ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6222/2011

Asupra recursului constată următoarele: Prin sentința nr. 1951 din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Constanța, Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului local al municipiului Mangalia. A admis acțiunea formulată de reclamantul M.N.A. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia prin Primar și Consiliul local Mangalia. A anulat în parte Dispoziția nr. 529 din 31 octombrie 2006 emisă de Primarul municipiului Mangalia în referire la art. 1. A obligat pe pârâți să atribuie reclamantului în compensare, ca măsură reparatorie a unui teren cu regim intravilan pe raza municipiului Mangalia, în echivalent valoric cu suma de 2.808.960,0 lei, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză.

A menținut restul dispozițiilor din decizia contestată. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, minori și familie, litigii de muncă si asigurări sociale, prin decizia nr. 1871/C din 15 septembrie 2008, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți împotriva sentinței tribunalului. Prin decima nr. 8721 din 26 octombrie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia prin Primar și Consiliul local al municipiului Mangalia împotriva deciziei pronunțată în apel, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Rejudecând după casare, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 195/C din 20 septembrie 2010 a admis apelul declarat de pârâții Municipiul Mangalia prin Primar, Consiliul local al municipiului Mangalia și Primarul municipiului Mangalia împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Mangalia și a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.

A obligat pe pârâtul Primarul municipiului Mangalia să înainteze către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului notificarea reclamantului M.N.A., în vederea propunerii, de către instituția publică implicată în privatizare, a acordării de despăgubiri, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul teren de 4389 mp imposibil de restituit în natură, situat în municipiul Mangalia. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs, nemotivat, reclamantul M.N.A. , arătând că nu acceptă soluția curții de apel de trimitere a dosarului său la A.V.A.S. La 8 septembrie 2011 (dată plic), recurentul — reclamant a depus motivele recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 195/C pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din cod. Or, în speță, recurentul, prin cererea de recurs s-a limitat a arăta că nu acceptă soluția curții de apel de trimitere a dosarului Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, fără însă a motiva în vreun fel și a formula critici în raport de decizia atacată. Motivele de recurs, în cuprinsul cărora nu au fost identificate aspecte de ordine publică, au fost depuse de reclamant prin poștă la data de 8 septembrie 2011, mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. prin raportare la art. 301 din cod, respectiv la aproape 1 an de la comunicarea deciziei atacate (5 noiembrie 2010). Văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 303 alin. (1) din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul M.N.A. împotriva deciziei nr. 195/C din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.