ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1642/2023

Ședința publică din data de 17 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2023, petenta A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere a sentinței de divorț pronunțate de către Curtea Superioară a Canadei, Provincia Quebec, Districtul Montreal la data de 13 noiembrie 2007.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 167 și art. 172 din Legea nr. 105/1992.

2.1. Prin sentința civilă nr. 62 din 27 februarie 2023, Tribunalul Teleorman, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut, în esență, că potrivit art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Alin. (2) prevede că, în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București, fiind reglementată o competență teritorială exclusivă.

Astfel, tribunalul a constatat că regulile de competență teritorială enunțate sunt de ordine publică, fiind vorba despre o competență atribuită de legiuitor în mod expres unei anumite instanțe, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, și în caz de necunoaștere a acestui domiciliu, competența de soluționare a unei cereri de exequator aparține Tribunalului București.

Tribunanul a reținut că reclamanta, fiind întrebată cu privire la despre actualul domiciliu al fostului soț, a arătat că au divorțat de 17 ani, acesta nu se mai află pe teritoriul României și, din câte știe, acesta este stabilit în Canada, însă nu îi cunoaște adresa de domiciliu.

În cauză, instanța a reținut faptul că domiciliul pârâtului nu se află pe teritoriul României și cel din afara țării este necunoscut, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a III-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 619 din 08 mai 2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, Tribunalul București a reținut, în esență, că reclamanta a precizat în mod expres că Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Scrioaștea i-a refuzat recunoașterea hotărârii străine. Ca atare, competența teritorială a instanței se determină prin raportare la sediul autorității care a refuzat recunoașterea hotărârii străine în condițiile art. 1098 alin. (1) din C. proc. civ. și care, în speță, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Teleorman.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict de competență îl constituie acțiunea prin care petenta A. a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a efectelor sentinței de divorț nr. x, pronunțată de Curtea Superioară - Provincia Quebec, Districtul Montreal, Canada.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut în motivarea soluției de declinare dispozițiile art. 1099 din C. proc. civ., care prevede: "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

Aceste dispoziții sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", în care, la art. 1094, se prevede: "În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Dispozițile menționate se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene, cum este și cazul de față, sentința de divorț a cărei recunoaștere se solicită fiind emisă de o instanță judecătorească din Canada.

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095 - 1102 din C. proc. civ.. În demersul procesual astfel reglementat, calitatea procesuală activă aparține părții care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitatea procesuală pasivă revine părții în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 din C. proc. civ., și anume de a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

În cauză, refuzul recunoașterii hotărârii străine de către Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Scrioaștea nu este relevant pentru determinarea competenței, acesta nefiind partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată respectiva hotărâre. Astfel, conduita acestei autorități nu echivalează cu noțiunea legală de refuz al recunoașterii, ci cu o îndrumare a părții să urmeze pașii legali în vederea recunoașterii hotărârii străine pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate.

În consecință, neexistând nicio persoană care să fi refuzat efectiv recunoașterea hotărârii, devin incidente dispozițiile alin. (2) al art. 1099 din C. proc. civ., care prevăd că, în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Având în vedere aspectele sus-menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2023.