ÎCCJ, decizie (scj.ro #82674)

Drept internațional privat. Recunoașterea actelor autorităților din Israel de schimbare a numelui unui cetățean român stabilit în Israel Pentru recunoașterea actelor unui stat străin de schimbare a numelui cetățeanului român stabilit în străinătate, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, iar nu dispozițiile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Secția civilă, decizia nr.3074 din 8 iulie 2003 La 25 aprilie 2002, S.A. a solicitat, în temeiul art.165 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, să i se recunoască certificatul nr.318/2001 și traducerea legalizată care atestă schimbarea numelui, precum și extrasul din Registrul Populației și traducerea legalizată a acestuia care dovedesc schimbarea numelui și a prenumelui.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut în Brăila la data de 18 ianuarie 1929, în certificatul de naștere emis de oficiul de stare civilă Brăila fiind trecut prenumele “Leon” și numele “Stanislav”. În anul 1955 a părăsit țara stabilindu-se în Israel unde și-a schimbat numele prin ebraizare devenind Arie Sinai și, a cerut Primăriei Brăila înscrierea mențiunii de schimbare a numelui de familie și a prenumelui pe marginea actului de naștere, însă a fost îndrumat să se adreseze Tribunalului, în vederea recunoașterii certificatului de schimbare a numelui.

Investit cu cererea reclamantului, Tribunalul Brăila, secția civilă a respins această cerere, ca nefondată, prin sentința nr.216 din 27 mai 2002, reținând că actul de stare civilă nu este un act de jurisdicție în sensul art.165 din Legea nr.105/1992 care se referă la efectele hotărârilor străine ca acte de jurisdicție ale instanțelor judecătorești, notariatelor oricăror autorități competente dintr-un alt stat. Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr.70/A din 15 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant. Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că într-adevăr certificatul, a cărei recunoaștere se cere, a fost emis de un organ competent din statul Israel, respectiv de Ministerul de Interne, dar, acest act nu este de jurisdicție ci un act administrativ.

Că, fiind vorba de recunoașterea unui act de stare civilă aparținând unui cetățean român cu domiciliul în străinătate, sunt incidente prevederile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, care, la art.43 alin.3 statuează, că actele de stare civilă ale cetățenilor români întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară, numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române, iar la art.44 lit.f și art.57 pct.1 și 3 statuează că modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București, cum este cazul în speță.

A conchis instanța, că în mod greșit reclamantul s-a adresat Tribunalului invocând Legea 105/1992. Împotriva menționatei decizii reclamantul a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ. A susținut că instanța a interpretat greșit natura juridică a actelor deduse judecății și că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare. În petitul acțiunii, precizând că și-a păstrat tot timpul și cetățenia română, reclamantul a solicitat să i se recunoască: - certificatul care atestă schimbarea la 25 noiembrie 1955 a numelui și prenumelui din Stanislav Leon în Sinai Arie, eliberat de Ministerul de Interne al Statului Israel și apostilat de Tribunalul Suprem din Haifa-Israel conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961; - extrasul din Registrul Populației privind pe Sinai Arie emis de același minister.

Aceste acte care emană de la o autoritate competentă a statului Israel, respectiv Ministerul de Interne, apostilate de instanța judecătorească din Haifa, ceea ce le conferă caracter jurisdicțional, nu sunt acte de stare civilă, așa cum în mod eronat le-a caracterizat instanța de apel confirmând soluția instanței de fond. Ele atestă o situație de fapt, respectiv schimbarea numelui și prenumelui reclamantului care conformându-se adresei nr.263644/10.01.2002 a Ministerului de Interne Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei a solicitat recunoașterea lor, în vederea înscrierii prin mențiune pe marginea actului de naștere aflat la Primăria Municipiului Brăila – Oficiul stării civile.

Art.165 din Legea nr.105/1992 prevede că, în cazul acestei legi, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție ale instanțelor judecătorești, notariatelor sau oricăror autorități competente dintr-un alt stat, iar art.166 prevede, printre altele, că hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul civil al cetățenilor statului unde au fost pronunțate. Așadar, în speță, nu sunt incidente prevederile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, iar Ordonanța Guvernului României nr.41 din 30 ianuarie 2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, nu conține dispoziții exprese referitoare la înscrierea mențiunilor de schimbare a numelui de către o autoritate a unui stat străin în cazul persoanelor care și-au menținut cetățenia română.

Rezultă deci, că sunt aplicabile prevederile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat. Analizând actele, a căror recunoaștere s-a solicitat, se constată că în extrasul din Registrul Populației se menționează că schimbarea numelui și prenumelui s-a înregistrat la Biroul Înregistrării Populației la data de 25 noiembrie 1955 și i s-a eliberat lui Sinai Arie certificatul nr.10624. Certificatul care atestă schimbarea numelui, nu poartă nici un alt număr, în afara celui sub care a fost autentificat de notar. În această situație se impune completarea probatoriului, pentru stabilirea cu exactitate și identificarea concretă a actelor ce urmează a fi recunoscute, și pentru lămurirea inadvertenței menționate . Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul a fost admis, hotărârile pronunțate s-au casat, iar cauza s-a trimis pentru rejudecare Tribunalului Brăila.