ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1479/2023

HOTĂRÂRE

28.09.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1479/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2023, petentul A. a solicitat recunoașterea sentinței de divorț pronunțată de Judecătoria din Rio de Janeiro – Brazilia cu numărul x la 06.02.2017.

În motivare, a arătat că împreună cu soția a solicitat prin acțiune comună instanțelor de judecată din Rio de Janeiro desfacerea căsătoriei.

Cererea nu a fost precizată în drept.

Prin încheierea civilă nr. 10 din 07 februarie 2023, Tribunalul Constanța – secția I civilă, în temeiul art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., a constatat competența de soluționare a cauzei favoarea Tribunalului București, și a dispus trimiterea dosarului acestei instanțe spre competentă soluționare.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 C. proc. civ., și că în acest demers procesual are calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

A mai reținut că autoritatea de lucru judecat interesează părțile dintr-o anumită cauză și nu se stabilește în raport de o terță persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă. În raport de aceasta, a constatat că nu poate fi stabilită competența teritorială prin raportare la sediul instituției competente a opera modificările intervenite în starea civilă a reclamantului, aceasta neputând fi asimilată celui care se poate opune sau refuză recunoașterea hotărârii străine în sensul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care soluționarea cererii adresate acestei instituții este condiționată de recunoașterea hotărârii și subsecventă acestei proceduri (în măsura în care hotărârea străină nu este recunoscută de plin drept în România conform dispozițiilor art. 1095 C. proc. civ.).

Astfel, calitatea de parte care ar putea refuza, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii, ar aparține persoanei care a figurat în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită. Însă, în speță divorțul a fost pronunțat urmare a cererii comune a soților, astfel încât nici fostul soț nu ar justifica calitatea de parte care să refuze recunoașterea respectivei hotărâri, situație în care instanța a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează competența Tribunalului București pentru acele situații în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiași articol, ca în speța de față.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București – secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 623 din 08 mai 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a solicitat recunoașterea unei hotărâri străine de divorț, precizând că autoritatea care i-a pretins să prezinte hotărârea străină recunoscută în prealabil pe teritoriul României, și a refuzat implicit recunoașterea acesteia, este Oficiul de Stare Civilă Constanța.

În opinia tribunalului, competența teritorială a instanței de judecată în astfel de procese se determină, astfel cum rezultă din art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoașterea, acesta persoană sau entitate nefiind în mod automat pârâtul din hotărârea străină.

Apreciază tribunalul că cererea de recunoaștere a hotărârii străine poate fi opusă deopotrivă oricărei persoane sau autorități care refuză să facă în mod direct aplicarea dispozițiilor art. 1094 C. proc. civ., ce prevăd recunoașterea de plin drept a hotărârilor privind statutul civil al cetățenilor statului unde au fost pronunțate, condiționând spre exemplu fie efectuarea în evidențele, registrele proprii a cuvenitelor mențiuni pe baza hotărârii străine, fie eliberarea unor acte necesare solicitantului, de prezentarea de către acesta a unei hotărâri judecătorești de recunoaștere.

În cauza de față, reclamantul a precizat în mod expres că Oficiul de Stare Civilă Constanța (de la domiciliul său) i-a refuzat înregistrarea hotărârii în registrele de stare civilă, înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorțul, astfel încât competența teritorială a instanței se determină prin raportare la sediul autorității care a refuzat recunoașterea hotărârii străine în condițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., și care, în speță, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Constanța.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamantul A. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătorești pronunțate de Judecătoria din Rio de Janeiro, instanță din Brazilia care a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant și pârâta B..

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut în motivarea soluției de declinare art. 1099 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

Aceste dispoziții sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", iar art. 1094 din acest act normativ prevede: "În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Rezultă astfel, că aceste dispoziții se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene, cum este cazul în speța dedusă judecății.

Astfel, așa cum s-a arătat, cererea de recunoaștere a hotărârii străine se rezolvă, potrivit art. 1099 C. proc. civ., pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilității de determinare a tribunalului, competența aparține Tribunalului București.

Cât privește noțiunea de "persoană care refuză recunoașterea hotărârii străine", deși în doctrina și jurisprudența națională, opinia majoritară a fost în sensul recunoașterii acestei calități persoanei în contradictoriu cu care s-a realizat judecata cauzei în străinătate, aceasta fiind, prin ipoteză, persoana care ignoră sau refuză să execute eventualele obligații ce îi incumbă prin hotărârea respectivă, totusi, particularitatea acestei spețe este dată de obiectul litigiului purtat între părți, finalizat prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită pe teritoriul României, și anume divorț prin acord.

În această situație particulară, în care nu există contrarietate de interese, și în care nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, fosta soție a petentului nu are calitatea de parte care să refuze recunoașterea respectivei hotărâri, întrucât ea nu a refuzat admiterea acțiunii și, pe cale de consecință, nici recunoașterea acestei hotărâri în țara de rezidență a uneia dintre părți.

Așa fiind, în cazul particular din prezenta cauză, în care divorțul părților s-a desfăcut prin acord și în care, potrivit susținerilor petentului exprimate prin notele scrise depuse pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă pentru termenul din 8 mai 2023, sentința de divorț nu este recunoscută de către Oficiul de Stare Civilă Constanța, în raport de prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este instituția care "refuză recunoașterea".

Pentru considerentele anterior prezentate, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.