ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 793/2023

HOTĂRÂRE

11.05.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 793/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, în data de 30 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat recunoașterea față de autoritățile Statului român a hotărârii nr. 791/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Principală din Prishtina, Filiala Lipjan, Republica Kosovo.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1094-1095 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 207 din 16 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect "exequator", în favoarea Tribunalului București.

În motivare, această instanță a reținut că, raportat la dispozițiile art. 1099 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

În cauza dedusă judecății, calitatea de parte care refuză recunoașterea hotărârii de divorț nr. 791/2021 pronunțată la data de 05 octombrie 2021 de Judecătoria Principală din Prishtina, Filiala Lipjan, Republica Kosovo, aparține persoanei care a figurat ca parte adversă în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, respectiv numitului B..

Instanța a mai reținut că, în cuprinsul hotărârii a cărei recunoaștere se solicită, se menționează că părțile s-au căsătorit în orașul Lipjan, în data de 15 august 2017 și că divorțul s-a soluționat prin acordul părților.

Prin urmare, având în vedere modalitatea de soluționare a cererii de divorț, precum și faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că numitul B. are domiciliul în circumscripția Tribunalului Suceava, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. care reglementează competența Tribunalului București pentru acele situații în care aceasta nu se poate determina potrivit alin. (1) al aceluiași articol, astfel cum este în speța pendinte.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 300 din 16 martie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că prin cererea formulată se solicită recunoașterea unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un stat nemembru al Uniunii Europene, respectiv Kosovo, sens în care, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 1099 C. proc. civ. și cum domiciliul pârâtului este situat în judetul Suceava, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Suceava.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta pricină are ca obiect recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine pronunțate în Republica Kosovo, stat care nu este membru al Uniunii Europene. Instituția recunoașterii hotărârii străine este reglementată în dreptul intern prin dispozițiile art. 1095-art. 1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ., "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

În conformitate cu textul legal anterior enunțat, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Calitatea de parte care refuză recunoașterea hotărârii aparține pârâtului. În speță, la prima instanță sesizată, respectiv Tribunalul Suceava, la solicitarea instanței de judecată, reclamanta a indicat că pârâtul are domiciliul în satul Probota, orașul Dolhasca, județul Suceava, iar prin cererea de repunere pe rol a cauzei, aflată la fila x în același dosar, aceasta a precizat că pârâtul are domiciliul în Pitești, cartierul Gavana 2, județ Argeș, la familia C..

Înalta Curte reține că potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, dovada domiciliului făcându-se cu cartea de identitate, în condițiile art. 91 C. civ.

Or, la dosarul cauzei nu există niciun înscris care să susțină afirmația reclamantei în sensul că pârâtul locuiește în țară, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul hotărârii a cărei recunoaștere se solicită rezultă că pârâtul B., este născut în Prishtina, căsătoria a avut în loc în orașul Lipjan, Kosovo, iar în urma căsătoriei încheiate cu reclamanta, pârâtul a luat numele de familie al acesteia, acela de "D.".

Prin urmare, din actele dosarului, nu rezultă cu certitudine unde locuiește pârâtul și, având în vedere că nu este posibilă stabilirea instanței competente, în acord cu dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., să soluționeze prezenta cauză, în speță devin incidente dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, potrivit cu care este atrasă competența teritorială a Tribunalului București, care este una subsidiară, stabilită pentru situația în care este imposibilă stabilirea instanței române competente să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.