ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1779/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea judecătorească nr. x din 9 ianuarie 2000, pronunțată de Curtea Supremă din Columbia Britanică - Vancouver Canada, s-a declarat desfăcută căsătoria soților A. și B. pe data de 9 ianuarie 2000.

Ulterior, la data de 3 martie 2000, prin hotărârea cu același număr, aceeași instanță a clarificat hotărârea pronunțată la data de 9 ianuarie 2000 în sensul că, în conformitate cu Secțiunea 5 din Legea privind numele, "soția va purta din acest moment numele de C.."

Prin sentința nr. 283 din 24 aprilie 2003 Tribunalul București, secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta A..

A dispus recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătorești nr. x din 9 ianuarie 2000, pronunțată de Curtea Supremă din Columbia Britanică - Vancouver Canada, prin care s-a declarat desfăcută căsătoria soților A. și B. pe data de 9 ianuarie 2000.

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2016, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă petenta C., prin mandatar D. conform procurii autentificate sub nr. x din 6 septembrie 2016 la Consulatul General al României din Vancouver Canada, a solicitat, în temeiul art. 443 alin. (1)-(3) Noul C. proc. civ., să se dispună prin încheiere "lămurirea" sentinței civile nr. 283 din 24 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2003, în sensul de a se menționa și faptul că după desfacerea căsătoriei conform sentinței civile, pârâta a revenit la numele avut anterior căsătoriei, acela de C..

În motivare petenta a arătat că este nevoită să formuleze această cerere, deoarece Canada nu este semnatară a Convenției de la Haga, iar pentru obținerea actelor sale de stare civilă pe teritoriul României este obligatoriu să se menționeze faptul că a revenit după divorț la numele purtat anterior căsătoriei, acela de C..

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 martie 2017 Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de lămurire a sentinței civile nr. 283 din data de 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, formulată de pârâta C., în contradictoriu cu reclamantul B., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, după cum rezultă din prevederile art. 281 indice 1 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Or, prin sentința civilă nr. 283 din data de 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, s-a admis cererea de recunoaștere a hotărârii străine formulată de reclamantul B. și au fost recunoscute pe teritoriul României efectele hotărârii judecătorești nr. x din data de 9 ianuarie 2000 a Curții Supreme din Columbia Britanică.

Tribunalul a reținut că în procedura de recunoaștere a unei hotărâri străine, în ipoteza admiterii cererii, instanța doar admite cererea de recunoaștere și recunoaște efectele acestei hotărâri, fără a putea proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei, după cum rezultă din prevederile art. 169 din Legea nr. 105/1992.

S-a avut în vedere că prin solicitarea pârâtei de lămurire a acestei hotărâri în sensul de a se menționa că, după desfacerea căsătoriei conform sentinței civile, pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de C., s-a tins practic la modificarea dispozitivului și adăugirea acestuia, lucru care nu este posibil pe calea procedurii de lămurire a hotărârii reglementată de art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva evocatei încheieri a formulat apel pârâta C., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III - a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul menționării în dispozitivul sentinței civile nr. 283 din 24 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2003 și a faptului că se recunosc pe teritoriul României efectele hotărârii judecătorești nr. x din data de 9 ianuarie 2000 a Curții Supreme din Columbia Britanică așa cum aceasta a fost clarificată în data de 03 martie 2000, în sensul că "în conformitate cu Secțiunea 5 din Legea privind Numele, soția va purta din acest moment numele dinaintea căsătoriei, respectiv de C.".

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia nr. 650 A din 17 august 2017, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă C., împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 20 martie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2003, în contradictoriu cu reclamantul B..

Sub un prim aspect Curtea a reținut că, față de data inițierii demersului judiciar, legea procedurală aplicabilă prezentului apel, ca etapă a procesului început în 2003, este cea care se regăsește în vechiul C. proc. civ. intrat în vigoare în anul 1865.

Cât privește fondul solicitării, Curtea de apel a confirmat raționamentul primei instanțe, apreciind că cererea este nefondată în contextul în care părțile au omis să prezinte instanței de recunoaștere cea de-a doua hotărâre străină prin care se pretinde că au fost clarificate mențiunile hotărârii judecătorești nr. x din data de 9 ianuarie 2000 a Curții Supreme din Columbia Britanică.

Curtea a subliniat că admiterea solicitării de lămurire ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", a principiului disponibilității prin lărgirea cadrului procesual obiectiv dedus judecății.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-pârâtă C. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei apelate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul că în dispozitivul sentinței civile nr. 283 din 24 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2003, se va menționa și faptul că se recunosc pe teritoriul României efectele hotărârii judecătorești nr. x din data de 9 ianuarie 2000 a Curții Supreme din Columbia Britanica așa cum a fost clarificată în data de 3 martie 2000, în sensul că "în conformitate cu Secțiunea 5 din Legea privind Numele, soția va purta din acest moment numele dinaintea căsătoriei, respectiv de C.".

Recurenta-pârâtă își subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Făcând trimitere la doctrina de specialitate recurenta precizează că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care prin hotărârea recurată s-a limitat la a face simple constatări cu privire la existența raporturilor dintre părți.

Apreciază recurenta-reclamantă că, în condițiile în care aceasta este singura motivare existentă în cadrul sentinței cu privire la problema dedusă judecății devine evidentă încălcarea obligației care incumbă instanței de fond de a indica în suficient detaliu silogismul juridic în baza căruia aceasta și-a format convingerea ca a condus la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Din perspectiva motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă următoarele aspecte de nelegalitate.

Din dispozițiile art. 443 alin. (1) din Noul C. proc. civ. care au preluat dispozițiile art. 281

1

alin. (1) din fostul C. proc. civ. rezultă că, prin lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 283 din data de 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă nu se încalcă astfel puterea lucrului judecat, în sensul că se recunosc pe teritoriul României efectele hotărârii judecătorești nr. x din data de 9 ianuarie 2000 a Curții Supreme din Columbia Britanica așa cum a fost clarificată în data de 3 martie 2000 (la aproape două luni diferență) în sensul precizării că "în conformitate cu Secțiunea 5 din Legea privind Numele, soția va purta din acest moment numele dinaintea căsătoriei, respectiv de C.".

Consideră recurenta că nu poate fi vorba de modificarea dispozitivului, ci de clarificarea măsurilor dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește, această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate atunci când dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți de executare, ceea ce se și întâmpla în prezent.

Contrar celor expuse prin încheierea apelată, recurenta arată că dispozitivul sentinței civile nr. 283 din data de 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă menționează foarte clar că "recunoaște pe teritoriul României efectele hotărârii judecătorești nr. x din 9 ianuarie 2000 pronunțată de Curtea Supremă din Columbia Britanică - Vancouver Canada, prin care s-a declarat desfăcută căsătoria soților A. si B. pe data de 9 ianuarie 2000", prin aceeași hotărâre nr. x făcându-se dovada la pagina nr. 5 din dosar că, în data de 3 martie 2000, aceeași instanță a clarificat că "în conformitate cu Secțiunea 5 din Legea privind Numele, soția va purta din acest moment numele de C.".

Consideră recurenta, față de cele arătate, că instanța avea așadar posibilitatea de a constata existența anumitor consecințe dintr-un fapt cunoscut - cum este acela că recurenta beneficiază de efectele hotărârii judecătorești nr. x/2000 pronunțată de Curtea Supremă din Columbia Britanică -Vancouver Canada, prin care s-a declarat desfăcută căsătoria soților A. și B. cu consecința că aceeași instanță a clarificat că "în conformitate cu Secțiunea 5 din Legea privind Numele, soția va purta din acest moment numele de C.".

Precizează recurenta că a aduce altă interpretare acestei situații presupune a ignora realitatea situației de fapt, care face imposibilă o altă abordare a chestiunii supuse judecății.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Critica subsumată motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită față de faptul că, astfel cum rezultă din lecturarea considerentelor deciziei, hotărârea recurată este motivată punctual instanța fiind obligată însă a-și adapta analiza legalității și temeiniciei sentinței apelate la particularitățile impuse, pe de-o parte de specificul procedurii reglementate de Legea nr. 105/1992 sub care a fost pronunțată sentința nr. 283 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului București și pe de altă parte de calea aleasă de recurentă pentru valorificarea dreptului pretins.

Cu alte cuvinte, limitările controlului jurisdicțional - cât privește expunerea raționamentului instanței în cadrul considerentelor - aspect criticat de recurentă, au fost impuse astfel de specificul domeniului de reglementare al procedurii prevăzute de art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. aleasă de recurentă în valorificarea drepturilor sale, în respectarea principiului disponibilității consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Nici critica subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primită pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Conform acestui text de lege, procedura astfel reglementată are ca finalitate lămurirea dispozitivului hotărârii în situația în care acesta nu este suficient de clar, pentru a se preîntâmpina astfel dificultăților ce ar putea apărea în executare.

Așadar în aplicarea acestui text de lege, instanța a avut a analiza numai măsurile dispuse prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În prezenta cauză, prin demersul judiciar inițiat în temeiul art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. recurenta a avut în vedere, în fapt, modificarea dispozitivului evocatei sentințe.

Aceasta întrucât prin sentința nr. 283 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului București s-a admis cererea de recunoaștere pe teritoriul României numai a efectelor hotărârii judecătorești nr. x din 9 ianuarie 2000 a Curții Supreme din Columbia Britanică, conform art. 169 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept internațional privat, în contextul în care în primul cadru procesual nu a fost formulată și o cerere referitoare la recunoașterea efectelor hotărârii judecătorești nr. x din 3 martie 2000 a Curții Supreme din Columbia Britanică, aceasta nefiind nici depusă la dosar, împrejurare față de care dispozitivul sentinței nr. 283 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă este suficient de clar și nu cuprinde dispoziții potrivnice, aspect corect reținut de instanța de apel.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 650 A din 17 august 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2017.