ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2042/2023

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă data de 14.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat recunoașterea sentinței nr. 191/2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei de primă instanță nr. 1 din Algeciras-Spania.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1095-1100 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 199/17.02.2023, Tribunalul Mureș, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța că, potrivit dispozițiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. De asemenea, conform alin. (2) al textului legal, în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

Față de aceste dispoziții legale și de faptul că pârâtul are domiciliul în Spania, Tribunalul Mureș nu este instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere.

Prin sentința nr. 618/08.05.2023, Tribunalul București, secția a III a civilă, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că reclamantul a solicitat recunoașterea unei hotărâri străine de divorț, precizând că autoritatea care i-a pretins să prezinte hotărârea străină recunoscută în prealabil pe teritoriul României (refuzând, așadar, implicit, recunoașterea acesteia), este SPCLEP Sighișoara.

Prin urmare, în astfel de situații, competența teritorială reglementată de art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. se determină în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoașterea, această persoană sau entitate nefiind în mod automat pârâtul din hotărârea străină.

Art. 1099 C. proc. civ. nu prevede explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaștere a hotărârii străine, în raport de al cărei domiciliu/sediu se stabilește competența teritorială a instanței, o atare mențiune nefiind însă necesară, în condițiile în care textul legal este suficient de clar, instanța având a-l aplica prin raportare la situația concretă dedusă judecății și de persoana/instituția care refuză recunoașterea hotărârii.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele argumente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul solicită recunoașterea hotărârii de divorț (sentința civilă nr. 191/2015), pronunțată în contradictoriu cu B. pe baza acordului părților din 31.10.2014, de către Judecătoria de primă instanță numărul unu Algeciras-Spania.

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispozițiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 C. proc. civ., care prevede că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. (2) și (3) C. proc. civ., rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părțile dintr-o anumită cauză și nu se stabilește în raport de o terță persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă, astfel cum dispune art. 435 alin. (2) C. proc. civ.- hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atâta timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.

Așadar, nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, părți ale acestei proceduri fiind exclusiv părțile din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, acesta fiind și sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiași text de lege, prevede că în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

În conformitate cu textele legale anterior enunțate, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Competența teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la sediul instituției competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, aceasta neputând fi asimilată celui care se poate opune sau refuză recunoașterea hotărârii străine în sensul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.. Soluționarea cererii adresate acestei instituții este condiționată de recunoașterea hotărârii și subsecventă acestei proceduri.

În speță, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii, aparține persoanei care a figurat ca pârâtă în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, respectiv numita B..

Înalta Curte constată însă că prin sentința a cărei recunoaștere se solicită, căsătoria părților a fost desfăcută "...cu efectele legale inerente și conținute în acordul de reglementare din data de 31/10/2014 care se aprobă prin prezenta..." astfel încât pârâta nu are calitatea de parte care să refuze recunoașterea respectivei hotărâri, situație în care devin incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează competența Tribunalului București pentru acele situații (cum este și cea în speță), în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.