ÎCCJ, decizie (scj.ro #82674)

Drept internațional privat. Recunoașterea

actelor autorităților din Israel de schimbare a numelui unui cetățean român

stabilit în Israel

Pentru

recunoașterea actelor unui stat străin de schimbare a numelui cetățeanului

român stabilit în străinătate, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.105/1992

cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, iar nu

dispozițiile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Secția

civilă, decizia nr.3074 din 8 iulie 2003

La  25 aprilie 2002, S.A. a solicitat, în temeiul art.165 din Legea

nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional

privat, să i se recunoască certificatul nr.318/2001 și traducerea legalizată

care atestă schimbarea numelui, precum și extrasul din Registrul Populației și

traducerea legalizată a acestuia care dovedesc schimbarea numelui și a

prenumelui.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut în Brăila la data de

18 ianuarie 1929, în certificatul de naștere emis de oficiul de stare civilă

Brăila fiind trecut prenumele “Leon” și numele “Stanislav”. În  anul 1955

a părăsit țara stabilindu-se în Israel unde și-a schimbat numele prin ebraizare

devenind Arie Sinai și, a cerut Primăriei Brăila înscrierea mențiunii de

schimbare a numelui  de familie și a prenumelui pe marginea actului de

naștere, însă a fost îndrumat să se adreseze Tribunalului, în vederea

recunoașterii certificatului de schimbare a numelui.

Investit cu cererea reclamantului, Tribunalul Brăila, secția civilă a respins

această cerere, ca nefondată, prin sentința nr.216 din 27 mai 2002, reținând că

actul de stare civilă nu este un act de jurisdicție în sensul art.165 din Legea

nr.105/1992 care se referă la efectele hotărârilor străine ca acte de

jurisdicție ale instanțelor judecătorești, notariatelor oricăror autorități

competente dintr-un alt stat.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, secția civilă,

care, prin decizia nr.70/A din 15 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul

formulat de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că într-adevăr certificatul, a cărei

recunoaștere se cere, a fost emis de un organ competent din statul Israel,

respectiv de Ministerul de Interne, dar, acest act nu este de jurisdicție ci un

act administrativ. Că, fiind vorba de recunoașterea unui act de stare civilă

aparținând unui cetățean român cu domiciliul în străinătate, sunt incidente

prevederile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, care, la

art.43 alin.3 statuează, că actele de stare civilă ale cetățenilor români

întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară, numai dacă

sunt transcrise în registrele de  stare civilă române, iar la art.44 lit.f

și art.57 pct.1 și 3 statuează că modificarea, rectificarea sau

completarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, se pot

face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București, cum este cazul în speță. A

conchis instanța, că în mod greșit reclamantul s-a adresat Tribunalului

invocând Legea 105/1992.

Împotriva menționatei decizii reclamantul a declarat recurs invocând motivele

de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ. A susținut că instanța a

interpretat greșit natura juridică a actelor deduse judecății și că hotărârea a

fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

În petitul acțiunii, precizând că și-a păstrat tot timpul și cetățenia română,

reclamantul a solicitat să i se recunoască:

- certificatul care atestă schimbarea la 25 noiembrie 1955 a numelui și

prenumelui din Stanislav  Leon în Sinai Arie, eliberat de Ministerul de

Interne al Statului Israel și apostilat de Tribunalul Suprem din Haifa-Israel

conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961;

- extrasul din Registrul Populației privind pe Sinai Arie emis de același

minister.

Aceste acte care emană de la o autoritate competentă a statului Israel,

respectiv Ministerul de Interne, apostilate de instanța judecătorească din

Haifa, ceea ce le conferă caracter jurisdicțional, nu sunt acte de stare

civilă, așa cum în mod eronat le-a caracterizat instanța de apel confirmând

soluția instanței de fond. Ele atestă o situație de fapt, respectiv schimbarea

numelui și prenumelui reclamantului care conformându-se adresei

nr.263644/10.01.2002 a Ministerului de Interne Direcția Generală de Evidență

Informatizată a Persoanei a solicitat recunoașterea lor, în vederea înscrierii

prin mențiune pe marginea actului de naștere aflat la Primăria Municipiului

Brăila – Oficiul stării civile.

Art.165 din Legea nr.105/1992 prevede că, în cazul acestei legi, termenul de

hotărâri străine se referă la  actele de jurisdicție ale instanțelor

judecătorești, notariatelor sau oricăror autorități competente dintr-un alt

stat, iar art.166 prevede, printre altele, că hotărârile străine sunt

recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul civil al

cetățenilor statului unde au fost pronunțate.

Așadar, în speță, nu sunt incidente prevederile Legii nr.119/1996 cu privire la

actele de stare civilă, iar Ordonanța Guvernului României nr.41 din 30 ianuarie

2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor

persoanelor fizice,  nu conține dispoziții exprese referitoare la

înscrierea mențiunilor de schimbare a numelui de către o autoritate a unui stat

străin în cazul persoanelor  care și-au menținut cetățenia română.

Rezultă deci, că sunt aplicabile prevederile Legii nr.105/1992 cu privire la

reglementarea raporturilor de drept internațional privat.

Analizând actele, a căror recunoaștere s-a solicitat, se constată că în

extrasul din Registrul Populației se menționează că schimbarea numelui și

prenumelui s-a înregistrat la Biroul Înregistrării Populației la data de 25

noiembrie 1955 și i s-a eliberat lui Sinai Arie certificatul nr.10624.

Certificatul  care atestă schimbarea numelui, nu poartă nici un alt număr,

în afara celui sub care a fost autentificat de notar.

În această situație se impune completarea probatoriului, pentru stabilirea cu

exactitate și identificarea concretă a actelor ce urmează a fi recunoscute, și

pentru lămurirea inadvertenței menționate .

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul a fost admis,

hotărârile pronunțate s-au casat, iar cauza s-a trimis pentru rejudecare

Tribunalului

Brăila.