ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2003

Decizia nr. 443 Dosar nr. 2143 / 2002 S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 48/R din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimata-reclamantă G.E., personal și asistată de avocat M.I., lipsind intimatul-pârât G.V.A.. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunțate în apel și recurs și, în parte, exclusiv pe divorț, a sentinței de fond, cu consecința menținerii dispozițiilor acesteia cu privire la încuviințarea purtării numelui din căsătorie, în viitor, pentru reclamantă și a desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.

Avocat M.I. pune concluzii în același sens. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 mai 2002 s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 5128/18 iunie 2001 a Judecătoriei Brăila, a deciziei civile nr. 583/25 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila și a deciziei civile nr. 48/16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, solicitând, în baza art. 330 pct. 2 C.proc.civ. casarea acestora și, pe fond, desfacerea căsătoriei dintre G.E. și G.V.A. din culpa exclusivă a acestuia, și încuviințarea păstrării de către reclamantă a numelui dobândit în timpul căsătoriei.

Analizând calea extraordinară de atac formulată, precum și dosarele atașate, Curtea reține următoarele: La 19 martie 2001 pe rolul Judecătoriei Brăila s-a înregistrat acțiunea de divorț promovată de reclamanta G.E. care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate în anul 1962, din culpa exclusivă a pârâtului G.V.A., cu încuviințarea păstrării numelui purtat în timpul căsătoriei și atribuirea provizorie a folosinței apartamentului bun comun situat în Brăila, str. Independenței nr. 2, bloc 2, scara 6, etaj 1, apartament 82, cu cheltuieli de judecată. A arătat reclamanta că la scurt timp de la încheierea căsătoriei, pârâtul s-a arătat dezinteresat de viața de familie, atât față de soție, cât și față de cei doi copii, în prezent majori, având o atitudine arogantă, autoritară, manifestată chiar prin accese de furie, soldate cu bruscări verbale și fizice.

Din anul 1996 pârâtul a părăsit definitiv domiciliul conjugal, mutându-se cu o altă femeie, după ce anterior avusese numeroase relații extraconjugale. Cu privire la cererile accesorii, reclamanta a arătat că durata mare a căsătoriei, coroborată cu prestigiul ei în societate – avocat fiind – o îndreptățesc la păstrarea numelui din timpul căsătoriei. Prin sentința civilă nr. 5128/18 iunie 2001 Judecătoria Brăila a admis acțiunea, a declarat desfăcută căsătoria din vina ambilor soți, a încuviințat reclamantei păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, a atribuit folosința locuinței reclamantei și a dispus evacuarea pârâtului. În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a constatat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă.

Din analiza depozițiilor martorilor a reținut că se impune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, dar față de comportamentul violent al pârâtului față de familie a hotărât evacuarea acestuia, încuviințând totodată păstrarea numelui de către reclamantă, cunoscută în societate de circa 30 de ani sub acest nume. Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți. Prin decizia nr. 583/25 octombrie 2001 Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei și a admis apelul pârâtului, dispunând respingerea cererilor accesorii privind păstrarea numelui și evacuarea pârâtului. În motivarea acestei decizii s-a reținut că din depozițiile martorilor a rezultat culpa comună a celor doi soți, pârâtul fiind neglijat de familie atunci cînd a fost accidentat, lipsa de tact în aplanarea neînțelegerilor fiind imputabilă ambilor soți.

Cu privire la apelul pârâtului, s-a reținut că este fondat, reclamanta nefăcând dovada că revenirea la numele anterior i-ar prejudicia activitatea în societate. Cu privire la cererea de evacuare, tribunalul a reținut că pe cale separată s-a obținut deja această finalitate. Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 48/16 ianuarie 2002. S-a reținut în motivare că probele au fost corect apreciate de instanța de apel. Prin prezentul recurs în anulare se solicită ca pe baza reanalizării probelor, să fie modificate hotărârile, în sensul celor deja enunțate.

Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Cu privire la culpa în destrămarea căsătoriei, atît probele testimoniale, cât și probele cu martori (copii ale corespondenței pârâtului cu difereite femei, fotografii, dovezi ale unor acțiuni anterioare de divorț promovate de reclamantă, procese-verbale întocmite de poliție), atestă că vina principală aparține pârâtului care și-a neglijat familia, dând prioritate raporturilor de serviciu care îi ocupau tot timpul și preocupările. Față de familie pârâtul avea comportament agresiv, adresându-le chiar în prezența martorilor injurii (f. 54 – 55), izgonind din locuință cu ocazia crizelor de furie atât pe soție cât și pe copii (f. 56 – 58). Martorii propuși de pârât nu au fost în locuința părților și au făcut relatări numai din povestirile acestuia.

Ca atare, se constată că raporturile dintre soți au fost grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă datorită culpei exclusive a pârâtului. Cu privire la numele purtat de reclamantă în timpul căsătoriei, conform art. 27, se rețin următoarele: Conform art. 40 alin. 2 teza a doua din C. fam., instanța, pentru motive temeinice, poate să încuviințeze soțului care a purtat numele celuilalt soț să-l păstreze în continuare, chiar după desfsacerea căsătoriei. În speță, reclamanta a formulat o atare cerere, dar față de opunerea pârâtului, instanțele i-au respins-o.

Curtea constată că există suficiente argumente pentru a permite reclamantei să păstreze în continuare numele pe care prin căsătorie l-a dobândit în anul 1962, sub care a devenit cunoscută în societate, nume pe care îl poartă și copiii părților, foarte atașați mamei – dar în ultimul rând, numele profesional al reclamantei, care de circa 30 de ani practică profesia de avocat îndreptățește o atare încuviințare, fiind identificate motive temeinice, în sensul art. 40 alin. 2 teza a II – a din C.fam. Față de considerentele anterior expuse, recursul în anulare va fi admis, urmând a fi modificate hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectul culpei în desfacerea căsătoriei, fiind menținută dispoziția din sentința de fond privind păstrarea numelui din timpul căsătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 48/R din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția civilă. Modifică decizia în sensul că admite recursul declarat de reclamanta G.E. împotriva deciziei nr. 583 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila – Secția civilă, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 5128 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Brăila. Schimbă această sentință în sensul că declară desfăcută căsătoria părților din vina exclusivă a pârâtului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge apelul declarat de pârât împotriva aceleiași hotărâri. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.