ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5816/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 29 septembrie 2006 reclamantul A.V.V. a chemat în judecată Ministerul

Sănătății solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul

să răspundă notificării înregistrată sub nr. 572/2001 formulată în baza Legii

nr. 10/2001, cu privire la suprafața de 714, 75 m.p., teren și construcția edificată

pe acesta, imobil situat în intravilanul Municipiului Mangalia, str. M.B.

Motivându-și cererea reclamantul

a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, ca moștenitor

al tatălui său, A.V., decedat, cumpărător al imobilului din litigiu prin contractul

de vânzare – cumpărare autentificat la Judecătoria Ocolului Rural Mangalia.

Între timp, pârâtul a

depus la dosar decizia din 3 septembrie 2008 prin care a fost soluționat notificarea

formulată de reclamant, în sensul respingerii acesteia.

La 8 ianuarie 2010, față

de concluziile expertizei judiciare efectuată în cauză, reclamantul a solicitat

acordarea unui alt teren în compensare și anume suprafața de 240 m.p., identificată

prin raportul de expertiză.

Pârâtul a invocat excepțiile

tardivității modificării acțiunii și ale lipsei calității procesuale pasive în cauză.

Prin sentința civilă

nr. 261 din 26 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV –

a civilă au fost respinse excepțiile tardivității formulării cererii precizatoare

de la termenul din 8 ianuarie 2010 și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Sănătății, a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată și a obligat

pârâtul să acorde reclamantului măsuri reparatorii constând în terenul liber de

construcții de 140 m.p., în locul terenului de 714,75 m.p., situat în orașul Mangalia

pe care în prezent este edificat pavilionul Sanatoriului Balnear Mangalia și care

nu poate fi restituit în natură.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2010, întrucât din actul de vânzare –

cumpărare rezultă că tatăl său, V.D.A., era proprietar, iar împrejurarea că în actul

de preluare figurează V.G.A. nu este de natură a-i fi imputată persoanei îndreptățite.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel pârâtul Ministerul Sănătății criticând-o ca nelegală și netemeinică

întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității modificării acțiunii,

atâta vreme cât cererea precizatoare constituie o completare a acțiunii și o modificare

a pretențiilor inițiale de vreme ce solicită restituirea în natură a altui teren

decât cel ce a făcut obiectul notificării.

A mai susținut că instanța

a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât obiectul acțiunii îl constituia soluționarea

notificării, că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită

în baza art. 3 din Legea nr. 10/2001, căci proprietar a figurat A.D.A., iar reclamantul

este succesorul în drept al lui A.G.V.

O ultimă critică s-a referit

la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății întrucât imobilul

aparține Sanatoriului Balnear Mangalia.

Prin decizia Curții

nr. 600 A din 12 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

În raport de dispozițiile

art. 132 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată nu

a fost modificată, reclamantul solicitând măsuri reparatorii, în sensul restituirii

suprafeței de 240 m.p., teren situat în partea de nord lângă blocul alimentar, teren

aflat în detenția pârâtului.

Aflându-se în fața unor

posibilități alternative de satisfacere a cererii reclamantului, soluționând-o pe

fond, instanța poate îmbrățișa oricare din soluțiile prevăzute de art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

A mai reținut că, în virtutea

dreptului său de plenitudine de jurisdicție, instanța judecătorească cenzurând decizia

unității deținătoare, o poate anula, modifica, dispunând ea însăși, în mod direct

restituirea imobilului preluat abuziv, în caz contrar s-ar încălca dreptul la un

proces echitabil și s-ar aduce atingere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Această interpretare a

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rezultă și din considerentele

deciziei nr. XX din 13 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secțiile unite în recurs în interesul legii.

Curtea a mai constatat

că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și se dovedește nefondată critica referitoare

la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății reiterând aceleași

critici ca și în apel, respectiv excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii

introductive de instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

și lipsa calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001 a reclamantului.

Examinând criticile de

nelegalitate invocate de către pârâtul – recurent prin prisma motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul urmează a fi

respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

La data de 27 septembrie

2001 reclamantul A.V.V. a notificat Primăria Municipiului Mangalia solicitând restituirea

în echivalent a suprafeței de 714,75 m.p., care a format lotul din intravilanul

Municipiului Mangalia, str. M.B.

La data de 16 februarie

2006 reclamantul A.V.V. formulează precizări la notificarea nr. 572/2001 în sensul

că solicită în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea

în natură a terenului în suprafață de 714,75 m.p., împreună cu construcția edificată

pe acesta.

Prin decizia din 3 septembrie

2008 emisă de Ministerul Sănătății Publice – Cabinet Ministru a fost respinsă notificarea

din 27 septembrie 2001 formulată de reclamantul A.V.

Urmare a expertizei tehnice

efectuată în cauză a rezultat că suprafața de teren de 714,45 m.p., situată în Mangalia,

str. M.B. nu poate fi restituită în natură, însă a constatat că există suprafața

de 240 m.p. teren liber, posibil de restituit în natură.

În aceste condiții, reclamantul

a solicitat acordare în compensare a suprafeței de teren de 240 m.p.

Față de prevederile

art. 10 și 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererea reclamantului

nu poate fi considerată ca tardiv formulată.

Întrucât terenul se află

în patrimoniul pârâtei și potrivit expertizei tehnice poate fi posibil de restituit

ambele instanțe au apreciat just că o astfel de cerere nu poate fi considerată ca

tardiv formulată.

Și critica privind lipsa

calității procesuale pasive a pârâtului în prezenta cauză este nefondată, din moment

ce acesta a emis decizia din 3 septembrie 2008 prin care a respins notificarea formulată

de reclamant.

Nefondată este și critica

referitoare la lipsa calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute

de Legea nr. 10/2001 reclamantului, întrucât cu actele aflate la dosarul cauzei

și-a justificat calitatea de succesor al defunctului V.G.A., tatăl acestuia.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Sănătății Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva deciziei civile nr. 600 A din 12 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iulie 2011.