ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 372/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 372/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 8 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la 14 martie 2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoașterea pe teritoriul României a deciziei finale din 17.11.2020, pronunțate de Tribunalul pentru Violență împotriva Femeii nr. 1 din Oviedo în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 610/15.05.2023, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, având în vedere prevederile art. 1099 alin. (2) din C. proc. civ. și faptul că, din înscrisurile depuse la dosar, nu reiese că pârâtul refuză recunoașterea hotărârii străine.
Prin sentința civilă nr. 961/25.09.2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava, reținând prevederile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul pârâtului se află în raza de competență teritorială a Tribunalului Suceava.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, secția a III civilă a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava, secția I civilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl reprezintă cererea de recunoaștere pe teritoriul României a deciziei finale din 17.11.2020, pronunțate de către Tribunalul pentru Violență împotriva Femeii nr. 1 din Oviedo în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre A. și B., copiii rezultați din căsătorie au fost încredințați mamei, spre creștere și educare, iar tatălui i s-a acordat program de vizită, fiind obligat, în același timp, să plătească o pensie de întreținere de 100 euro lunar, pentru fiecare minor.
Conform art. 21 alin. (1) și alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești: "Hotărârile pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. Fără a aduce atingere secțiunii 4, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii. Competența teritorială a instanței indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilită de legislația statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii".
În ceea ce privește procedura internă privind recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 din C. proc. civ., în acest demers judiciar având calitate procesuală activă partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, scopul acestei proceduri fiind, conform art. 1096 alin. (1) din C. proc. civ., ca hotărârea străină să beneficieze de autoritate de lucru judecat.
Referitor la instanța competentă material și teritorial să soluționeze o astfel de cauză, art. 1099 din C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de către tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București (...)".
Se constată că, în ceea ce privește cererea de recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, competența teritorială a instanței se determină, ca regulă, în raport cu domiciliul sau sediul celui refuză recunoașterea, urmând ca, în ipoteza de excepție privind imposibilitatea de determinare a acestei instanțe, competența teritorială să aparțină Tribunalului București. Se observă, totodată, că textul de lege nu prevede în mod explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaștere a hotărârii străine, aceasta urmând a fi determinată de către instanță, prin raportare la situația concretă dedusă judecății, ținând cont de cadrul procesual stabilit de către reclamant.
În cauză, partea care refuză, prin ipoteză, recunoașterea deciziei finale din 17.11.2020, pronunțate de către Tribunalul pentru Violență împotriva Femeii nr. 1 din Oviedo în dosarul nr. x/2020, este cealaltă persoană care a figurat ca parte în cadrul acțiunii de divorț soluționate prin pronunțarea hotărârii străine, respectiv pârâtul B.. În acest sens, se constată că reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, indicând, în calitate de pârât, pe fostul său soț, domiciliat în județul Suceava, localitate ce se află în raza de competență teritorială a Tribunalului Suceava.
Ca atare, prin raportare la situația concretă dedusă judecății, precum și la înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, este posibilă stabilirea instanței competente teritorial, în conformitate cu dispozițiile art. 1099 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că nu poate fi atrasă competența Tribunalului București, aceasta fiind doar una subsidiară, stabilită strict pentru situația în care este imposibilă stabilirea instanței în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.