ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5816/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5816/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
la data de 29 septembrie 2006 reclamantul A.V.V. a chemat în judecată Ministerul
Sănătății solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul
să răspundă notificării înregistrată sub nr. 572/2001 formulată în baza Legii
nr. 10/2001, cu privire la suprafața de 714, 75 m.p., teren și construcția edificată
pe acesta, imobil situat în intravilanul Municipiului Mangalia, str. M.B.
Motivându-și cererea reclamantul
a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, ca moștenitor
al tatălui său, A.V., decedat, cumpărător al imobilului din litigiu prin contractul
de vânzare – cumpărare autentificat la Judecătoria Ocolului Rural Mangalia.
Între timp, pârâtul a
depus la dosar decizia din 3 septembrie 2008 prin care a fost soluționat notificarea
formulată de reclamant, în sensul respingerii acesteia.
La 8 ianuarie 2010, față
de concluziile expertizei judiciare efectuată în cauză, reclamantul a solicitat
acordarea unui alt teren în compensare și anume suprafața de 240 m.p., identificată
prin raportul de expertiză.
Pârâtul a invocat excepțiile
tardivității modificării acțiunii și ale lipsei calității procesuale pasive în cauză.
Prin sentința civilă
nr. 261 din 26 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV –
a civilă au fost respinse excepțiile tardivității formulării cererii precizatoare
de la termenul din 8 ianuarie 2010 și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Sănătății, a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată și a obligat
pârâtul să acorde reclamantului măsuri reparatorii constând în terenul liber de
construcții de 140 m.p., în locul terenului de 714,75 m.p., situat în orașul Mangalia
pe care în prezent este edificat pavilionul Sanatoriului Balnear Mangalia și care
nu poate fi restituit în natură.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la
măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2010, întrucât din actul de vânzare –
cumpărare rezultă că tatăl său, V.D.A., era proprietar, iar împrejurarea că în actul
de preluare figurează V.G.A. nu este de natură a-i fi imputată persoanei îndreptățite.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat apel pârâtul Ministerul Sănătății criticând-o ca nelegală și netemeinică
întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității modificării acțiunii,
atâta vreme cât cererea precizatoare constituie o completare a acțiunii și o modificare
a pretențiilor inițiale de vreme ce solicită restituirea în natură a altui teren
decât cel ce a făcut obiectul notificării.
A mai susținut că instanța
a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât obiectul acțiunii îl constituia soluționarea
notificării, că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită
în baza art. 3 din Legea nr. 10/2001, căci proprietar a figurat A.D.A., iar reclamantul
este succesorul în drept al lui A.G.V.
O ultimă critică s-a referit
la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății întrucât imobilul
aparține Sanatoriului Balnear Mangalia.
Prin decizia Curții
nr. 600 A din 12 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
IV – a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății.
Pentru a hotărî astfel,
Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:
În raport de dispozițiile
art. 132 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată nu
a fost modificată, reclamantul solicitând măsuri reparatorii, în sensul restituirii
suprafeței de 240 m.p., teren situat în partea de nord lângă blocul alimentar, teren
aflat în detenția pârâtului.
Aflându-se în fața unor
posibilități alternative de satisfacere a cererii reclamantului, soluționând-o pe
fond, instanța poate îmbrățișa oricare din soluțiile prevăzute de art. 1 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001.
A mai reținut că, în virtutea
dreptului său de plenitudine de jurisdicție, instanța judecătorească cenzurând decizia
unității deținătoare, o poate anula, modifica, dispunând ea însăși, în mod direct
restituirea imobilului preluat abuziv, în caz contrar s-ar încălca dreptul la un
proces echitabil și s-ar aduce atingere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Această interpretare a
dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rezultă și din considerentele
deciziei nr. XX din 13 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secțiile unite în recurs în interesul legii.
Curtea a mai constatat
că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii
în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și se dovedește nefondată critica referitoare
la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății reiterând aceleași
critici ca și în apel, respectiv excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii
introductive de instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
și lipsa calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea
nr. 10/2001 a reclamantului.
Examinând criticile de
nelegalitate invocate de către pârâtul – recurent prin prisma motivului prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul urmează a fi
respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
La data de 27 septembrie
2001 reclamantul A.V.V. a notificat Primăria Municipiului Mangalia solicitând restituirea
în echivalent a suprafeței de 714,75 m.p., care a format lotul din intravilanul
Municipiului Mangalia, str. M.B.
La data de 16 februarie
2006 reclamantul A.V.V. formulează precizări la notificarea nr. 572/2001 în sensul
că solicită în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea
în natură a terenului în suprafață de 714,75 m.p., împreună cu construcția edificată
pe acesta.
Prin decizia din 3 septembrie
2008 emisă de Ministerul Sănătății Publice – Cabinet Ministru a fost respinsă notificarea
din 27 septembrie 2001 formulată de reclamantul A.V.
Urmare a expertizei tehnice
efectuată în cauză a rezultat că suprafața de teren de 714,45 m.p., situată în Mangalia,
str. M.B. nu poate fi restituită în natură, însă a constatat că există suprafața
de 240 m.p. teren liber, posibil de restituit în natură.
În aceste condiții, reclamantul
a solicitat acordare în compensare a suprafeței de teren de 240 m.p.
Față de prevederile
art. 10 și 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererea reclamantului
nu poate fi considerată ca tardiv formulată.
Întrucât terenul se află
în patrimoniul pârâtei și potrivit expertizei tehnice poate fi posibil de restituit
ambele instanțe au apreciat just că o astfel de cerere nu poate fi considerată ca
tardiv formulată.
Și critica privind lipsa
calității procesuale pasive a pârâtului în prezenta cauză este nefondată, din moment
ce acesta a emis decizia din 3 septembrie 2008 prin care a respins notificarea formulată
de reclamant.
Nefondată este și critica
referitoare la lipsa calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute
de Legea nr. 10/2001 reclamantului, întrucât cu actele aflate la dosarul cauzei
și-a justificat calitatea de succesor al defunctului V.G.A., tatăl acestuia.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat
de pârâtul Ministerul Sănătății Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva deciziei civile nr. 600 A din 12 octombrie
2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 iulie 2011.