ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

31 octombrie 2001, reclamanții G.I. și G.V. au solicitat anularea deciziei nr.

651/2001, emisă de Direcția Generală de Evidență Informativă a Persoanei din

cadrul Ministerului de Interne, prin care s-a respins cererea de schimbare a

numelui și prenumelui din G.I., în B.E. și din G.V., în B.H.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamantul este de etnie turcă și a fost înfiat de bunicii paterni, B.M. și

B.Z. După decesul bunicilor, mama reclamantului, O.B., devenită prin căsătorie,

S.S., a anulat înfierea reclamantului, schimbându-i-se numele din B.E., în

G.I., iar soția sa, tot de etnie turcă, i-a luat numele de G.

Prin sentința civilă nr. 276/2001 a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost respinsă, reținându-se, în esență, că nu sunt întrunite

cerințele Decretului nr. 975/1968. În considerente s-a mai specificat faptul că

Ministerul de Interne nu este organ al administrației centrale de stat, astfel

încât actele emise de acesta scapă controlului instituit de Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs în termen, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că Ministerul de Interne este organ al administrației publice centrale, că

sentința este nemotivată în ce privește respingerea acțiunii, ca nefondată și

că, față de temeiurile arătate în acțiune, aceasta trebuia admisă.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele

considerente.

Reclamanții susțin că sunt de etnie

turcă.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din

Constituția României, statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând

minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea

identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.

Conform art. 4 din Decretul nr.

975/1968, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, cetățenii români pot

obține, pentru motive temeinice, schimbarea numelui de familie și a prenumelui

sau numai a unuia dintre acestea.

Aprecierea temeiniciei motivelor de

schimbare a numelui și prenumelui trebuie motivată de instanță. Or, curtea de

apel, printr-o frază lapidară, fără analizarea profundă a motivelor acțiunii, a

pronunțat o soluție de respingere, fără argumentare convingătoare.

Instanța de recurs apreciază că o

acțiune de natura celui de față și cu motivele arătate de

reclamanții-recurenții, este admisibilă și circumscrie dispozițiilor art. 4 din

Decretul nr. 975/1968. Lipsesc, însă, dovezile care trebuiau administrate,

pentru a se concluziona că cererea este întemeiată.

Astfel, instanța de fond nu s-a

preocupat, în baza rolului activ, să solicite părților să depună acte doveditoare:

actul de înfiere a reclamantului, hotărârea definitivă, legalizată, de desfiere

a acestuia, copia actului de naștere a reclamantului (inițial, după înfiere și

după desfiere), copiile actului de naștere și de căsătorie a mamei sale și a

reclamanților.

Pentru neadministrarea acestor

dovezi, necesare soluționării acțiunii, recursul va fi admis, sentința se va

casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Curtea de apel are competența

soluționării cererii, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., întrucât Ministerul

de Interne, potrivit art. 115 alin. (1) din Constituția României, este organ al

administrației publice centrale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.I. și

de G.V., împotriva sentinței nr. 276 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2003.