ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 408/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 12 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta B., să dispună desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta la data de 28 ianuarie 1994, din culpa exclusivă a pârâtei.

2.1. Prin sentința civilă nr. 9527 din data de 9 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în esență, reținând că, în speță, competența este atrasă de locuința reclamantului la data introducerii cererii, având în vedere că niciuna din părți nu a mai locuit, la data introducerii cererii de chemare în judecată, în municipiul București, iar pârâta nu avea locuința în țară.

A constatat că ultima locuință comună a părților din prezenta cauza, conform celor ce reies din susținerile reclamantului, a fost în București, str. x, însă, la data introducerii cererii, niciuna din părți nu mai locuia în sectorul 2, reclamantul locuind în comuna Micești, sat Purcăreni, județul Argeș și pârâta în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, după cum reclamantul a menționat în scris în cuprinsul cererii de chemare în judecată și oral, în cadrul ședinței publice din data de 25 septembrie 2019.

Totodată, a apreciat că nu poate lua în considerare cele susținute în concluziile scrise din moment ce, în cuprinsul cererii reclamantul a arătat în mod expres că locuiește în fapt în comuna Micești, sat Purcăreni, județul Argeș și pârâta în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin concluziile scrise neputând a reveni asupra celor arătate în chiar cererea de chemare în judecată, în scopul de a atrage competența Judecătoriei Sectorului 2 București, norma de competență fiind teritorială exclusivă.

2.2. Prin sentința civilă nr. 6539 din data de 26 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul negativ de competență, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție și a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Pitești a făcut aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reținând că acestea reglementează o competență în cascadă, între mai multe instanțe care în ipotezele date au vocația de a fi competente teritorial.

De asemenea, a constatat că reclamantul a învestit Judecătoria Sectorului 2 București cu cererea de divorț precizând că are domiciliul în București (de altfel, a depus și o copie a cărții de identitate - dosarul dosar declinat, de unde rezultă acest aspect) precizând, de asemenea, faptul că părțile au avut ultima locuință comună în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 2.

A mai avut în vedere și că prin notele scrise de la filele x reclamantul a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale, arătând că locuiește în fapt în București.

Față de acest aspect a reținut că ansamblul înscrisurilor din dosarul declinat susțin o atare concluzie, neexistând niciun înscris care să poată fundamenta convingerea că reclamantul are locuința în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pitești.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Pitești și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele instanțe aflate în conflict făcând aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul reclamantului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în Micești, sat Purcăreni, județul Argeș, în timp ce, Judecătoria Pitești a constatat că reclamantul domicilia în București.

Prin prezentul demers judiciar reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de divorț, astfel că, în speță, competența teritorială se stabilește în raport de dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, astfel cum se menționează chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cei doi soți au avut ultima locuință comună în București, str. x, iar, la data formulării acțiunii, pârâta nu mai avea domiciliul în România, ci în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

În ceea ce privește domiciliu reclamantului, Înalta Curte constată că, atașat cererii de chemare în judecată, acesta a depus copia cărții de identitate, valabilă între 16 septembrie 2016 și 16 septembrie 2026, din care rezultă că acesta, la data formulării acțiunii - 12 octombrie 2018 - domicilia în București, str. x.

Indicarea de către reclamant a adresei din comuna Micești, satul Purcăreni, județul Argeș s-a făcut în scopul comunicării actelor de procedură, având semnificația domiciliului procesual ales, care nu poate influența în niciun fel determinarea instanței competente teritorial să soluționeze cauza.

Dacă s-ar admite determinarea competenței în raport de domiciliul procesual ales al reclamantului, s-ar ajunge la situația în care părții i s-ar permite să aleagă instanța la care să se judece, ceea ce contravine regimului juridic al competenței teritoriale exclusive.

Ca atare, constatând că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul A. avea domiciliul în București, str. x, adresă la care s-a aflat și ultima locuință comună a soților, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 2 București, în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2021.