ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1090/2023

HOTĂRÂRE

08.06.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1090/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., cu domiciliul în județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul B., cu domiciliul în Germania, a solicitat instanței recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii de divorț pronunțată la data de 29.10.2020 în dosarul nr. x F 48/20 de Judecătoria Landau, Germania.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 1201/14.09.2022, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a reținut că recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 din C. proc. civ.. În acest demers procesual are calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 din C. proc. civ., respectiv spre a beneficia de autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. (din interpretarea cărora rezultă că autoritatea de lucru judecat interesează părțile dintr-o anumită cauză și nu se stabilește în raport de o terță persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă), Tribunalul Suceava a apreciat că nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, părți ale acestei proceduri fiind exclusiv părțile din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită.

În cauza dedusă judecății, calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea Hotărârii pronunțate de Judecătoria Landau, Germania, ar aparține celeilalte persoane care a figurat ca parte în cadrul dosarului menționat, respectiv numitul B., cu domiciliul în Germania.

Prin urmare, Tribunalul Suceava a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. care reglementează competența Tribunalului București pentru acele situații (cum este cea din prezenta cauză) în care competența nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiași articol.

2.2. Prin sentința civilă nr. 127 din 8 februarie 2023, Treibunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a III-a civilă a reținut că cererea de recunoaștere a hotărârii străine poate fi opusă deopotrivă oricărei persoane sau autorități care refuză să facă în mod direct aplicarea dispozițiilor art. 1094 C. proc. civ., ce prevăd recunoașterea de plin drept a hotărârilor privind statutul civil al cetățenilor statului unde au fost pronunțate, condiționând, spre exemplu, fie efectuarea în evidențele, registrele proprii a cuvenitelor mențiuni pe baza hotărârii străine, fie eliberarea unor acte necesare solicitantului, de prezentarea de către acesta a unei hotărâri judecătorești de recunoaștere.

În cauza de față, reclamanta a precizat în mod expres că Serviciul de Evidență a Populației Rădăuți (de la domiciliul reclamantei) i-a refuzat eliberarea cărții de identitate mai înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorțul (F 36).

În aceste condiții, Tribunalul București a apreciat că, în această situație, competența teritorială a instanței se determină prin raportare la sediul autorității care a refuzat recunoașterea hotărârii străine în condițiile art. 1098 alin. (1) C. proc. civ., și care, în speță, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava.

Pentru aceste considerente, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București a fost admisă și declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința de divorț pronunțată la data de 29.10.2020, în dosarul nr. x, de Judecătoria Landau, Germania, a fost desfăcută căsătoria încheiată la data de 17.06.2005 la Oficiul de stare civilă Wallersdorf și înregistrată sub nr. x/2005. A mai precizat că instanța din Germania nu s-a pronunțat cu privire la nume, iar prin toate demersurile făcute conform legislației din România, nu poate să obțină acte de identitate cu numele dobândit în timpul căsătoriei.

Conflictul negativ de competență a fost generat de modul de interpretare a dispozițiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care Tribunalul Suceava a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății este Tribunalul București, pe când Tribunalul București a reținut competența instanței de la sediul instituției care a refuzat recunoașterea hotărârii.

Potrivit art. 21 alin. (3) din Regulamentul nr. 2201/2003, "Fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii. Competența teritorială a instanței judecătorești indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii."

Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană stipulează că:

"Cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competența tribunalului."

Cum dispozițiile legale enunțate prevăd doar competența materială a tribunalului, competența teritorială a instanței învestite cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri străine, în materia reglementată de Regulamentul nr. 2201/2003, urmează a se stabili conform dreptului intern.

Cu referire la dreptul intern, cererea de recunoaștere a hotărârii străine se rezolvă, potrivit art. 1099 C. proc. civ., pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilității de determinare a tribunalului, competența aparține Tribunalului București.

În cauza dedusă judecății, potrivit susținerilor reclamantei exprimate în notele de ședință depuse pe rolul Tribunalului București pentru termenul din 8 februarie 2023, sentința de divorț nu este recunoscută de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor din Municipiul Rădăuți, pentru a elibera cartea de identitate a reclamantei cu numele dobândit în timpul căsătoriei, astfel că, în raport de prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este instituția care "refuză" recunoașterea.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ. și cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.