ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 31 octombrie 2001, reclamanții G.I. și G.V. au solicitat anularea deciziei nr. 651/2001, emisă de Direcția Generală de Evidență Informativă a Persoanei din cadrul Ministerului de Interne, prin care s-a respins cererea de schimbare a numelui și prenumelui din G.I., în B.E. și din G.V., în B.H. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este de etnie turcă și a fost înfiat de bunicii paterni, B.M. și B.Z. După decesul bunicilor, mama reclamantului, O.B., devenită prin căsătorie, S.S., a anulat înfierea reclamantului, schimbându-i-se numele din B.E., în G.I., iar soția sa, tot de etnie turcă, i-a luat numele de G. Prin sentința civilă nr. 276/2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, reținându-se, în esență, că nu sunt întrunite cerințele Decretului nr. 975/1968.

În considerente s-a mai specificat faptul că Ministerul de Interne nu este organ al administrației centrale de stat, astfel încât actele emise de acesta scapă controlului instituit de Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că Ministerul de Interne este organ al administrației publice centrale, că sentința este nemotivată în ce privește respingerea acțiunii, ca nefondată și că, față de temeiurile arătate în acțiune, aceasta trebuia admisă. Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Reclamanții susțin că sunt de etnie turcă. Potrivit dispozițiilor art. 6 din Constituția României, statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. Conform art. 4 din Decretul nr. 975/1968, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, cetățenii români pot obține, pentru motive temeinice, schimbarea numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea. Aprecierea temeiniciei motivelor de schimbare a numelui și prenumelui trebuie motivată de instanță. Or, curtea de apel, printr-o frază lapidară, fără analizarea profundă a motivelor acțiunii, a pronunțat o soluție de respingere, fără argumentare convingătoare.

Instanța de recurs apreciază că o acțiune de natura celui de față și cu motivele arătate de reclamanții-recurenții, este admisibilă și circumscrie dispozițiilor art. 4 din Decretul nr. 975/1968. Lipsesc, însă, dovezile care trebuiau administrate, pentru a se concluziona că cererea este întemeiată. Astfel, instanța de fond nu s-a preocupat, în baza rolului activ, să solicite părților să depună acte doveditoare: actul de înfiere a reclamantului, hotărârea definitivă, legalizată, de desfiere a acestuia, copia actului de naștere a reclamantului (inițial, după înfiere și după desfiere), copiile actului de naștere și de căsătorie a mamei sale și a reclamanților. Pentru neadministrarea acestor dovezi, necesare soluționării acțiunii, recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Curtea de apel are competența soluționării cererii, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., întrucât Ministerul de Interne, potrivit art. 115 alin. (1) din Constituția României, este organ al administrației publice centrale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.I. și de G.V., împotriva sentinței nr. 276 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.