ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 985/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din vina exclusivă a pârâtului și reluarea numelui avut anterior căsătoriei.

Prin sentința civilă nr. 1262 din 6 decembrie 2022, Judecătoria Pucioasa a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 126 alin. (1) și art. 129 din același act normativ, care determină o competență teritorială exclusivă a Judecătoriei Sectorului 5 București dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, constatând că nu s-a dovedit existența unui acord scris sau exprimat oral în fața instanței de judecată cu privire la alegerea de competență.

Ca situație de fapt, instanța a reținut că reclamanta locuiește în Marea Britanie, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată și înscrisul depus la dosar, iar pârâtul lucrează și locuiește tot în Marea Britanie, conform mențiunilor din procesul-verbal întocmit la 2 noiembrie 2022 de postul de poliție Pietroșița și din nota telefonică întocmită de grefier la 17 noiembrie 2022, unde se precizează și că pârâtul urmează a reveni în România pentru o perioadă limitată, după termenul fixat în cauză.

A apreciat că nu prezintă relevanță faptul că pârâtul a menționat organelor de poliție și grefierului instanței că va reveni în România, însă pentru o perioadă, din moment ce, la data se sesizării instanței, acesta locuia efectiv în Marea Britanie, unde are un loc de muncă.

De asemenea, a constatat că nu au fost probate susținerile apărătorului reclamantei, potrivit cărora pârâtul se afla în țară la data sesizării instanței, observând că atât comunicarea cererii de chemare în judecată, cât și citația pentru termenul stabilit, au fost primite de rudele pârâtului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 3182 din 6 aprilie 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pucioasa, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Inaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, s-a reținut că, din susținerile reclamantei și verificările efectuate de organele de poliție, din luna august, inclusiv la momentul sesizării Judecătoriei Pucioasa cu cererea de divorț, respectiv 8 septembrie 2022, pârâtul locuia pe teritoriul României, în com. Pietroșița, jud. Dâmbovița, iar reclamanta avea reședința în Marea Britanie.

În raport de situația de fapt astfel reținută, instanța a apreciat incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1), teza a II a C. proc. civ., conform căreia dacă soțul pârât are locuința în țară, competența de soluționare a cererii revine instanței de la locuința pârâtului, respectiv Judecătoriei Pucioasa.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din vina exclusivă a pârâtului și reluarea numelui avut anterior căsătoriei.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, în cazul în care cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția instanței de la această locuință, iar dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introduce cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că ultimul domiciliu comun al părților a fost în comuna Pietroșița, sat Dealu Frumos, jud. Dâmbovița, conform mențiunilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, necontrazise de pârât, iar pârâtul lucrează ca alpinist pentru toaletarea copacilor în Anglia și locuiește la adresa firmei C. din Londra, conform mențiunilor din procesul-verbal întocmit la 2 noiembrie 2022 de postul de poliție Pietroșița. Nota telefonică întocmită de grefier la 17 noiembrie 2022 relevă aceiași situație de fapt, respectiv că pârâtul locuiește în Anglia, acesta urmând a reveni în România pentru o perioadă limitată, după termenul fixat în cauză.

Referitor la mențiunea din adresa emisă de poliția Pietroșița, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București, conform căreia, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul se afla pe teritoriul României, se reține că nu prezintă relevanță în ceea ce privește stabilirea instanței competente, atât timp cât, din verificările instanței și susținerile pârâtului, rezultă că acesta locuiește în străinătate, revenirea temporară în țară neputând fi asimilată cu stabilirea unei locuințe efective și stabile pe teritoriul național.

În ceea ce privește domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reține că este un atribut de identificare al acesteia, noțiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală." Dacă o persoană are mai multe locuințe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina și în practica judiciară s-a reținut constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenței teritoriale de soluționare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoașterii de către parte a existenței procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

În ceea ce o privește pe reclamantă, se reține că, la data sesizării instanței de judecată, aceasta avea stabilit domiciliul în Marea Britanie, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată și înscrisul depus la dosar.

Față de cele anterior expuse, constatând că la data sesizării instanței, niciunul dintre soți nu mai locuia în România, cum părțile nu au convenit în mod expres să introducă cererea de divorț la o anumită instanță, Înalta Curte reține că în prezentul litigiu sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.