ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia nr. 443
Dosar
nr. 2143 / 2002
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva deciziei nr. 48/R din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați –
Secția civilă.
La apelul nominal
s-a prezentat: intimata-reclamantă G.E., personal și asistată de avocat M.I.,
lipsind intimatul-pârât G.V.A..
Procedura
completă.
Reprezentanta
Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea
hotărârilor pronunțate în apel și recurs și, în parte, exclusiv pe divorț, a
sentinței de fond, cu consecința menținerii dispozițiilor acesteia cu privire
la încuviințarea purtării numelui din căsătorie, în viitor, pentru reclamantă
și a desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.
Avocat M.I. pune
concluzii în același sens.
C U R T E A
Asupra recursului
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 mai 2002
s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare
declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție împotriva sentinței civile nr. 5128/18 iunie 2001 a Judecătoriei
Brăila, a deciziei civile nr. 583/25 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila și a
deciziei civile nr. 48/16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă,
solicitând, în baza art. 330 pct. 2 C.proc.civ. casarea acestora și, pe fond,
desfacerea căsătoriei dintre G.E. și G.V.A. din culpa exclusivă a acestuia, și
încuviințarea păstrării de către reclamantă a numelui dobândit în timpul
căsătoriei.
Analizând calea
extraordinară de atac formulată, precum și dosarele atașate, Curtea reține
următoarele:
La 19 martie 2001
pe rolul Judecătoriei Brăila s-a înregistrat acțiunea de divorț promovată de
reclamanta G.E. care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate în anul 1962,
din culpa exclusivă a pârâtului G.V.A., cu încuviințarea păstrării numelui
purtat în timpul căsătoriei și atribuirea provizorie a folosinței
apartamentului bun comun situat în Brăila, str. Independenței nr. 2, bloc 2,
scara 6, etaj 1, apartament 82, cu cheltuieli de judecată.
A arătat
reclamanta că la scurt timp de la încheierea căsătoriei, pârâtul s-a arătat
dezinteresat de viața de familie, atât față de soție, cât și față de cei doi
copii, în prezent majori, având o atitudine arogantă, autoritară, manifestată
chiar prin accese de furie, soldate cu bruscări verbale și fizice. Din anul
1996 pârâtul a părăsit definitiv domiciliul conjugal, mutându-se cu o altă
femeie, după ce anterior avusese numeroase relații extraconjugale.
Cu privire la
cererile accesorii, reclamanta a arătat că durata mare a căsătoriei, coroborată
cu prestigiul ei în societate – avocat fiind – o îndreptățesc la păstrarea
numelui din timpul căsătoriei.
Prin sentința
civilă nr. 5128/18 iunie 2001 Judecătoria Brăila a admis acțiunea, a declarat
desfăcută căsătoria din vina ambilor soți, a încuviințat reclamantei păstrarea
numelui dobândit în timpul căsătoriei, a atribuit folosința locuinței
reclamantei și a dispus evacuarea pârâtului.
În motivarea
soluției adoptate, instanța de fond a constatat că relațiile dintre părți sunt
grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă. Din
analiza depozițiilor martorilor a reținut că se impune desfacerea căsătoriei
din vina ambilor soți, dar față de comportamentul violent al pârâtului față de
familie a hotărât evacuarea acestuia, încuviințând totodată păstrarea numelui
de către reclamantă, cunoscută în societate de circa 30 de ani sub acest nume.
Împotriva
sentinței au declarat apel ambele părți. Prin decizia nr. 583/25 octombrie 2001
Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei și a
admis apelul pârâtului, dispunând respingerea cererilor accesorii privind
păstrarea numelui și evacuarea pârâtului.
În motivarea
acestei decizii s-a reținut că din depozițiile martorilor a rezultat culpa
comună a celor doi soți, pârâtul fiind neglijat de familie atunci cînd a fost
accidentat, lipsa de tact în aplanarea neînțelegerilor fiind imputabilă ambilor
soți.
Cu privire la
apelul pârâtului, s-a reținut că este fondat, reclamanta nefăcând dovada că
revenirea la numele anterior i-ar prejudicia activitatea în societate. Cu
privire la cererea de evacuare, tribunalul a reținut că pe cale separată s-a
obținut deja această finalitate.
Recursul declarat
de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat de Curtea de
Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 48/16 ianuarie 2002.
S-a reținut în
motivare că probele au fost corect apreciate de instanța de apel.
Prin prezentul
recurs în anulare se solicită ca pe baza reanalizării probelor, să fie
modificate hotărârile, în sensul celor deja enunțate.
Recursul în
anulare este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Cu privire la
culpa în destrămarea căsătoriei, atît probele testimoniale, cât și probele cu
martori (copii ale corespondenței pârâtului cu difereite femei, fotografii,
dovezi ale unor acțiuni anterioare de divorț promovate de reclamantă,
procese-verbale întocmite de poliție), atestă că vina principală aparține
pârâtului care și-a neglijat familia, dând prioritate raporturilor de serviciu
care îi ocupau tot timpul și preocupările. Față de familie pârâtul avea
comportament agresiv, adresându-le chiar în prezența martorilor injurii (f. 54
– 55), izgonind din locuință cu ocazia crizelor de furie atât pe soție cât și
pe copii (f. 56 – 58). Martorii propuși de pârât nu au fost în locuința
părților și au făcut relatări numai din povestirile acestuia.
Ca atare, se
constată că raporturile dintre soți au fost grav și iremediabil vătămate,
continuarea căsătoriei fiind imposibilă datorită culpei exclusive a pârâtului.
Cu privire la
numele purtat de reclamantă în timpul căsătoriei, conform art. 27, se rețin
următoarele:
Conform art. 40
alin. 2 teza a doua din C. fam., instanța, pentru motive temeinice, poate să
încuviințeze soțului care a purtat numele celuilalt soț să-l păstreze în
continuare, chiar după desfsacerea căsătoriei.
În speță,
reclamanta a formulat o atare cerere, dar față de opunerea pârâtului,
instanțele i-au respins-o.
Curtea constată
că există suficiente argumente pentru a permite reclamantei să păstreze în
continuare numele pe care prin căsătorie l-a dobândit în anul 1962, sub care a
devenit cunoscută în societate, nume pe care îl poartă și copiii părților,
foarte atașați mamei – dar în ultimul rând, numele profesional al reclamantei,
care de circa 30 de ani practică profesia de avocat îndreptățește o atare
încuviințare, fiind identificate motive temeinice, în sensul art. 40 alin. 2 teza
a II – a din C.fam.
Față de
considerentele anterior expuse, recursul în anulare va fi admis, urmând a fi
modificate hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectul culpei în desfacerea
căsătoriei, fiind menținută dispoziția din sentința de fond privind păstrarea
numelui din timpul căsătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 48/R
din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția civilă.
Modifică decizia
în sensul că admite recursul declarat de reclamanta G.E. împotriva deciziei nr.
583 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila – Secția civilă, admite apelul
declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 5128 din 18 iunie 2001 a
Judecătoriei Brăila.
Schimbă această
sentință în sensul că declară desfăcută căsătoria părților din vina exclusivă a
pârâtului.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul
declarat de pârât împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.