ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2040/2023

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 16.09.2022, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., recunoașterea, pe teritoriul României, a hotărârii pronunțată la data de 06.03.2012 de către Tribunalul Croydon, Marea Britanie în dosarul nr. x

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1096-1102 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 622/07.12.2022, Tribunalul Argeș, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța că prin hotărârea pronunțată la data de 06.03.2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între petent și C., hotărâre ce a fost pronunțată de către Tribunalul Croydon, Marea Britanie și rămasă definitivă și irevocabilă la data de 08.05.2012.

Având în vedere că pârâta locuiește în străinătate și nu refuză recunoașterea hotărârii străine (potrivit înscrisului de la fila x, fiind de acord cu admiterea acțiunii), tribunalul a constatat că nu poate fi determinată competența de soluționare a litigiului raportat la prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare față de care, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, competența teritorială de soluționare a cauzei va reveni Tribunalului București.

Prin sentința nr. 459/10.-04.2023, Tribunalul București, secția a III a civilă, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială a instanței de judecată în astfel de procese se determină în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoașterea, acesta persoană sau entitate nefiind, în mod automat, pârâtul din hotărârea străină.

Textul art. 1099, sus citat, nu prevede explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaștere a hotărârii străine, în raport de al cărei domiciliu/sediu se stabilește competența teritorială a instanței, o atare mențiune nefiind însă necesară, în condițiile în care textul legal este suficient de clar, instanța având a-l aplica prin raportare la situația concretă dedusă judecății.

Nu se poate prezuma în mod absolut, că în toate cazurile, această persoană este pârâtul (sau reclamantul) care a stat în judecată în cauza soluționată prin hotărârea străină a cărei recunoaștere se solicită, intenția legiuitorului nefiind aceea de a se relua înaintea instanței române o procedura judiciară care să corespundă întru totul cadrului procesual fixat de instanța străină.

În cauză, reclamantul a precizat în mod expres că Serviciul de stare Civilă Câmpulung i-a refuzat recunoașterea hotărârii străine prin care s-a dispus divorțul, astfel încât competența teritorială a instanței se determină prin raportare la sediul autorității care a refuzat recunoașterea hotărârii străine în condițiile art. 1098 alin. (1) C. proc. civ., și care, în speță, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Argeș.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele argumente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul A. solicită recunoașterea hotărârii de divorț reprezentată de sentința civilă din 06.03.2012, dată de Tribunalul Croydon în dosar nr. x, pronunțată în contradictoriu cu pârâta C., rămasă definitivă și irevocabilă la data de 08.05.2021.

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispozițiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 C. proc. civ., care prevede că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. (2) și (3) C. proc. civ., rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părțile dintr-o anumită cauză și nu se stabilește în raport de o terță persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin. (2) C. proc. civ.- hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.

Așadar, nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, părți ale acestei proceduri fiind exclusiv părțile din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, acesta fiind și sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiași text de lege, prevede că în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

În conformitate cu textele legale anterior enunțate, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Competența teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la sediul instituției competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, aceasta neputând fi asimilată celui care se poate opune sau refuză recunoașterea hotărârii străine în sensul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.. Soluționarea cererii adresate acestei instituții este condiționată de recunoașterea hotărârii și subsecventă acestei proceduri.

În speță, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii, aparține persoanei care a figurat ca pârâtă în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, respectiv numita C., care însă a arătat, prin înscrisul depus la dosarul Tribunalului Argeș, că este de acord cu cererea reclamantului de recunoaștere a hotărârii străine în discuție.

Prin urmare, pârâta nu are calitatea de parte care să refuze recunoașterea respectivei hotărâri, situație în care devin incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează competența Tribunalului București pentru acele situații (cum este și cea în speță), în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.