ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 753/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 27.07.2022, sub număr de dosar x/2022, reclamantul A. a solicitat Tribunalului Maramureș să pronunțe o hotărâre de recunoaștere pe teritoriul României a efectelor și încuviințarea executării sentinței nr. 113/2020 din data de 21.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de către Instanța de prim grad de jurisdictie nr. 2 din Tomellosso, hotărâre definitivă și executorie apostilată conform Convenției de la Haga din 05.10.1961.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1596 din 16 noiembrie 2022 a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș, secția I civilă și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției s-a reținut că în materia cererii de recunoaștere a hotărârii străine, competența instanței este reglementată de norme de ordine publică, aceasta aparținând tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit acestei reguli, competența revine Tribunalului București.

Scopul pentru care se solicită recunoașterea este cel prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ. - spre a beneficia de autoritate de lucru judecat. Aceasta interesează părțile dintr-o anumită cauză concretă, nu se stabilește în raport de un terț, căruia hotărârea îi este doar opozabilă, conform prevederilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ.

Pârâta B. nu are calitatea de parte care să fi refuzat recunoașterea hotărârii, acesta fiind pronunțată, dimpotrivă, urmare a acordului părților, concretizat inclusiv prin încheierea convenției de divorț. Ca atare, în raport de obiectul cererii și de dispozițiile art. 1099 C. proc. civ., Tribunalul Maramureș a apreciat că nu poate fi aplicat criteriul de competență teritorială exclusivă reglementat prin dispozițiile alin. (1) al textului legal întrucât pârâta nu a refuzat recunoașterea hotărârii străine vizate prin acțiunea introductivă.

2.2 Prin sentința nr. 299 din 16 martie 2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a reținut ca fiind incidente prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, acest articol reglementând un caz de competență teritorială exclusivă. Deși textul legal nu este explicit, cel care refuză recunoașterea hotărârii străine nu poate fi decât persoana care a figurat ca parte în cauza soluționată prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită și căreia i se opune această hotărâre, care poate fi atât reclamantul cât și pârâtul, în funcție de cererile formulate în cauză și de conținutul dispozitivului (acesta fiind și motivul pentru care nu este indicată calitatea procesuală a celui care refuză recunoașterea). Tribunalul București a constatat nu doar că această hotărâre este opusă pârâtului, dar acesta, prin întâmpinarea formulată, chiar se opune recunoașterii acestei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Conflictul negativ de competență a fost generat de modul de interpretare a dispozițiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care Tribunalul Maramureș a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Tribunalul București, pe când Tribunalul București a reținut competența instanței de la domiciliul pârâtei.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia exercitării părintești, într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Spania, împrejurare în raport de care devin incidente dispozițiile art. 21 alin. (3) din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene, care reglementează procedura recunoașterii unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un stat membru.

Potrivit art. 21 alin. (3) din Regulamentul nr. 2201/2003, "Fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii. Competența teritorială a instanței judecătorești indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii."

Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană stipulează că "Cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului."

Cum dispozițiile legale enunțate prevăd doar competența materială a tribunalului, competența teritorială a instanței învestite cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri străine, în materia reglementată de Regulamentul nr. 2201/2003, urmează a se stabili conform dreptului intern.

Instituția recunoașterii unei hotărâri străine pe teritoriul României este reglementată, în dreptul intern, de dispozițiile art. 1095-1102 C. proc. civ., norme speciale în materie, în acest demers procesual având calitate procesuală activă partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ., "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București."

Potrivit textului legal enunțat, competența de soluționare a cererii de recunoaștere aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ. - spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Coroborând dispozițiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 din C. proc. civ. cu cele ale art. 1096 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părțile dintr-o anumită cauză, astfel că nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, părți ale acestei proceduri fiind exclusiv părțile din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, acesta fiind și sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.

Drept urmare, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea sentinței 113/2020 din data de 21.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Instanța de prim grad de jurisdicție nr. 2 din Tomellosso, aparține pârâtei B. cu domiciliul stabilit în localitatea Vișeu de Sus, strada x nr. 15, Jud. Maramureș, așa cum rezultă din copia cărții de identitate aflate la dosar Tribunalul Maramureș.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Maramureș, secția I civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.