ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9863/2009

Deliberând asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia ca pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea acestuia la completarea dispoziției de restituire în natură a imobilului teren în suprafața de 338 mp, în sensul menționării în cuprinsul acesteia a vecinătăților terenului restituit în natură, și la plata cheltuielilor de judecată. În motivare a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 196 din 29 iunie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc V.S. a solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 464 mp, suprafață care a aparținut autorilor săi G.R.

și M.C. Împotriva dispoziției de respingere a notificării, reclamanta a formulat contestație, soluționată irevocabil prin decizia nr. 5746 din 09 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr. 2687/1/2006, instanța de recurs dispunând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în parte a deciziei pronunțate în apel în sensul înlăturării dispoziției referitoare la obligarea pârâtului la măsurile reparatorii prin echivalent, fiind obligați să restituie reclamantei în natură, suprafața de 338 mp identificată prin raportul de expertiză întocmit de către d-na ing. B.M. Î n considerarea acestei decizii, pârâtul a emis decizia ce formează obiectul prezentei contestații, terenul fiind identificat defectuos ca aflându-se în Municipiul Mangalia, identificat conform planului de situație întocmit de către inginer B.M.

dar nefiind indicate vecinătățile acestuia, fapt care o prejudiciază pe reclamantă, deoarece întâmpină dificultăți la întabularea dreptului de proprietate. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1801 din 22 octombrie 2007, în temeiul art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 a admis acțiunea si a dispus completarea dispoziției nr. 999 din 09 decembrie 2006, emisă de către pârâtul Primarul Municipiului Mangalia privind restituirea în natură a unui teren intravilan, la art. 1 prin consemnarea vecinătăților terenului situat la intersecția - actualmente desființată lot. 283, din Mangalia, jud. Constanta, după cum urmează: - la N - teren domeniu public și proprietate privată SC L. SRL - la E - teren proprietate privată a Municipiului Mangalia ; - la S - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia; - la V - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia; Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispoz.

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 dispoziția de restituire în natură este asimilată înscrisului autentic doveditor al proprietății, constituind actul juridic în temeiul căruia se efectuează formalități de publicitate și de identificare ale imobilului, cu suprafață si vecinătăți precum si datele de identificare ale noului proprietar. Instanța a constatat că, în speță, dispoziția contestată a fost emisă în deplină concordanță cu dispozitivul deciziei nr. 5746 din 09 iunie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr. 2687/1/2006, însă din cuprinsul său lipsesc elementele de identificare configurate în raportul de expertiză întocmit de către d-na expert B.M., respectiv vecinătățile terenului, fără de care terenul în discuție nu putea fi precis identificat.

Împotriva sentinței civile a tribunalului a declarat apel Primarul Municipiului Mangalia, susținând că dispoziția contestată, emisă de Primarul Municipiului Mangalia este în deplină concordantă cu Decizia civilă nr. 5749 din 9 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Drept urmare, obligația stabilită de o hotărâre judecătorească este în concordanță cu raportul de expertiză tehnică imobiliară, raport însușit de toate părțile din litigiu. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 31 C din 4 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că prin decizia civilă nr. 5746/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus restituirea în natură către proprietar - P.V., a terenului în suprafață de 338 mp, iar prin încheierea din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 5746/2006 a aceleași instanțe, în sensul că, la paragraful 3 din dispozitivul deciziei se va trece ca plasament „imobil restituit la intersecția străzilor… , actualmente desființată, lot 283 din Mangalia", în loc de „intersecția străzilor... ", cum, din eroare, s-a trecut.

Urmare a hotărârilor Înaltei Curți, s-a emis dispoziția primarului nr. 999/2006, iar în cuprinsul acesteia s-a menționat la data emiterii sale 19 decembrie 2006, că terenul restituit în natură în suprafață de 338 mp este situat la intersecția, conform anexei la raportul de expertiză întocmit de B.M., fără a preciza toate vecinătățile pe cele patru loturi ale terenului. Curtea a reținut că Municipiul Mangalia în procesul-verbal de predare-primire, înregistrat sub nr. 24654 din data de 5 februarie 2007, a menționat că terenul ce se predă se află la intersecția și are următoarele vecinătăți: - la Nord - teren domeniu public și proprietate privată a SC L.L. & C. SRL ; - l a Est - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia; - la Sud - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia; - la Vest - teren proprietate privată a SC L.L.

& C. SRL. Predarea s-a făcut conform Planului de situație scara 1/500, care face parte integrantă din dispoziția nr.999/19 decembrie 2006 - fila 85 dosar fond. Curtea, apreciind probele administrate, respectiv procesul verbal de predare-primire, care este de punere în posesie, a schițelor, adresa nr. 9 din 18 ianuarie 2007 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Carte Funciară Mangalia, care a confirmat că se poate întabula dispoziția contestată, a reținut că susținerile și criticile Primarului nu au suport legal și nu concordă cu propriile înscrisuri ce emană de la aceeași autoritate. Î mpotriva hotărârii pronunțate în apel au declarat recurs reclamanta P.V. și pârâtul Primarul municipiului Mangalia.

Reclamanta P.V. a depus declarația de recurs la data de 7 aprilie 2008 fără însă a motiva calea de atac. La data de 16 octombrie 2008, filele 14-15 dosar recurs s-a înregistrat cererea reclamantei P.V. de a fi repusă în termenul de recurs, înscris din al cărui conținut rezultă însă că aceasta solicită să fie repusă în termenul de apel întrucât nu i-a fost comunicată la adresa sa reală hotărârea primei instanțe, aceasta fiindu-i comunicată la adresa cabinetului de avocatură C.V., apărător la al cărei mandat a renunțat în cursul judecății. Cu ocazia dezbaterilor orale apărătorului reclamantei a susținut că cererea vizează de fapt repunerea în termenul de recurs. Din lucrările cauzei se constată că decizia instanței de apel i-a fost comunicată reclamantei la data de 25 martie 2008, potrivit dovezii de comunicare de la fila 26 dosar apel.

Așa fiind, termenul de motivare a recursului potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ. se socotește de la această dată, când i-a fost comunicată decizia ce se dorea a fi atacată cu recurs, neputându-se reține incidente dispoz. art. 103 alin. (1), teza finală C. proc. civ. în lipsa arătării de către reclamantă a unor împrejurări mai presus de voința sa, care au împiedicat-o în exercitarea căii de atac precum și a dovezilor în acest sens. Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei P.V. de a fi repusă în termenul de motivare a recursului și va constata nul recursul declarat de către aceasta pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate a deciziei astfel atacate. Î n consecință, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanței configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc.

civ. și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de către reclamantă. Primarul muncipiului Mangalia a criticat hotărârea în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Î n dezvoltarea criticilor de nelegalitate s-a declarat nemulțumit, în esență, de următoarele: - instanța de apel, confirmând soluția procesuală a primei instanțe, a pronunțat o hotărâre care se întemeiază pe motive contradictorii atunci când reține, pe de o parte, că dispoziția contestată este emisă în deplină concordanță cu dispozitivul deciziei nr. 5749 din 9 iunie 2006 a Înaltei Curți iar, pe de altă parte, reține că lipsesc elementele de identificare, respectiv vecinătățile.

În lipsa unei lucrări de specialitate, respectiv o expertiză tehnică, instanța de apel nu putea dispune completare dispoziției cu consemnarea vecinătăților, care de altfel nu sunt conforme cu realitatea de pe teren. I nstanța a aplicat greșit dispozițiile art. 25 alin. (4), teza finală din Legea nr. 10/2001, republicată și în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, întrucât completarea dispoziției contestate cu vecinătățile omise îi era necesară reclamantei, în principal, pentru efectuarea lucrărilor cadastrale, în baza cărora urmau apoi a se efectua lucrările de publicitate imobiliară și, la final, punerea în posesie a acesteia. Recurentul susține că neindicarea punctului cardinal nord, ca reper pe planul de situație anexă a părții scrise a expertizei efectuate, a generat eroarea asupra situației de fapt în care s-a aflat instanța și care determină, în final, imposibilitatea punerii în executare a hotărârii instanței de fond.

Î n recurs s-au d epus procesul-verbal nr. 287071605081100 din 16 mai 2008, încheiat de executorul judecătoresc G.G.I., nesemnat de reclamanta P.V., procesul verbal de predare-primire nr. 24654 din 5 februarie 2007 întocmit de Consiliul local Mangalia și adresa nr. 21943 din 11 februarie 2008 a Primăriei municipiului Mangalia, prin care procesul verbal de predare-primire menționat anterior este declarat nul pentru că "s-au redactat greșit vecinii" (filele 19-23 dosar recurs). Recursul formulat de pârâtul Primarul municipiului Mangalia este fondat pentru considerațiile ce urmează: Constatarea faptelor, astfel cum rezultă ele din actele și dovezile administrate, este atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Sub acest aspect hotărârea judecătorească trebuie însă să fie motivată cu suficientă claritate, prin trimitere la probele de la dosar, obligația judecătorilor de a-și motiva în fapt și în drept hotărârile constituind una din garanțiile dreptului la un proces echitabil. Astfel este necesar ca dispozitivul hotărârii să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvarea a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin parametrii care să o facă aptă de a putea fi adusă la îndeplinire pe calea executării. În acest context al analizei, se reține că în cazul cererilor prin care se solicită restituirea în natură a unor imobile, identificarea exactă, care să nu nască confuzii, a acestora este o cerință esențială, prevăzută chiar de dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Operațiunea se impune cu atât mai mult în cazul în care există modificări în coordonatele de identificare ale imobilului, intervenite între momentul deposedării de către stat și momentul la care se solicită retrocedarea în natură a nemișcătorului, respectiv anul 2001. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Textul legal sus citat concretizează principiul potrivit căruia adevărul trebuie să constituie scopul final al activității judiciare, fiind în același timp cea mai importantă obligație impusă de lege judecătorului.

Î n drept, potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Or, în speță, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite de către instanțele de fond. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în raport de susținerile reclamantei în această fază procesuală, de concluziile neclare ale raportului de expertiză întocmit de ing. M.B., în principal de constatările mult prea abstracte ale planului de situație anexat acestui raport și ținând cont de principiul prevalentei restituirii în natură a imobilului preluat abuziv, consacrat de Legea nr. 10/2001, instanța de apel trebuia să depună eforturi în vederea corectei stabiliri a situației de fapt.

Î n cauză, expertiza tehnică întocmită de inginer M.B. (raportul de la filele 58-60 dosar tribunalul) nu a răspuns lămuritor și lipsit de echivoc la primul obiectiv stabilit, respectiv identificarea terenului în litigiu. Astfel, aceasta conține un plan de situație, cu privire la imobilul care face obiectul cererii de restituire, fără suficiente elemente care să permită identificarea sa, amplasamentul și delimitarea marginilor teritoriale exteriore, prin indicarea dimensiunilor laturilor, a vecinătăților și a poziționării spațiale în funcție de punctele cardinale. Prin urmare situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, iar instanța de apel nu s-a preocupat să solicite completarea probatoriului, inclusiv efectuarea unei noi expertize, deși avea la îndemână o multitudine de mijloace puse la dispoziție de legiuitor, în raport de dispozițiile art. 295 C. proc.

civ., care prevăd că instanța de apel va verifica stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, dar și administrarea de probe noi, propuse în condițiile art. 292 alin. (1), teza a II a C. proc. civ. din același cod, dacă considera că sunt necesare pentru soluționarea cauzei. Măsura se impunea în cauza dedusă judecății față de împrejurarea, reținută de instanța de apel, că din cuprinsul dispoziției contestate lipsesc vecinătățile terenului, fără de care imobilul în discuție nu poate fi precis identificat. O asemenea omisiune săvârșită de instanțele de fond este esențială și impune reluarea judecății cauzei, pentru stabilirea exactă a amplasamentului imobilului, astfel încât hotărârea să-și poată produce efectele juridice prin punerea ei în executare.

De altfel, dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 stabilesc că "decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară." Potrivit textului de lege citat, au întâietate în ordinea operațională necesară punerii în posesie efectuarea lucrărilor cadastrale, fără de care nu se pot efectua formalitățile de publicitate imobiliară. Așa cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului și publicității imobiliare, funcția tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției, configurației și mărimii suprafețelor terenurilor pe destinații, categorii de folosință și pe proprietari, precum și ale construcțiilor.

Dispozițiilor art. 21 alin. (1) din același act normativ conțin reglementări în ceea ce privește descrierea imobilelor, fiind necesare și obligatorii elementele de identificare ale imobilului astfel: a) numărul de ordine și cel cadastral, b) suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile, c) planul imobilului cu vecinătățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte. Așa fiind, reținând că împrejurările de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate, nu au fost pe deplin stabilite, în conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Mangalia, a casa hotărârile date de instanțele de fond și a trimite cauza pentru reluarea judecății instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării instanța de apel va ordona completarea probatoriilor printr-un supliment de expertiză sau va dispune o nouă expertiză, care să stabilească cu certitudine vecinătățile, coordonatele de poziționare în raport de punctele cardinale și dimensiunile laturilor, având în vedere cerințele impuse de dispozițiile legale reținute incidente cauzei, în vederea restituirii imobilului preluat abuziv de către statul român.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului formulată de reclamanta P.V. Constată nul recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei nr. 31C din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Mangalia împotriva deciziei nr. 31C din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2009.