ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 471/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 20 aprilie 2023 și înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat instanței să recunoască hotărârea (sentința de divorț definitivă), pronunțată de autoritățile judiciare din statul Maryland SUA, la 18 octombrie 2010.

Prin sentința civilă nr. 725 din 8 iunie 2023, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că se solicită recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri de divorț pronunțate pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

A constatat că devin incidente dispozițiile art. 1099 C. proc. civ., potrivit cărora 1. Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. 2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1) competența aparține Tribunalului București.

Ca situație de fapt a reținut că pârâtul are domiciliul în Statele Unite ale Americii, iar din actele dosarului nu reiese că vreo autoritate din circumscripția Tribunalului Mureș ar fi refuzat recunoașterea hotărârii.

În raport de toate aceste considerente, a reținut că aparține Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1091 din 23 octombrie 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cauză, reclamanta a solicitat recunoașterea unei hotărâri străine de divorț, precizând că autoritatea care i-a pretins să prezinte hotărârea străină recunoscută în prealabil pe teritoriul României, refuzând, așadar, implicit recunoașterea acesteia, este Primăria Municipiului Târgu-Mureș.

A opinat că, în astfel de procese, competența teritorială a instanței de judecată se determină în raport de domiciliul sau sediul celui a refuzat recunoașterea, aceasta persoană sau entitate nefiind, în mod automat, pârâtul din hotărârea străină, întrucât dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. nu prevăd explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaștere a hotărârii străine, în raport de al cărei domiciliu/sediu se stabilește competența teritorială a instanței.

A reținut că o atare mențiune nu este necesară, în condițiile în care textul legal este suficient de clar, instanța având a-l aplica prin raportare la situația concretă dedusă judecății și la persoana/instituția care refuză recunoașterea hotărârii.

Instanța a apreciat că nu se poate prezuma, în mod absolut, că această persoană este, în toate cazurile, pârâtul (sau reclamantul) care a stat în judecată în cauza soluționată prin hotărârea străină a cărei recunoaștere se solicită, intenția legiuitorului nefiind aceea de a se relua înaintea instanței române o procedură judiciară care să corespundă întru totul cadrului procesual fixat de instanța străină, cererea de recunoaștere a hotărârii străine putând fi opusă oricărei persoane sau autorități care refuză să facă, în mod direct, aplicarea dispozițiilor art. 1094 C. proc. civ., ce prevăd recunoașterea de plin drept a hotărârilor privind statutul civil al cetățenilor statului unde au fost pronunțate.

Tribunalul București a reținut că reclamanta a precizat, în mod expres, că Primăria Municipiului Târgu-Mureș (de la domiciliul reclamantei) a refuzat înregistrarea hotărârii în registrele de stare civilă înainte de a fi recunoscută hotărârea străină prin care s-a dispus divorțul. Prin urmare, competența teritorială a instanței se determină prin raportare la sediul autorității care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, în condițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., și care, în speță, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Mureș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat instanței să recunoască hotărârea (sentința de divorț definitivă) pronunțată de autoritățile judiciare din statul Maryland SUA, la 18 octombrie 2010.

Prezenta pricină are ca obiect recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, instituție reglementată în dreptul intern prin dispozițiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ.

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită pe care instanțele aflate în conflict au dat-o dispozițiilor referitoare la competența teritorială a instanței învestite cu cererea de recunoaștere a hotărârii străine.

Astfel, Tribunalul Mureș a apreciat că cererea este formulată de reclamantă în contradictoriu cu fostul soț și a dat eficiență dispozițiilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., față de imposibilitatea determinării competenței teritoriale prin raportare la domiciliul pârâtului, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București a avut în vedere că Primăria Municipiului Târgu-Mureș refuză recunoașterea hotărârii străine de care se prevalează reclamanta, astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Mureș este competent să soluționeze cererea.

Înalta Curte reține că, principial, o hotărâre judecătorească pronunțată de o autoritate în regim de putere publică este destinată să producă efecte numai pe teritoriul național asupra căruia acea autoritate își exercită puterea de jurisdicție conferită de statul respectiv. Eficacitatea hotărârii în alt stat este condiționată, în primul rând, de recunoașterea acesteia de către autoritatea competentă din statul în care ea urmează să fie adusă la îndeplinire pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, procedură reglementată în Cartea a VII-a, Titlul III C. proc. civ., dispozițiile art. 1095 C. proc. civ. privind recunoașterea de plin drept în materia statutului personal neputând constitui un fine de neprimire pentru această procedură la care partea interesată poate recurge.

Potrivit dispozițiilor art. 1099 C. proc. civ.:(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București. (3) Cererea de recunoaștere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către instanța sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se ridică excepția autorității lucrului judecat sau o chestiune prealabilă întemeiată pe hotărârea străină.

Prin urmare, instanța competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine este determinată de domiciliul/sediul celui care refuză recunoașterea, adică al pârâtului din raportul juridic litigios.

Coroborând dispozițiile referitoare la efectele lucrului judecat cuprinse în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, cu cele ale art. 1096 alin. (2) și alin. (3) din același act normativ, reiese faptul că autoritatea de lucru judecat interesează doar părțile dintr-o anumită cauză și nu se stabilește în raport de o terță persoană, căreia hotărârea îi este numai opozabilă.

Așadar, nu se poate pune problema recunoașterii unei hotărâri în raport de o terță persoană, care nu are calitatea de parte în cadrul acestei proceduri, acesta fiind și sensul sintagmei cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine din cuprinsul art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

În cauza pendinte, părțile din hotărârile a căror recunoaștere se solicită sunt reclamanta A. și intimatul B..

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de recunoaștere a acestor hotărâri se stabilește în funcție de domiciliul intimatului.

Domiciliul acestuia nu este cunoscut, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

În consecință, Tribunalul București este competent să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești, formulată de reclamanta A..

Înalta Curte reține că nu se poate stabili competența teritorială prin raportare la sediul autorității despre care reclamanta afirmă că refuză implicit recunoașterea hotărârii, cu atât mai mult cu cât soluționarea cererii adresate acestei entități, de înregistrare a hotărârii în registrele de stare civilă, este condiționată de recunoașterea hotărârii, fiind subsecventă unei proceduri judiciare având această finalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.