

epus procesul-verbal nr. 287071605081100

din 16 mai 2008, încheiat de executorul judecătoresc G.G.I., nesemnat de

reclamanta P.V., procesul verbal de predare-primire nr. 24654 din 5 februarie 2007

întocmit de Consiliul local Mangalia și adresa nr. 21943 din 11 februarie 2008

a Primăriei municipiului Mangalia, prin care procesul verbal de predare-primire

menționat anterior este declarat nul pentru că "s-au redactat greșit

vecinii" (filele 19-23 dosar recurs).

Recursul formulat de pârâtul

Primarul municipiului Mangalia este fondat pentru considerațiile ce urmează:

Constatarea faptelor, astfel cum

rezultă ele din actele și dovezile administrate, este atributul exclusiv al

instanțelor de fond.

Sub acest aspect hotărârea

judecătorească trebuie însă să fie motivată cu suficientă claritate, prin

trimitere la probele de la dosar, obligația judecătorilor de a-și motiva în

fapt și în drept hotărârile constituind una din garanțiile dreptului la un

proces echitabil.

Astfel este necesar ca

dispozitivul hotărârii să conțină elemente clare privind modalitatea de

rezolvarea a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și

identificarea acestora prin parametrii care să o facă aptă de a putea fi adusă

la îndeplinire pe calea executării.

În acest context al analizei, se

reține că în cazul cererilor prin care se solicită restituirea în natură a unor

imobile, identificarea exactă, care să nu nască confuzii, a acestora este o

cerință esențială, prevăzută chiar de dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Operațiunea se impune cu atât mai mult în cazul în care există

modificări în coordonatele de identificare ale imobilului, intervenite între

momentul deposedării de către stat și momentul la care se solicită retrocedarea

în natură a nemișcătorului, respectiv anul 2001.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale.

Textul legal sus citat concretizează principiul potrivit căruia adevărul

trebuie să constituie scopul final al activității judiciare, fiind în același

timp cea mai importantă obligație impusă de lege judecătorului.

Î

n drept, potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează

hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de

fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în speță, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin

stabilite de către instanțele de fond.

Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în raport de

susținerile reclamantei în această fază procesuală, de concluziile neclare ale

raportului de expertiză întocmit de ing. M.B., în principal de constatările

mult prea abstracte ale planului de situație anexat acestui raport și ținând

cont de principiul prevalentei restituirii în natură a imobilului preluat

abuziv, consacrat de Legea nr. 10/2001, instanța de apel trebuia să depună

eforturi în vederea corectei stabiliri a situației de fapt.

Î

n cauză, expertiza tehnică întocmită de inginer M.B. (raportul de la

filele 58-60 dosar tribunalul) nu a răspuns lămuritor și lipsit de echivoc la primul

obiectiv stabilit, respectiv identificarea terenului în litigiu.

Astfel, aceasta conține un plan de situație, cu privire la imobilul care

face obiectul cererii de restituire, fără suficiente elemente care să permită

identificarea sa, amplasamentul și delimitarea marginilor teritoriale

exteriore, prin indicarea dimensiunilor laturilor, a vecinătăților și a

poziționării spațiale în funcție de punctele cardinale.

Prin urmare situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, iar instanța

de apel nu s-a preocupat să solicite completarea probatoriului, inclusiv

efectuarea unei noi expertize, deși avea la îndemână o multitudine de mijloace

puse la dispoziție de legiuitor, în raport de dispozițiile art. 295 C. proc.

civ., care prevăd că instanța de apel va verifica stabilirea situației de fapt

și aplicarea legii de către prima instanță, putând încuviința refacerea sau

completarea probelor administrate la prima instanță, dar și administrarea de

probe noi, propuse în condițiile art. 292 alin. (1), teza a

II

a C.

proc. civ. din același cod, dacă considera că sunt necesare pentru soluționarea

cauzei.

Măsura se impunea în cauza dedusă judecății față de împrejurarea,

reținută de instanța de apel, că din cuprinsul dispoziției contestate lipsesc

vecinătățile terenului, fără de care imobilul în discuție nu poate fi precis

identificat.

O asemenea omisiune săvârșită de

instanțele de fond este esențială și impune reluarea judecății cauzei, pentru

stabilirea exactă a amplasamentului imobilului, astfel încât hotărârea să-și poată

produce efectele juridice prin punerea ei în executare.

De altfel, dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

stabilesc că "decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii

în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra

acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu

executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de

publicitate imobiliară."

Potrivit textului de lege citat, au întâietate în ordinea operațională

necesară punerii în posesie efectuarea lucrărilor cadastrale, fără de care nu

se pot efectua formalitățile de publicitate imobiliară.

Așa cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 - Legea

cadastrului și publicității imobiliare, funcția tehnică a cadastrului general

se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției,

configurației și mărimii suprafețelor terenurilor pe destinații, categorii de

folosință și pe proprietari, precum și ale construcțiilor.

Dispozițiilor art. 21 alin. (1) din același act normativ conțin

reglementări în ceea ce privește descrierea imobilelor, fiind necesare și

obligatorii elementele de identificare ale imobilului astfel: a) numărul de

ordine și cel cadastral, b) suprafața imobilului, destinația, categoriile de

folosință și, după caz, construcțiile, c) planul imobilului cu vecinătățile,

descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru

fiecare imobil în parte.

Așa fiind, reținând că

împrejurările de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate, nu au fost pe

deplin stabilite, în conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului

Mangalia, a casa hotărârile date de instanțele de fond și a trimite cauza

pentru reluarea judecății instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării instanța de apel va ordona completarea

probatoriilor printr-un supliment de expertiză sau va dispune o nouă expertiză,

care să stabilească cu certitudine vecinătățile, coordonatele de poziționare în

raport de punctele cardinale și dimensiunile laturilor, având în vedere

cerințele impuse de dispozițiile legale reținute incidente cauzei, în vederea

restituirii imobilului preluat abuziv de către statul român.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în

termenul de motivare a recursului formulată de reclamanta P.V.

Constată nul recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei nr.

31C din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Mangalia

împotriva deciziei nr. 31C din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea

de Apel

Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2009.