ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3074/2003

D E C I Z I A    NR. 3074                                                                                    DOSAR

NR. 208/2003

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La  25 aprilie 2002 S.A., prin procurator D.I.S. a solicitat, în temeiul art. 165 din Legea nr. 105/1992 cu

privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, să i se

recunoască certificatul nr. 318/2001 și traducerea legalizată care atestă

schimbarea numelui, precum și extrasul din Registrul Populației și traducerea

legalizată a acestuia care dovedesc schimbarea numelui și a prenumelui.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat, că s-a născut în Brăila la data de 18 ianuarie 1929, în certificatul

de naștere emis de oficiul de stare civilă Brăila fiind trecut prenumele “L.”

și numele “S.”. În  anul 1955 a părăsit țara stabilindu-se în Israel unde și-a

schimbat numele prin ebraizare devenind A.S. și, a cerut Primăriei Brăila

înscrierea mențiunii de schimbare a numelui  de familie și a prenumelui pe

marginea actului de naștere, însă a fost îndrumat să se adreseze Tribunalului,

în vederea recunoașterii certificatului de schimbare a numelui.

Investit cu cererea

reclamantului, Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins această cerere, ca

nefondată, prin sentința nr. 216 din 27 mai 2002, reținând că actul de stare

civilă nu este un act de jurisdicție în sensul art. 165 din Legea nr. 105/1992

care se referă la efectele hotărârilor străine ca acte de jurisdicție ale

instanțelor judecătorești, notariatelor oricăror autorități competente dintr-un

alt stat.

Soluția tribunalului a

fost confirmată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr.

70/A din 15 octombrie 2002 a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

curtea a reținut că într-adevăr certificatul a cărei recunoaștere se cere, a

fost emis de un organ competent din statul Israel, respectiv de Ministerul de

Interne, dar, acest act nu este de jurisdicție ci un act administrativ. Că

fiind vorba de recunoașterea unui act de stare civilă aparținând unui cetățean

român cu domiciliul în străinătate, sunt incidente prevederile Legii nr. 119/1996

cu privire la actele de stare civilă, care, la art. 43 alin. (3) statuează, că

actele de stare civilă ale cetățenilor români întocmite de autoritățile

străine, au putere doveditoare în țară, numai dacă sunt transcrise în

registrele de  stare civilă române, iar la art. 44 lit. f) și art. 57 pct. 1 și

3 statuează că modificarea, rectificarea sau  completarea actelor de stare

civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, se pot face numai în temeiul unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate de Judecătoria

sectorului 1 București, cum este cazul în speță. A conchis instanța, că în mod

greșit reclamantul s-a adresat Tribunalului invocând Legea  nr. 105/1992.

Împotriva menționatei

decizii reclamantul a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. A susținut că instanța a interpretat

greșit natura juridică a actelor deduse judecății și că hotărârea a fost dată

cu aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat, în

sensul celor ce se vor arăta în continuare.

În petitul acțiunii,

precizând că și-a păstrat tot timpul și cetățenia română, reclamantul a

solicitat să i se recunoască:

- certificatul care

atestă schimbarea la 25 noiembrie 1955 a numelui și prenumelui din S.L. în S.A.,

eliberat de Ministerul de Interne al Statului Israel și apostilat de Tribunalul

Suprem din Haifa-Israel conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961;

- extrasul din Registrul

Populației privind pe S.A. emis de același minister.

Aceste acte care emană

de la o autoritate competentă a statului Israel, respectiv Ministerul de

Interne, apostilate de instanța judecătorească din Haifa, ceea ce le conferă

caracter jurisdicțional, nu sunt acte de stare civilă, așa cum în mod eronat

le-a caracterizat instanța de apel confirmând soluția instanței de fond. Ele

atestă o situație de fapt, respectiv schimbarea numelui și prenumelui

reclamantului care conformându-se adresei nr. 263644/10 ianuarie 2002 a

Ministerului de Interne Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei

a solicitat recunoașterea lor, în vederea înscrierii prin mențiune pe marginea

actului de naștere aflat la Primăria Municipiului Brăila – Oficiul stării

civile.

Art. 165 din Legea nr. 105/1992

prevede că, în cazul acestei legi, termenul de hotărâri străine se referă la

actele de jurisdicție ale instanțelor judecătorești, notariatelor sau oricăror

autorități competente dintr-un alt stat, iar art. 166 prevede, printre altele,

că hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă

la statutul civil al cetățenilor statului unde au fost pronunțate.

Așadar, în speță, nu

sunt incidente prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare

civilă, iar Ordonanța Guvernului României nr. 41 din 30 ianuarie 2003 privind

dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice,

nu conține dispoziții exprese referitoare la înscrierea mențiuniloe de

schimbare a numelui de către o autoritate a unui stat străin în cazul

persoanelor  care și-au menținut cetățenia română.

Rezultă deci, că sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor

de drept internațional privat.

Analizând actele a căror

recunoaștere s-a solicitat, se constată că în extrasul din Registrul Populației

se menționează că schimbarea numelui și prenumelui s-a înregistrat la Biroul

Înregistrării Populației la data de 25 noiembrie 1955 și i s-a eliberat lui S.A.

certificatul nr. 10624. Certificatul  care atestă schimbarea numelui , nu

poartă nici un alt număr, în afara celui sub care a fost autentificat de notar.

În această situație se

impune completarea probatoriului, pentru stabilirea cu exactitate și

identificarea concretă a actelor ce urmează a fi recunoscute, și pentru

lămurirea inadvertenței menționate .

Față de cele ce preced,

în temeiul art. 312  C. proc. civ., recursul urmează a se admite, hotărârile

pronunțate  urmează a fi casate, iar cauza trimisă pentru rejudecare

Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul  declarat

de reclamantul S.A. împotriva deciziei civile nr.70/A din 15 octombrie 2002 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată,

precum și sentința civilă nr. 216 din 27 mai 2002 a Tribunalului Brăila și

trimite cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iulie 2003.