ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1125/2023

Ședința publică din data de 13 iunie 2023

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Constanța, petentul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a efectelor sentinței de divorț nr. x, pronunțată de Curtea Superioară - Provincia Quebec, Districtul Montreal, Canada.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3177 din 21 octombrie 2022, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, că nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, părți ale acestei proceduri fiind exclusiv părțile din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, acesta fiind și sensul sintagmei "cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine" din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

S-a reținut că alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că, în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a III-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 128 din 08 februarie 2023, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, s-a reținut, în esență, că reclamantul a precizat în mod expres că Serviciul de Pașapoarte Constanța i-a refuzat eliberarea cărții de identitate mai înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorțul. Ca atare, competența teritorială a instanței se determină prin raportare la sediul autorității care a refuzat recunoașterea hotărârii străine în condițiile art. 1098 alin. (1) C. proc. civ. și care, în speță, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Constanța.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict de competență îl constituie acțiunea prin care petentul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a efectelor sentinței de divorț nr. x, pronunțată de Curtea Superioară - Provincia Quebec, Districtul Montreal, Canada.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut în motivarea soluției de declinare dispozițiile art. 1099 C. proc. civ., care prevede: "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

Aceste dispoziții sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", în care, la art. 1094 se prevede: "În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Rezultă astfel, că aceste dispoziții se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene, cum este și cazul de față, sentința de divorț fiind emisă de o instanță judecătorească din Canada.

Înalta Curte reține că recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine este reglementată prin dispozițiile art. 1095-1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ., și anume de a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

În cauză nu este relevant pentru determinarea competenței refuzul recunoașterii hotărârii străine de către Serviciul de Pașapoarte Constanța, întrucât conduita acestei autorități nu echivalează cu noțiunea legală de refuz al recunoașterii, ci cu o îndrumare a părții să urmeze pașii legali în vederea recunoașterii hotărârii străine pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate.

Astfel, neexistând nicio persoană care să fi refuzat efectiv recunoașterea hotărârii, devin incidente dispozițiile alin. (2) al art. 1099 C. proc. civ., care prevăd că, în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

Având în vedere aspectele sus-menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2023.