ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2479/2003

D E C I Z I A   NR. 2479                                                                                         DOSAR.

132/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 februarie 2002

la Judecătoria Craiova reclamanta F.F. a solicitat în contradictoriu cu B.D.D. încuviințarea

să păstreze după divorț numele B. avut în timpul căsătoriei.

Reclamanta și-a motivat cererea pe împrejurarea

că timp de 25 de ani a fost cunoscută cu acest nume în mediul universitar în

care activează atât în calitate de cadru didactic cât și de publicist.

Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 6572

din 20 martie 2002 a admis acțiunea și a încuviințat reclamantei să poate

numele dobândit în timpul căsătoriei. Instanța a motivat hotărârea în drept pe

art. 40 C. fam. și în fapt pe îndelungata activitate universitară și

publicistică în țară și străinătate a reclamantei desfășurată sub numele de B.

În temeiul art. 300 alin. (1) Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dat curs cererii

Ministrului Justiției și  a declarat recurs în anulare împotriva sentinței nr. 6572/2002

a Judecătoriei Craiova devenită irevocabilă la 17 aprilie 2002 prin

neexercitarea căilor de atac.

S-a considerat în motivarea recursului în

anulare că instanța a făcut o greșită aplicare a legii - art. 40 alin. (2) C.

fam. pronunțând în acest fel o soluție vădit netemeinică. Astfel prin hotărârea

de divorț (sentința civilă nr. 2303 din 26 februarie 1998) a Judecătoriei

Craiova s-a hotărât, prin înțelegerea părților ca B F. să poarte numele avut

înaintea căsătoriei, B.

Prin pronunțarea soluției de încuviințare a

purtării numelui din căsătorie printr-o sentință ulterioară celei de divorț

s-au încălcat dispozițiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru

judecat – pentru cererea referitoare la nume.

S-a mai reținut în motivele de recurs că în

prezent reclamanta s-a căsătorit și poartă numele F. – sub care a și formulat

acțiunea introductivă de instanță. Acest fapt a fost certificat și semnalat

Ministerului Justiției prin scrisoarea nr. S/1697808/22 august 2002 a

Ministerului de Interne.

Recursul în anulare este întemeiat și se va

admite pentru următoarele considerente.

La desfacerea căsătoriei prin divorț art. 40 din

C. fam. oferă două soluții în privința numelui ce se va purta după divorț.

Soții se pot învoi ca și după divorț soțul care

a luat numele de familie al celuilalt soț, în timpul căsătoriei, să poarte

acest nume. În lipsa unei învoieli între soți instanța poate da această

încuviințare pentru motive temeinice.

A doua situație se referă la cazul în care,

între soți nu există o asemenea învoială sau instanța nu a dat încuviințarea.

In acest caz fiecare soț își reia numele anterior căsătoriei.

În cazul în speță nu a existat o învoială între

soți pentru ca reclamanta să poarte după divorț numele din căsătorie și nici

reclamanta nu a solicitat acest lucru. Ca urmare, prin sentința civilă nr. 2303/1998

s-a dispus ca reclamanta să poarte în viitor numele avut anterior căsătoriei, B.

Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de

atac.

Față de această împrejurare nu se mai putea

pronunța o nouă hotărâre cu privire la un capăt de cerere soluționat deja

printr-o hotărâre definitivă fără să se încalce dispozițiile art. 1201 C. civ. care

se referă la autoritatea de lucru judecat.

De altfel nici nu se mai putea interveni pe cale

judiciară cu o asemenea cerere în situația în care reclamanta este recăsătorită

și se numește în prezent F. Reclamanta își putea schimba acest nume potrivit

regulei cuprinse în art. 12 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 numai în

cazurile și în condițiile stabilite de lege care în cazul din speță este

Ordonanța 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a

numelor persoanelor fizice.

Pentru motivele arătate se va admite recursul în

anulare se va casa sentința atacată și pe fond se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 6572 din 20 martie

2002 a Judecătoriei Craiova pe care o casează și, în fond, respinge acțiunea

formulată de reclamanta F. (fostă B) F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi 10 iunie 2003.