ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2019

HOTĂRÂRE

21.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 27 noiembrie 2017, reclamantul A. - cetățean român domiciliat în Canada - a solicitat înregistrarea hotărârii străine nr. E074079 din 10 martie 2009, hotărâre prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant și pârâta B., căsătorie înregistrată în Registrul stării civile din cadrul Primăriei Târgu Ocna.

Prin Sentința civilă nr. 362 din data de 13 aprilie 2018, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în ceea ce privește competența materială, litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - potrivit cărora cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile însă, întrucât doamna B., care a figurat în Dosarul nr. x 074079 în calitate de pârâtă și care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii pronunțate, nu figurează cu domiciliul în România, motiv pentru care tribunalul a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București a pronunțat Sentința nr. 1613 din data de 10 septembrie 2018 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a arătat că, în speță, competența teritorială a instanței se determină prin raportare la sediul autorității care a refuzat recunoașterea hotărârii străine în condițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind Primăria Târgu Ocna - Oficiul de stare civilă al orașului Târgu Ocna - autoritate administrativă locală al cărei sediu se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Bacău.

Reținând că este posibilă stabilirea instanței competente, ținând cont de precizarea expresă a reclamantului care a indicat neechivoc autoritatea ce refuză recunoașterea hotărârii străine, Tribunalul București a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ. - ce atrag competența teritorială a Tribunalului București numai în situația în care nu se poate stabili instanța română competentă să judece cauza, ci sunt incidente dispozițiile alin. (1) din același text de lege, în temeiul căruia competența teritorială exclusivă de soluționare a prezentei pricini ar aparține Tribunalului Bacău.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită pe care instanțele aflate în conflict au dat-o dispozițiilor referitoare al recunoașterea hotărârilor străine.

Prin acțiunea introductivă, reclamantul A. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea Supremă din Columbia Britanică - Oficiul de stare civilă Vancouver, instanță din Canada care a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant și pârâta B., căsătorie înregistrată în Registrul stării civile din cadrul Primăriei Târgu Ocna.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoașterii. Potrivit dreptului intern - C. proc. civ. Cartea a VII-a Cap. I - intitulat "Recunoașterea hotărârilor străine" - dispozițiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine are doar partea care se prevalează de respectiva hotărâre, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ. - spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispozițiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., reiese faptul că autoritatea de lucru judecat interesează părțile dintr-o anumită cauză și nu se stabilește în raport de o terță persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin. (2) C. proc. civ. - hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.

Așadar, nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, părți ale acestei proceduri fiind exclusiv părțile din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, acesta fiind și sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiași text de lege, prevede că în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

În conformitate cu textele legale anterior enunțate, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Competența teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la sediul instituției competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, întrucât soluționarea cererii adresate acestei instituții este condiționată de recunoașterea hotărârii și subsecventă acestei proceduri.

În speță, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii aparține doamnei B., care a figurat ca pârâtă în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită.

Întrucât această parte nu figurează cu domiciliul în România, devin aplicabile dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, pentru considerentele anterior prezentate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.